“Dormi liniștit… Cineva veghează, dar nu pentru tine”

Stam și mă întrebam zilele trecute, în drum spre birou, cât de tare trebuie să se șteargă orice urmă de pe spate, acolo, unde unii spun că s-ar găsi coloana vertebrală, a unora dintre noi, mai precis a milițienilor? Mă uitam cum privesc neputincioși la cei care au făcut din trecutul pe culoarea roșie un sport național, la cei care îi claxonează în intersecții când vor să treacă liniștiți pe contrasens, iar câte un individ în uniformă le ocupă spațiul vital etc. Până de curând, nu eram total de acord cu ideea că la momentul în care li se pune șapca pe cap, li se și spală orice urmă de creier. Dar, uitându-mă în jurul meu, tind să cred, că în țara noastră, a fi milițian/polițai (după preferințe) nu înseamnă decât să te bucuri la banii ăia de cad din cer.

În ultima vreme, dacă am mers liniștit cu bicicleta la muncă, am avut mai mult timp și mai mult chef de a mă uita mai atent în jurul meu, de… dacă nu am nevoie să mă grăbesc… îmi permit să admir natura, să văd ce se mai întâmplă prin oraș etc… că vorba aia… nu am cum să fac mai mult de 30 de minute până la muncă indiferent de cât de încet aș merge.

Și, am văzut de exemplu peste drum de Tribunalul nou, fostul magazin Junior pentru cei care își aduc aminte, o scenă care s-a repetat de cel puțin 3 ori… în zile diferite. Bun, nu o să mă leg aici de mașinile parcate ostentativ de-a curmezișul trotuarului, sau în mijlocul pistelor de biciclete, că asta e altă discuție. Pe colțul intersecției, un agent de la Rutieră împreună cu un comunitar, (pândar, gardian sau cum îi mai spune lui fișa postului) stau liniștiți și se uită la cei care parchează pe trotuar, claxonând pietonii care au tupeu să aștepte să se facă semaforul ăla nenorocit verde. Mașinile urcă pe trotuar de obicei exact peste trecerea de pietoni, pentru că acolo bordura e mai joasă. Și azi așa, mâine la fel, într-o bună zi, rutieristul, în culmea tupeului, stătea chiar pe trotuar, în dreptul trecerii de pietoni. Și a avut tupeul să nu sară imediat într-o parte pentru a degaja trotuarul pentru Land Cruiseru’ negru dotat cu manele și proiectoare multe. Și a început ăsta să claxoneze și să îi dea flașuri, de am crezut că în următoarele secunde se va urca peste el nu alta. Mă așteptam acum la o reacție cât de cât din partea milițianului. Dacă nu a ăstuia de la rutieră, măcar a ăluia comunitaru’. Dar, nu a avut nici o reacție, s-a dat la o parte la un moment dat, și-a aranjat mustața, a înjurat printre dinți și l-a lăsat pe oligofren să-și vadă de drum liniștit pe trotuar.

A doua zi, același oligofren 4×4(=16) era parcat de-a curmezișul trotuarului, pietonii și celelate mașini care voiau să treacă pe acolo fiind nevoiți să treacă prin ceea ce va fi spațiu verde poate, dacă nu se transformă în parcare până la anu’ momentan zonă cu noroi ori de câte ori plouă. Aceleași personaje la colț de stradă. Dacă tot nu îmi trecuse uimirea de cu o zi inainte, îmi fac curaj, și mă duc la ei… Îi salut, și îi intreb de ce i-au permis ăluia să parcheze acolo, practic prin fața lor. Răspunsul lor politicos de altfel, a fost unul foarte interesant….

-Și ce putem noi să îi facem?

-Păi, amendați-l, sau dvs, (către comunitar) chemați colegii ăia de la rond de la Piața Alba Iulia ca împreună cu Rosalu’ să îi salte mașina (zic eu)

– Da, de parcă ar fi așa ușor… ăsta are torpedoul plin de amenzi, îl amendăm cam odată pe săptămână, dar, de fiecare dată râde și pune procesele verbale la teanc… de nu mai are rost să consum pasta la pix pentru el..

– Și (se bagă în seamă comunitaru’) uite ce mașină are, vine aici zilnic, cred că e șmecher, nu îți dai seama că dacă îl ardem, avem șanse ca mâine să fim șomeri?

– Păi, în ritmul ăsta o să fiți șomeri mai curând decât estimați voi… Că dacă nu amendați și practic nu vă faceți treaba pentru care sunteți plătiți… în primul rând veți nemulțumi lumea, apoi, dacă nu amendați, nu aduceți bani la bugetele din care vă sunt plătite salariile, iar nu în ultimul rând, dacă vă e frică să vă faceți meseria… de ce v-ați mai angajat în poliție? Nu erau suficiente posturi de paznici pe la firmele de pază?

După ce au dat puțin semne de opăreală, au sărit amândoi de am avut impresia că o să îmi iau și bătaie… “Da’ ce crezi tu că din amenzi ne vine nouă vreun leu? Noi suntem plătiți de la buget… nu din ce încasăm, banii ăștia îi ia statu’…” Ce să le mai zic, i-am salutat, și mi-am văzut de drum…

Ajung la intersecția de la Brezoianu cu Bd. Elisabeta… și acolo, un alt rutierist, motociclist (pentru ăștia am eu un respect deosebit, pentru că toți pe care i-am cunoscut sunt în primul rând pasionați de motoare și cam incoruptibili), îmi spune să trec pe trotuar, că acolo e locul bicicletelor. Moment în care, mi-a venit mie chefu’ de ceartă…. și l-am pus să îmi arate în regulament unde scrie că trebuie să merg pe trotuar. Nu de alta, dar, tocmai ce tipărisem pentru un coleg articolele și punctele care se referă la bicicliști. A băgat repede capu’ la cutie, și și-a cerut până la urmă scuze… băiat fin… dar, l-am întrebat dacă tot vrea el să aplice legea, de ce nu amendează mașinile parcate pe pistele de biciclete, la 5 metri de el? Răspunsul lui, de o sinceritate incredibilă a fost… “Ești nebun? Cum să-i amendez? Ășita-s ai lu’ Vanghelie… vrei să mă dea ăstia afara până le scriu eu procesul verbal?”… Bun ,deci al doilea pe ziua de azi (zic eu) care e polițai doar pe hârtie… nu e în stare să-și facă meseria…

Episodul cu milițienii de la circulație s-a încheiat… Promit că nu îi mai deranjez… Să moară liniștiți în liniștea lor, pentru că nu cred că cineva sau ceva îi mai poate trezi la realitate.

Criza economică a trecut. Cel puțin pentru unii… mai ales pentru traficanții de droguri și echipajele de poliție care îi păzesc. Săptămâna trecută, am ieșit în grădina din spatele blocului, să plantăm trandafirii cățărători proaspăt achiziționați… Lângă mașină, și la intrarea din spatele blocului, covor de coji de semințe și cel puțin 7 seringi… Da, a dat diabetu’n toți heroinomanii din orașul ăsta fix în spatele blocului meu. Când înjuram și adunam seringile nu de alta, dar aveam și fata afară, ne mai spune o vecină că la blocul  alăturat, a reînviat traficul, și de asta e noaptea atâta mișcare pe la noi pe alee. După vreo două seri, venind mai târziu de la muncă, văd două taxiuri oprite în colțul blocului, lângă unul din ele doi băieți, să fi avut la 22-23 de ani… le-am recunoscut repede privirea… așteptau doza. În fața scării cu pricina, o mașină a poliției… Mă gândeam că îi așteaptă pe cei din bloc… La scara alăturată, la parter e un chioșc amenajat într-un apartament… După ce au ieșit din scara alți doi puști, și s-au dus spre taxiuri, tanti de la chioșc se duce la mașina poliției și îi intreabă cât au de gând să stea de poamană, doar au văzut și știu cine vinde droguri la scara alăturată. Unul din polițai îi zice pe un ton destul de înțepat să-și țină gura dacă nu vrea să îi inchidă el “botu’ ” 🙁 Mașina aia e acolo să îi păzească de fapt pe traficanți. Cum săptămânile trecute tot am ajuns târziu acasă, am avut ocazia să văd cum mașinile apar doar când se “aglomerează”. Nu vreau să par eu Nostradamus, dar nu cred că e bine să îi superi mai ales noaptea, doar au de muncit, oare patrulează-n jurul blocului să distribuie seringi?

Așa că oricine are cât de cât ochi, și îi mai ține deschiși în jurul său, poate vedea cu ușurință că în țara asta despre securitate personală se mai poate vorbi doar în virtutea obișnuinței. Doar încă nu au început să aibă curaj infractorii să stea cu automatele pe stradă, la vedere. Și eu sunt unul din cei optimiști… Nu estimam să devină obișnuință spartul băncilor înainte de 2008, am pus înainte de 2000 chiar și pariu pe tema asta… Acuma, mai știu un lucru… Dacă nimic nu se schimbă (și sincer nu prea văd ce s-ar mai putea schimba), trebuie în mod clar să ne gândim să îi lăsăm pe infracotri să fure becul… ca să nu ne mai facem noi griji de cine o să stingă lumina…


Posted

in

by

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© Alex. Burlacu