Am dat “Burta jos”

Cu întârziere reușesc și eu să îmi dau cu părerea despre “Burta Jos!” – ediția a treia.

Am reușit încă de azi-noapte să recuperez pozele pe care înainte de a le descărca din aparat le-am șters, le-am mai și postat pe internet… mai rămâne doar să mai dau cu părerea…

Păi după cum ziceam vineri, cea de-a treia ediție a plimbării (nu-mi vine să-i spun cursă) până la Mogoșoaia și retur organizată de Alina Gorghiu și numită “Burta Jos!”.

Așa că, sâmbătă dimineața, m-am urcat pe olandeza mea zburătoare, și am luat-o ușurel către Parcul Izvor. Dacă de obicei aici se desfășurau pomenile electorale cu grătare, mici și bere, acuma, la “locul faptei” am fost întâmpinați cu apă chioară și îndemnul de a da jos burțile acumulate, prin pedalare. Colegii de opoziție ai Alinei care promiseseră că participă la eveniment au renunțat la participare și ăsta a fost primul lucru bun care s-a putut întâmpla.

După înregistrare și o scurtă prezentare a regulilor, ne-am pus ușurel în mișcare spre Mogoșoaia. Organizarea a fost mult peste așteptări, fiind pusă la dispoziția participanților inclusiv o mașină care să preia eventualele persoane care nu ar fi putut continua pedalarea. Poliția Rutieră a făcut tot ce se putea ca lucrurile să decurgă bine. Incindente nu au fost foarte multe, personal am văzut doar vreo două accidente minore motivate de lipsa de educație a mersului în pluton lipsă de educație manifestată de marea majoritate a celor prezenți.

Odată ajunși la Mogoșoaia, am mai stat puțin de vorbă, unii și-au mai tras sufletul apoi am plecat înapoi spre Parcul Izvor. La ieșirea din curte niște copii ne numărau, așa am aflat că eram biciclistul 267 care ieșea pe poartă… iar în spatele meu mai erau cel puțin vreo 30 de bicicliști…

Până la intrarea în București, ritmul a fost puțin mai vioi, dar după intrarea în oraș, s-a mers iarăși încet, încetișor, plus că și numărul mașinilor deja era destul de mare.

Una peste alta, au fost câteva ore petrecute frumos, plimbarea chiar a meritat, organizarea a fost foarte bună, mult peste așteptări, iar plimbarea în sine s-a dovedit a fi ușoară, pentru că nimeni nu a abandonat. Ce mai merită amintit aici… a … da… cel mai tânăr participant avea cred până în 10 ani, iar cel mai vârstnic cred că trecuse de 70. Biciclete au fost de toate felurile, am avut impresia că am văzut chiar și un Tohan, dar și multe, poate chiar prea multe MTB-uri noi și cu etichete ale unor firme cunoscute.

Mulțumesc Alina Gorgiu, mulțumesc celor care au ajutat și sper să ne revedem cât mai mulți în toamnă.

Pozele făcute de mine se pot vedea toate pe FB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge