Monthly Archives: July 2011

Anton Duma în pauză de …. voluntariat

Pornit în cea de-a doua expediţie europeană, Anton Duma şi-a găsit timp să dea o mână de ajutor la construcţia a ceea ce va fi primul sat ecologic din România.

Acesta va fi în Munţii Apuseni, într-o zonă superbă. Am avut norocul de a putea ajunge acolo la sfârşitul săptămânii trecute, ocazie cu care am reîntâlnit amici cu care nu ne mai văzusem de mult timp, dar nu în ultimul rând ne-a fost dat să întâlnim oameni noi şi minunaţi.

Satul ecologic se va numi “Apusenii Verzi” şi este la 12 kilometri de Zlatna şi 2 kilometri de satul Cib. Zona este superbă, iar în apropiere se află Cheile Cibului şi Cheile Glodului, locuri pitoreşti şi încă nu foarte vizitate.

Anton a ales să se oprească aici pentru câteva zile pentru a ajuta la construcţia primelor clădiri.

Cum nimic nu este întâmplător, devierea spre această zonă a fost determinată de un incident mecanic, roata din spate a bicicletei lui Anton a hotărât să se “pensioneze” şi s-a fisurat în apropiere de Alba Iulia. Acum această roată face parte din “patrimoniul” cadourilor din “”Apusenii Verzi“.

De aici, Anton va merge spre Timişoara apoi va ieşi din România urmând să treacă în Serbia.

 

Ceasu’ negru, pisica 13

Azi este una din acele zile…

Nu-mi mai picase conexiunea UPC de… aproape o săptămână. Azi a picat iar. Normal, băieţii ăia de la call-center (care la calmul pe care-l emană vocea lor sunt în mod sigur de pe lângă Cluj) cred că au învăţat poezia cu “eroarea în zona dvs. şi nu sunteţi singurul ….” de parcă ar trebui să mă facă să mă simt mai bine faptul că sufăr în gaşcă.

Dar azi, după cum spuneam, e una din acele zile… a picat UPC… mă conectez la Romtelecom… care, deodată începe să meargă mai mult nu… (probabil că nu am fost singurul care a făcut mutarea şi s-a gâtuit “ţeava”). Ok, pun telefonul şi… pică şi semnalul Orange… dar a picat de-a binelea, de nu mai mergea nimic… semnalul GSM varia între 0 şi 50% conexiunea de data nu ştia dacă e EDGE sau 3G… o plăcere.

Cu frică-n suflet am scos din geantă stick-ul de la Digi… din fericire ăsta nu a vrut să fie aruncat la WC astăzi şi a prestat satisfăcător…oricum, dacă nici ăsta nu mergea plecam acasă.

Murphy munceşte…

Cum poţi avea parte de ajutor atunci când foloseşti Linux

Mi-a fost dat să aflu că în România secolului XXI există companii de IT care se laudă c-ar face service şi mentenanţă dar care refuză să ofere aceste servicii firmelor care nu folosesc sisteme de operare Microsoft.

Motivul (cel puţin oficial) refuzului a fost “În Linux nu ai parte deloc de suport, iar specialiştii noştri nu vă recomandă să folosiţi astfel de sisteme de operare nesigure.” O idioţenie dar… se întâmplă.

Cei care au făcut asta nu merită să le amintesc aici numele, însă sunt unii dintre cei care-şi zic lideri de piaţă… probabil că de Piaţa Amzei.

Oricum, pentru cei care oferă serviciile sau pentru cei care au nevoie de acestea (şi parcă mai ales pentru aceştia din urmă) iaca o listă de metode de a obţine ajutor şi informaţii atunci când ai decis să foloseşti o distribuţie Linux şi constaţi că nu te descurci.

1 – Apasă F1

În marea majoritate a cazurilor, atunci când ai un desktop care rulează o distribuţie Linux, apăsarea tastei F1 va deschide o fereastră de ajutor. La fel ca-n Windows.

2 – Citeşte documentaţia.

Marea majoritate a aplicaţiilor vin cu instrucţiuni. În cazul în care primul punct de mai sus nu poate fi aplicat, caută pagina de documentaţie a aplicaţiei. Cu siguranţă există una. Ori pe internet (în site-uri de tip wiki în funcţie de distribuţia folosită), ori cu magica comandă “man”.

