Google Glass – o experiență…

Weekend-ul trecut, am avut ocazia să testez Google Glass. Testare despre care al cărei rezultat se poate rezuma la o frază scurtă, scurtă… “O EXPERIENȚĂ” (așa, cu majuscule).

În momentul în care am fost contactat pentru testare (mulțumesc din nou Adriana), imaginea mea despre Google Glass era foarte influențată (nu neapărat pozitiv) de articolele găsite pe internet, articole scrise de cei care au apucat să testeze gadgetul înaintea mea și trebuie să recunosc, am fost tentat la început să refuz invitația de a mă “juca” cu ochelarii.

Despre ochelari, din punct de vedere hardware & accesorii pot spune că-s puțin peste așteptările mele inițiale. Pe lângă rama deja celebră, Google Glass vine și cu o variantă pentru ochelariști, cu o ramă în care se pot pune lentilele de vedere (ramă făcută să suporte chiar și lentile de grosimea celor de care mă folosesc eu, dar cu toate astea o ramă elegantă) și chiar și ochelari de soare (clips) care se pot aplica peste rama cu lentilele de vedere.

Ce mi s-a părut interesant, în cutia ramei au pus inclusiv șurubelnița cu care să poți demonta echipamentul și să-l montezi pe rama pentru ochelariști.

Nu mi-am mutat lentilele de vedere pe rama specializată și am încercat să folosesc ochelarii peste cei de vedere. Poate de asta la început experiența nu a fost tocmai plăcută (am reușit să dau cu mobra într-o super groapă, groapă pe care pe înregistrarea video am văzut-o, însă… doar la reluare:)…) senzație datorată probabil și faptului că eram tentat să mă uit cu ambii ochi în prisma care mi se părea extraordinar de mică pentru a înțelege ce e acolo.

Însă, pe măsură ce m-am obișnuit cu senzația (și am încetat să mă uit șașiu și cu fața de “dus cu pișcotul pe conducta de gaze”) am avut surpriza să constat că imaginea afișată e suficient proporționată. Ca să nu mai zic, sunt mai deștepți decât par și știu (sau cel puțin asta a fost senzația mea) să își facă singuri focalizarea în funcție de ochiul purtătorului (sistemul prin care detectează clipitul probabil având și alte funcții decât cea prin care poți face poze).

Și așa, ușor ajung să povestesc de funcționarea lor din punct de vedere soft.

Și o să încep cu prima concluzie – Google Glass (cel puțin varianta testată de mine) nu este încă un produs matur, un produs care să poată fi vândut oricui, oricum, oricând.

Dacă din punct de vedere al sistemului lor intern de operare se descurcă decent – în timp am reușit să ajung la performanța de a nu mai repeta comenzile (semn că ori mi-am îmbunătățit eu accentul, ori au învățat ei pronunția mea), am reușit să “bușesc” o înregistrare video printr-o succesiune de acțiuni de share/delete/record video/take picture folosind comenzile vocale și navigarea pe ramă (ramă a cărei sensibilitate este foarte mare, nu a fost vreo comandă pe care să o rateze în toată perioada testelor).

Calitatea fotografiilor și a înregistrărilor video este de asemenea ok, fotografiile fiind făcute (în varianta standard, nu am reușit să aflu cum și dacă pot schimba rezoluția) la o rezoluție de 2528×1856 pixeli având o bună focalizare și poze clare chiar și în condiții de lumină scăzută sau fotografii făcute contre-jour.

Când vine vorba de a folosi Google Glass și pentru altceva decât a foto/video începe dansul.

Singura metodă prin care am reușit să instalez aplicații (care surprinzător, sunt destul de puține față de așteptările mele) pe jucărie, a fost folosind adb… și Eclipse (pentru că unele lucruri nu au vrut să funcționeze fără a fi “gâdilate” puțin).

Aplicațiile mele favorite pentru test au fost “Name This Song” și “AR Glass for Wikipedia” (aplicație care mi s-a părut a fi cea mai faină, deși este încă un “proof of concept” cu buguri aferente).

Alt lucru care mi-a plăcut la ei a fost calitatea sunetului în convorbiri telefonice și nu pot să nu menționez – afișarea emailurilor într-un stil foarte apropiat de cel “standardizat” de BB.

Bateria lor mi-a jucat feste, m-am trezit peste noapte (la propriu) că s-au descărcat. Nu pot garanta că nu i-am uitat porniți însă mi s-a părut ceva necurat la mijloc.

M-am despărțit de ei după un weekend cu convingerea că am avut în mână tehnologia care va da tonul în următorii 2-3 ani. Deși este încă (pentru psihicul meu) o unealtă/tehnologie foarte intruzivă (cam ăsta ar fi termenul meu) mai ales pe mâini nepotrivite, Google Glass au toate șansele să nu fie doar un “moft trecător” al celor de la Google, și să se impună în aplicații unde ochiul omului are nevoie de ajutor (chiar azi am văzut o aplicabilitate a lor în poligonul de tragere).

Concluzia finală este rezumată în titlu. Google Glass este o experiență. Una interesantă, o experiență care mi-a arătat așă un colț dintr-un viitor în care tehnologia va fi din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, un viitor în care granițele dintre om și tehnologie vor fi tot mai subțiri și mai greu de definit, un viitor în care (fanii SF probabil se vor bucura să trăiască), tehnologia ne va controla ajuta acțiunile în viața reală mai mult decât o face acum.

În încheiere trebuie spus că Google Glass pot fi testați de toți cei care trec  pragul magazinelor QuickMobile din București (mall-urile din Vitan, Cotroceni și Băneasa), Cluj, Iași, Timișoara și Baia Mare.

Leave a Reply