Mândru că sunt țăran!

De când am început să merg cu bicicleta la muncă mai la săptămână se găsește câte un frustrățel, fie el pieton sau șofer de duminică care să dea din gură așa din lipsă de activitate.

Banui că nu sunt singurul care aude tot felul de aberații de la micii sau marii handicapați din București. Așa am aflat despre mine ca sunt:

– roaker jegos (măi băieți, muzica rock îmi place, așa că roaker cum ziceți voi… sunt, cât despre partea a doua, spălați-vă voi gelu’ de anu trecut de pe freze și apoi veniți să vorbim );

– chior pe două biciclete… (asta mi-a plăcut.. .dar băiatului ăla chiar i-am recomandat o vizită la oftalmolog… până nu ajunge el olog… biciletă + ochelari da… 2 biciclete… nu prea știu unde vede el);

– poponar – atunci când purtam tricou de ciclism (nu cred că dă prea bine să scriu aici ce răspuns a primit individu’);

– hippiot nenorocit – nu știu când s-a uitat ultima dată în playlistu’ meu, dar, ok, cu puțin efort pot accepta și asta cu hippiotu’, partea cu nenorocitu’ i s-a aplicat lui, când a trebuit să întindă mâna să-și prindă oglinda laterală (oricum nu-i folosea la nimic, ținând cont că a plecat de pe loc fără semnal sau asigurare);

Dar zilele trecute, chiar m-am simțit mândru fraților… la semafor, un puțoplast cu un Z4, decapotat, plin de lanțuri și gel, mai, mai să se urce pe trotuar numai ca să nu mă lase pe mine să trec înaintea lui la coadă. Când a văzut că nu mă poate opri, a început să urle… că el e deja de o oră și jumătate în mașină și abia a ajuns de la Sălăjan la Dudești, că de ce am eu tupeu să mă bag în fața lu’ bemveu lui și tot continua să se opărască din mașină la mine… M-a prins în toane bune și i-am zâmbit, apoi, i-am zis să stea liniștit, că poate mai vorbim într-o oră când mă întorc, dacă mai stă în aceeași intersecție, dar, degeaba, el tot continua să înjure și să gesticuleze…  A fost o imagine foarte faină, ultimul lucru pe care l-am mai auzit, înainte de a se face semaforul verde și să plec, a fost “Bă nu știi ce sătul sunt de țăranii ăstia ardeleni așa ca tine de au venit aici în București să se dea șmecheri că merg pe biciclete!” Nu am putut să-i răspund decât că-s mândru că-s țăran. A avut 5 secunde în care a amuțit… Nu cred că se aștepta la răspunsul ăsta. Acuma sincer nu știu ce a mai comentat, dar, rămâne întrebarea… oare cât de prost poți să fii să-ți iasă așa un porumbel?

Oricum, asta e de trecut pe listă…. Poate o să-mi fac un tricou… “Mai bine țăran în mișcare pe bicicletă decât bucureștean blocat în trafic.”sau doar… “Mândru că sunt țăran”

Oare însă câți or mai gândi așa…