3 – Listele de email

Există nenumărate liste de discuţii structurate după localizarea geografică sau după tipul distribuţiei utilizate. Formulaţi cât mai bine întrebarea, adăugaţi cât mai multe detalii despre ce şi cum se întâmplă şi aşteptaţi. Cu siguranţă cineva vă va răspunde.

4 – Forumurile online

Fiecare distribuţie are şi un forum în care utilizatorii pot primi ajutor. Până şi aplicaţiile mai mari beneficiază de astfel de forumuri, dar, de multe ori acestea nu sunt foarte active.

5 – IRC-ul

IRC-ul nu a murit odată cu apariţia Hi5 sau Facebook.

Pe freenode (irc.freenode.net) există canale de discuţii dedicate. De exemplu, utilizatorii Ubuntu au #ubuntu (respectiv #ubuntu-ro) dar şi multe alte canale pe care pot găsi informaţii.

6 – Serviciile de suport comercial

Pentru majoritatea distribuţiilor mari, există varianta achiziţionării unui pachet de servicii de suport. Preţul este unul decent, iar comparând cu costul serviciilor de suport oferite de Microsoft (prin parteneri) este în unele cazuri cu aproape 50% mai ieftin. De exemplu, pentru a avea parte de un contract de suport la Ubuntu trebuie să plătiţi 105 dolari americani, pe când pachetul de suport pentru Windows 7 Home Edition este în jurul valorii de 199 dolari americani (costurile acestuia din urma pot varia în funcţie de compania prestatoare şi ţara în care se întâmplă).

Ca o concluzie… Dacă o firmă prestatoare de servicii de suport nu are habar de cele de mai sus, atunci cel care a investit banii în acea firmă trebuie să-şi concedieze rapid toţi angajaţii (în cazul în care are angajaţi). De asemenea, cei care vor să folosească sisteme de operare GNU/Linux trebuie să ştie că pot găsi ajutor atât gratuit cât şi plătit, important e să-l caute şi să fie atenţi.

Probabil că undeva în lista de mai sus ar fi trebuit să pun şi ajutorul pe care-l pate oferi prietenul găgâl.

Cumpărături de sezon

La jumătatea verii şi după primele zile cu peste 35 de grade în termometre, nu pot să nu mă gândesc la mare, la plajă şi tot ce presupune asta (bere, citit pe malul mării, jucat cu copilul în apă etc.)
Motiv pentru care am “băgat” şifonierul în inventar, în căutarea unor slipuri “cu burtă” şi a celorlalte lucruri necesare pentru plajă. Rezultatul n-a fost tocmai pe placul meu…
Dar cum mulţumită orânduirii sclavagisto-capitaliste în care prestăm nu voi putea ajunge prea curând în timpul orelor de program prin magazine, am zis să văd cum mă poate ajuta prietenul găgâl în special şi online-ul în general să-mi înnoiesc garderoba de plajă.
Cum de colac am scăpat de ceva timp (cel puţin eu) şi prosoape ţin minte că-mi dau ăia de la hotel… au mai rămas pe lista de achiziţii costumele de baie, respectiv slipurile.


Nu mă imaginam vreodată căutând chiloţi online, însă (şi trebuie să mă amendez cu câteva beri pentru asta), în nemernicia mea… am făcut-o.
Ştiind (din păcate) doar preţurile de prin Auchan, Real şi eventual câteva magazine din mall-ul de cartier, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc cam aceleaşi produse, la preţuri decente pe SevenSins.ro.
Acuma, păcate, păcate… dar cu ceva procente bune mai ieftine…
Partea faină e că acoperă toată gama de lenjerie, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, aşa că în cazul fericit în care fiecare-şi ştie măsurile… se pot face cumpărături în famelie din faţa monitorului… deci timp câştigat şi neuronul neobosit prin magazinele de profil în cadrul procesului de însoţire a consoartei.
Oricum, după ce am văzut oferta de acolo, acum ştiu cu siguranţă.
Dacă vrei sa-ţi cumperi costume de baie sau lenjerie intimă dă o raită pe SevenSins!

Google+

De vineri, mulţumită lui Alexandru Cucu am reuşit să butonez şi eu Google+.

De la primele zvonuri despre Google+ am fost convins că după ce acesta va fi deschis accesului public, va “mânca” din utilizatorii Facebook. Acuma, între noi fie vorba, comparaţia între Google şi Facebook este aceeaşi ca între o firmă de are doi programatori într-o garsonieră din Berceni şi Microsoft. Nu există termeni de comparaţie între tehnologiile şi patentele Google şi cele 5 pagini, o mână de programatori şi câteva servere (singurele asset-uri ale Facebook).

Dar, nu de asta vreau să scriu ci despre experienţa cu Google+.

În primul rând, mi s-a părut extraordinar de uşor de utilizat. Intuitiv şi simplu. Apoi, foarte ok din punct de vedere al modului în care poţi partaja conţinutul. De fapt, dacă Facebook încearcă prin orice mijloc să-ţi facă publice informaţiile (chiar şi cele pe care nu doreşti să le ştie chiar toată lumea), Google+ pleacă de la premiza că fiecare partajare are doar grupul ei de destinatari… grup pe care-l poţi “sparge” după câte criterii te taie capul.

Un alt plus mi se pare integrarea cu Picassa. Presupun că în curând vor fi integrate şi restul produselor Google în această platformă. Aşa ar deveni o platformă de lucru excelentă.

Sper din tot sufletul că tot datorită “granulaţiei” la care se poate structura conţinutul să putem filtra şi elimina mesajele eventualelor jocuri care-şi vor face simţită prezenţa în viitor.

Ca o concluzie personală, Google+ (în afara numelui care sincer nu-mi place deloc) este de departe cea mai ok platformă pe care am văzut-o până acuma. Atunci când mi-am şters (cu greu) contul de Facebook, mă gândeam la cât timp se pierde aiurea din cauza lipsei de creier organizatoric din acest produs…. Acuma, văzând Google+ îmi dau seama că zilele Facebook sunt numărate şi nu va mai trece mult până ce va avea soarta Hi5, MySpace şi câte şi mai câte altele.

Lăsând lucrurile serioase deoparte, am dat zilele astea peste câteva animaţii foarte faine (în special Gif-uri) legate de ceea ce va fi probabil războiul de detronare a Facebook:






Şi să nu uit… (încă) pot trimite invitaţii pentru Google+. Dacă doriţi să primiţi o invitaţie, lăsaţi un comentariu la finalul acestui articol.

Avioane, muzică bună şi gulaş

Reprezentanţii revistei online Pilot Magazin, împreună cu APPAUM s-au gândit să organizeze o zi de socializare la Aerodromul Sirna, unde sa ia parte cât mai mulţi oameni, cu diferite pasiuni outdoor, să se cunoască şi să socializeze.

Iată şi anunţul organizatorilor:

“Astfel, în data de 23 iulie (pică sâmbătă, nu e nevoie să vă uitaţi în calendar) sunteţi aşteptaţi cu mic cu mare la Aerodromul Sirna, începând cu ora 11 să stăm de vorbă, să facem poze, să jucăm ping-pong, darts, să mâncăm gulash la ceaun care este din partea casei şi să zburăm. Vom organiza o tombolă în urma căreia veţi putea câştiga 3 zboruri cu avionul ultrauşor, motodeltaplanul sau cu singurul girocopter din ţară!

Puteţi confirma prezenţa la eveniment fie pe pagina de facebook a revistei Pilot Magazin, fie pe pagina de facebook dedicată evenimentului

Dacă vă întrebaţi cum se ajunge la Aerodromul Sirna, vă spunem tot noi:

Coordonatele GPS: N44.47.07,58; E25.59.17,55 (centrul pistei).

Modalitate acces auto: În sensul de mers dinspre Bucureşti spre Ploieşti, pe DN1, în centrul comunei Potigrafu, se virează la stânga. Se merge pe drumul principal 12 km, până în comuna Poienarii Burchii. La ieşirea din această comună se virează la dreapta spre Sirna (exista un indicator rutier spre Sirna). Dupa 1 km, inainte de intrarea in comuna Tariceni, se poate observa Hangarul Aerofox pe dreapta.
În cazul în care vă doriţi să ajungeţi la aerodrom şi nu aveţi cu ce, microbuzul nostru vă stă la dispoziţie. Cu plecarea din faţa Aeroportului Băneasa, el va merge  la aerodrom şi înapoi în Bucureşti (circa 80 km dus-întors). Biletul în “Follow-me” car-ul nostru costă 15 lei (dus-întors)! Locurile în maşină sunt limitate, maxim 16.

Dacă alegeţi să mergeţi cu microbuzul, vă rugăm să ne contactaţi în prealabil la scrie@pilotmagazin.ro

Mă gândeam că dacă tot e vorba de eveniment outdoor şi e aproape de Bucureşti, se poate merge cu bicicleta, traseul fiind accesibil, singura cerinţă fiind capacitatea de a parcurge ceva mai mulţi km decât într-o plimbare prin parc.

Detalii mai multe puteţi afla de aici.

Video broadcasting cu Bambuser

În ultima vreme am fost nevoit să caut diverse soluţii pentru audio şi video streaming pentru aplicaţiile unor clienţi, însă a fost nevoie de o leapşă primită de la Blogatu ca să descopăr Bambuser.

Curios să aflu ce ştie de fapt să facă Bambuser ăsta şi dacă merită a fi recomandat mai departe, mi-am alocat puţin timp pentru a testa aplicaţia.

Ca idee generală, Bambuser este un serviciu de video streaming. Diferenţa majoră faţă de alte servicii similare este dată în primul rând de suita de aplicaţii client care practic acoperă majoritatea sistemelor de operare mobile.

O altă funcţionalitate interesantă este faptul că se pot face transmisiuni live folosind camera foto a telefonului mobil sau orice webcam conectat la un calculator.

O altă facilitate (stresantă de altfel) este conectivitatea cu Facebook şi Twitter, înregistrările video putând fi afişate direct pe pagina personală a Face(shit)book sau postate sub formă de link direct pe contul de Twitter.

Din punct de vedere al securităţii, sunt doar două opţiuni “public” (setare implicită) şi “privat”. Acesta poate fi considerat un minus al aplicaţiei, pentru că nu dă posibilitatea de a selecta grupuri de utilizatori… dar probabil nu ăsta este scopul.

În mod cert, pentru cei care doresc să-şi facă publice înregistrările (şi n-au auzit de youtube), dar mai ales pentru cei care vor să transmită în direct din faţa computerului sau cu ajutorul telefonului mobil, Bambuser poate fi o soluţie destul de decentă. Pentru cei care doresc să implementeze înregistrările de pe Bambuser într-un blog WordPress, există şi un plugin care uşurează mult procesul de implementare.

Piesa zilei – Geboren um zu leben, Unheilig

M-am trezit de dimineaţă cu chef de muzică germană. După un mic dejun Rammstein, ce pe drumul spre birou am (re)descoperit Unheilig.

Aşadar, piesa zilei de astăzi este Geboren um zu leben (Născut ca să trăiesc) cântată de Unheilig.

 

 

Piesa zilei – Geboren um zu leben, Unheilig

Suburbia sau despre logica lui „nici-nici”

Suburbia sau despre logica lui „nici-nici” este numele unui articol excelent scris de Ştefan Ungurean. În acest articol Ştefan Ungurean analizează suburbiile postdecembriste româneşti, cartierele de blocuri pe orizontală, construite de oameni fără nici un fel de idee despre arhitectură dar care pentru a-şi face o investiţie sigură sau pentru a-şi etala un statut social, au construit fără cap în jurul oraşelor.

Acesta este unul din cele mai bine scrise articole pe care le-am găsit în ultima vreme.

Frontiera este locul libertăţii, susţin Deleuze şi Guattari! Dacă iei o carte de istoria urbanismului imposibil să nu-ţi sară în ochi ideea! Guvernarea Braşovului medieval permitea existenţa tranzacţiilor ilicite după zidurile oraşului, iar în acelaşi moment istoric, în Bucureşti, cei care doreau să facă afaceri ilegale se mutau dincolo de barierele de la intrarea în oraş! Acolo, la marginea oraşului, şansele de a scăpa controlului cresc, acolo oportunităţile se înmulţesc, acolo e mai multă libertate….

Articolul complet poate fi citit aici.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: