Turul orașelor României… făcut pe jos

Într-o țară în care mulți se feresc să meargă pe jos până la supermarket-ul din capătul străzii, unde mașina este cea mai importantă carte de vizită pe care o pot etala unii, un om simplu a făcut ceea ce unora le poate părea incredibil – turul orașelor României pe jos.

Numele acestui temerar este Mirel Magop. A pornit în această aventură de unul singur, fără anunțuri mediatizate, fără sponsori, fără promisiuni și lovituri de ciocan în piept… și a făcut 11200 de kilometri în aproximativ 370 de zile. A mers fie vară fie iarnă, pe ploaie sau pe soare…
Povestea turului o puteți găsi pe blogul său – mirelcalator.blogspot.com, împreună cu poze de prin orașele vizitate.

Nu știu sincer dacă există alții care să fi făcut asta înaintea lui, dar până la proba contrarie îl consider recordmen absolut la mersul pe jos.

Oameni ca Mirel sau ca Anton (care a terminat turul Europei pe bicicletă iar acum se pregătește pentru un tur al României) ar trebui susținuți și respectați pentru realizările lor. Oameni ca ei, care ne arată că în viață totul devine realizabil odată ce crezi în puterea-ți proprie. Nu banii sunt cheia realizărilor mărețe ci încrederea în propriile forțe și stabilirea unui țel.

Încă odată felicitări și multă sănătate.

3 comments

  • Desigur, este foarte greu sa nu-ti pui intrebarea “de ce?”. Si mai greu este sa nu intreb “de ce ar trebui respectat?”. Pana una, alta, nu a ajutat societatea sa avanseze, nu si-a ajutat semenii in vreun fel, nu a salvat nicio viata. De ce ar trebui respectat?
    Cu siguranta eu nu as putea face ceea ce a facut el, dar la fel de bine pot spune ca nu pot nici manca la fel de multi hamburgeri ca si recordmenul la numarul de hamburgeri mancati. Ar trebui sa-l respect si pe acel om? Ar trebui respectati toti oamenii care au abilitati interesante/impresionante, dar complet inutile?

    • Salut. La întrebarea “De ce?” eu unu aș răspunde – pentru a arăta o alternativă la modul acutual de a privi lucrurile.
      La a doua întrebare… acum ceva timp ți-aș fi dat dreptate… însă am avut ocazia să învăț că până și ăla care stă în cap o săptămână trebuie respectat. Pentru că, indiferent dacă mie sau ție sau grupului nostru, acea acțiune ne pare fără rost, ea poate salva (în mod real) viața cuiva. Dacă ar fi inutile unele abilități cum le spui tu, nu ar mai exista, nu ar mai ieși în evidență. Oamenii care fac lucrurile astea pot ajuta mult mai mult decât ne putem noi imagina. Am avut ocazia să aflu că unii oameni au învins boli groaznice doar pentru că au fost motivați de câte un Mirel Magop, care a mers pe jos X mii de kilometri. Nu trebuie să privim doar din mica fantă pe are o avem în dreptul ochelarilor proprii…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge