Monthly Archives: September 2011

Politica procentelor mici

Deşi mă feresc pe cât pot de ştirile politice din ţara noastră (pentru că de cele mai multe ori nu am anti-vomitivele la mine), unele “ştiri” reuşesc să treacă de “filtrele” mele şi-mi ajung pe retină.

Aşa mi-a fost dat să aud de iniţiativa unei fiice de prezident care-şi face (sau şi-a făcut nu-ş ce partid nou), iar mai nou, indus în eroare de un titlu care suna interesant, m-am trezit pe site-ul a ceea ce se cheamă “Noua Republică”.

La prima vedere, citind articolul cu pricina, mai mai să zic… iaca o iniţiativă care mă va scoate din casă la alegerile viitoare… dar am revenit repejor, repejor la “cutie” după ce am citit ceea ce ei numesc “Manifestul…” bla, bla bla.

Amu’ zic şi eu ca unul care n-are prea multă treabă cu politica…. cât de proşti trebuie să fie unii oameni ca să nu se prindă că acest proiect este unul iniţiat (şi probabil susţinut) de PD-L?  Recunosc, sunt unul care se va îmbăta de bucurie în ziua în care moare Iliescu… şi va comanda artificii “de tot salariul” dacă mâine l-ar călca trenul pe Ponta… dar.. cu toate astea… nu pot să nu mă întreb… oare cât de proşti cred unii că-s românii ca să creadă într-o “resetare” a României… dată de cei care se chinuie de 20 de ani s-o scoată de tot din priză?

Ori, după mine, toate aceste mişcări, partide şi partiduleţe care apar fix cu un an înainte de alegeri nu-s decât “procente de rupere” cum scria într-un manual… menite doar să dividă opţiunile electoratului pentru a fi siguri că de fapt vor avea şanse de câştig doar “jucătorii” mari.

Cei care fac asta probabil că mizează şi pe faptul că astfel de mişcări, vor aduce mici procente şi din cealaltă tabără… pentru că toate aceste “mişcări” sunt clar făcute doar pentru a pregăti “cărţile” pentru primul tur de scrutin, apoi, sub umbrela alianţelor, micile grupuri revenind la “nava mamă”.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb… în situaţia financiară actuală, tu, partid de guvernământ, îţi permiţi să cheltui bani (eventual din buget) pentru a simula noi formaţiuni politice pentru câteva luni? Ştiu că nu există campanii electorale “curate” dar… cel puţin ar putea fi mai … ieftine?

Acuma, nu m-ar mira  ca tot partidul lor să-şi “reşapeze” imaginea… nu m-ar mira ca în câteva luni să-şi schimba culoarea din portocaliu în altceva mai greu de combinat (cromatic) … cum ar fi… verde (plus că găleţile verzi dau mai bine la sate). Apoi să-şi anunţe o reorientare spre centru-jos-stânga-dreapta-sus, pentru a fi siguri că “prind” şi ceva pensionari nostalgici… şi gata… iaca cum va candida un partid nou şi curat.

Şi că tot vorbeam mai sus de cromatica partidelor… mă gândeam acum câteva seri, ce fain s-au tot combinat culorile partidelor noastre… pe lângă roşul tradiţional, au apărut albastru, verde şi galben… apoi, roşu s-a scindat, dând naştere unui alt partid (ghici care)… care roşu (mai mic) s-a combinat la rândul său cu galben… şi a ieşit portocaliu… dar lui galben nu i-a plăcut… şi s-a dus să se combine cu roşu, ăl mai roşu… şi cu-n pic de albastru… dar cum culoarea dominantă era tot roşu…. a ieşit un maro mirositor… dar cu dâre mari de roşu deasupra.

Acuma, revenind la “reseturi”… Mi se pare că în toate partidele au apărut oameni tineri şi mult mai raţionali, unii dintre ei fiind chiar ok. Cu toate astea mă surprinde faptul că nu văd nici o acţiune iniţiată de aceştia care să facă puţin “deranj” printre “dinozaurii” din partidele lor. Oare ar fi utopic să mă aştept ca la un moment dat cei din generaţia tânără să lase la o parte diferenţele de culori (pe de altă parte această barieră a fost trecută de “bătrânii” care şi-au făcut firme între ei indiferent de culoarea politică) şi să pună umărul la o politică care să ne mai îndrepte puţin coloana vertebrală a acestei ţări?

Am dat “Burta Jos” şi a patra oară

Cum ne-a obişnuit în ultimii patru ani, Alina Gorgiu ne-a scos din case pentru ce-a de-a patra ediţie a marşului ciclist “Burta Jos!”. De această dată, a reuşit să adune vreo 500 de oameni în jurul său la o pedalare uşoară din Parcul Izvor la Mogoşoaia şi înapoi.

Nu puteam să nu dau curs invitaţiei, plus că în acest an, pe lista organizatorilor a fost şi Bicla.ro, proiect care-mi este aproape de suflet datorită oamenilor minunaţi care-l dezvoltă.

Am întâlnit acolo oameni cunoscuţi, ne-am bucurat de o vreme ideală pentru pedalat şi am avut la final o dimineaţă de sâmbătă superbă.

Mulţumesc din nou Alina, mulţumesc Bicla.ro şi tuturor celorlalţi implicaţi în organizarea acestui eveniment.

Schimbări neanunţate în hostingurile de la Godaddy

Cum obişnuiesc în ultima perioadă, cei de la Godady s-au hotărât să mai facă “mici” modificări pe platformele lor de găzduire.

Astfel, de câteva ore încoace, orice upload de fişier din aplicaţii php, mai mare de 100k duce la o pagină de eroare de toată frumuseţea cu “500 – Internal Server Error”.

Una din ultimele găselniţe este renunţarea la PHP FastCGI. Nu ar fi mare bai, dacă asta nu s-ar întoarce împotriva utilizatorilor printr-o stupiditate imensă…. imposibilitatea de a mai uploada fişiere mai mari de 100k (a fost dimensiunea maximă la care mi-am terminat eu răbdarea în a continua cu încercările).

Soluţia pentru a putea face din nou accesibil upload-ul este următoarea:

1. Din “My Products” se selectează  “Hosting”

2. Clic pe  “Launch”

3. În meniul  “Settings” selectaţi “File Extensions Management”

4. Selectaţi “Edit” din dreapta liniei “PHP file extensions”

5. Selectaţi opţiunea PHP fără FastCGI pe care doriţi să o folosiţi de acum încolo

6. Apăsaţi OK

Teoretic asta ar trebui să vă permită upload-ul din nou în site-urile php găzduite la Godaddy (cel puţin mie mi-a rezolvat problema).

Arhitecţi cu rumeguş în cap…

… ţara noastră are. Şi cum se face oare că ei ajung să facă proiecte pentru dezvoltarea Bucureştiului?

Alaltăieri a fost lansat Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Capitalei (PIDU).

S-ar zice că e un lucru bun, mai ales că marea majoritate a proiectelor urmează (în sfârşit) ideile puse deja în practică în alte oraşe mari şi capitale din Europa, prin reducerea traficului auto şi mărirea zonelor pietonale.

Dar, printre toate acestea ce putem găsi? Proiecte de parcări subterane în zona Sălii Palatului, în Piaţa Constituţiei sau Grădina Icoanei (mi se pare o idioţenie cruntă să aduci maşini la Sala Palatului într-o parcare care ar putea fi făcută la Eroilor de exemplu, traficul pe Ştirbei Vodă şi Câmpineanu fiind oricum sufocat) când vrei să redai pietonilor Brezoianu şi zonele Centrului Vechi.

“Arhitecţii” cu pricina, continuă şi cu aberaţia lor de “piste pentru biciclişti”  – practic dungi trasate pe trotuare pentru a avea pietonii repere pentru deplasarea pe direcţia înainte… şi pentru a îmbunătăţi starea celor care vor să se deplaseze cu scuterele pe trotuare, printre pietoni…

Cum ne-am obişnuit, termene pentru punerea în practică a acestor proiecte nu există, probabil că vom avea parte de ele imediat după ce ne vom plimba pentru prima dată prin parcul cu căprioare de la Nerva Traian spre Piaţa Unirii (promis de actualul Primar General în campania electorală)… Sau poate că acest parc va fi făcut odată cu autostrada suspendată?

Oricum, vine o nouă campanie electorală… şi am o bănuială ca multe dintre aceste proiecte vor apărea prin “promisiunile” unora dintre candidaţii la alegerile locale. Eu o să aştept să văd măcar unul dintre aceste proiecte puse în practică… dar numai după ce vor fi trecut prin planşele vreunui arhitect care (în cazul ideal) locuieşte în Bucureşti (şi în zona centrală) şi care are habar şi de cum trebuie calculat fluxul de transport înainte de a te juca cu modelările 3D.

Proiectele le puteţi vedea aici. Despre ele mai puteţi citi aici.

Piesa zilei – Evadare de cinci stele, Iris

Oare cât va mai trece până ce ne vom trezi? Bună dimineaţa!

Hai acum da-mi votul tau
Si in schimb o viata buna iti vom da
Vei avea mult mai multi da
Nu televizor necreditat

Uite vezi ca-ti e mai bine
Acum faci ceva si tu doar pentru noi
Ne platesti facturile pline
La timp, la timp, sa nu intarzii

Refren:
Fugi baiete, fugi de aici
Pleaca din sistemul asta ca un bici
Fugi baiete, fugi de ei
Traieste-ti viata doar asa cum vrei

Carti nu ai ca sa citesti
Ziarele iti spunem noi ca sunt de-ajuns
Trebuie doar sa muncesti
O da, de intrebari nu fi patruns

Refren:…

Trebuie doar sa muncesti
O da, de intrebari nu fi patruns
Trebuie sa ne zambesti
O da, iti spunem noi ca e de-ajuns

Refren:…

Fugi departe sa nu-i mai vezi
Sa nu te-ajunga viata-n care nu mai crezi
Fugi baiete, fugi de ei
Traieste-ti viata doar asa cum vrei

22 Septembrie 2011 – Ziua Europeană Fără Maşini

Nea aflăm în Săptămâna Europeană a Mobilităţii, iar data de 22 Septembrie (pe lângă sărbătoarea mea personală) are o semnificaţie aparte în cadrul acestei săptămâni, fiind Ziua Europeană Fără Maşini sau (“Ziua fără maşina mea în oraşul meu”).

Tu ţi-ai lăsat maşina acasă azi?

Foto © Anton Duma.

De la “nebun” în România la “William Wallace romeno”

Este încă una din poveştile care ne “spală” puţin imaginea naţiunii într-o Europă pentru care România înseamnă în mare parte doar sursa principală de cerşetori şi curve.

Povestea unui om simplu, un om care a învăţat să primească cu zâmbetul pe buze atât binele dar mai ales răul şi să-şi vadă de drumul său indiferent de ceea ce i se spunea. Şi drumul său e viaţa sa.

Este vorba de Anton Duma.

Ignorat de unii, uitat de alţii, ponegrit atunci când singura sa vină era că purta steagul României prin Europa, Anton Duma a ajuns la finalul primei etape din cea de-a doua sa expediţie europeană “Descoperă-te în necunoscut”. Ajuns la Torino, Toni îşi pregăteşte deja mental etapa viitoare a expediţiei.

Etapa a doua va cuprinde Anglia, Scoţia, Irlanda iar apoi ţările nordice. Va fi o etapă lungă, dar care, cu siguranţă va aduce noi şi noi experienţe.

În prezent există o idee, o hartă, o listă de necesităţi şi multă voinţă. Până la urmă, voinţa şi ideea, împreună cu harta l-au dus din Bacău la Torino via Bucureşti. Dar despre acestea voi vorbi altă dată.

Acuma vreau să vorbesc despre unul din aspectele legate de prima etapă a expediţiei.

Un lucru care m-a mirat este legat de numărul mare de articole şi interviuri, atât în presa scrisă cât şi online despre Anton în… Italia, acolo unde numai în ultima săptămână au apărut două articole despre el şi ce e mai interesant, că în ambele (fără ca autorii să se pună de acord) Anton Duma a ajuns să fie considerat “William Wallace de România”.

Şi cel puţin la fel de interesant este că numărul apariţiilor din Peninsulă este net superior apariţiilor din ţară, unde în afară de susţinătorii săi, Asociaţia Bate Şaua să Priceapă Iapa, Radio România Actualităţi, BikeTime, Bicla.ro sau “Cu bicla prin oraş” nu prea s-au înghesuit mulţi să vorbească despre provocările acestei noi expediţii.

Toate aceste articole şi interviuri ajută, unul câte unul la îmbunătăţirea imaginii generale a românilor în Italia. Da, sunt mici picături într-un ocean, dar… sunt ceva mai mult decât 0.

Articolele sunt centralizate (pe măsură ce sunt găsite) pe pagina “Vorbesc despre mine…” de pe site-ul lui Anton Duma.

Expediţia lui va continua. Fiecare dintre noi însă îl poate “împinge” cu câte un kilometru înainte. Cei care doresc să-l ajute şi financiar, o pot face şi online prin Paypal, direct de pe site.

Curs de step pentru începători

Ca în fiecare toamnă Dana Caveleru ne invită la cursurile de step pentru începători. Fie că v-aţi visat în copilărie dansând alături de Fred Astaire, fie că vreţi să vă dezmorţiţi după o zi petrecută la volan sau în faţa monitorului, aceste cursuri sunt binevenite.

Hai să începem toamna în ritm de step!

În loc să batem pasul pe loc, învăţăm paşii de baza şi o coregrafie pe care o vom prezenta la sfârşitul celor 3 luni de curs. Ideea e să ne simţim bine, să ne mişcăm şi altfel decât ne-am mişcat pana acum şi să bocănim cât putem.

Program: Luni şi Miercuri de la 19 la 20.
Începem Luni 3 octombrie de la ora 19.
Abonamentul lunar (8 şedinţe pe lună) este de 200 RON.
Unde: Str. Sfinţii Voievozi nr. 1, la parter

Contact:
Dana Cavaleru
dcavaleru [@] yahoo [.] com
Telefon mobil: 0722272550

Piesa zilei – Try to remember. Harry Belafonte

Încet, încet, toamna s-a aşezat liniştită, lăsându-ne să ne bucurăm de ultimele zile călduroase din an… Venind spre birou dimineaţă, pedalând prin Cişmigiu (unul din parcurile în care în acest an în loc să se investească în flori şi verdeaţă s-au băgat bani în pândari care nu ştiu să de deplaseze decât în grup)… şi fără să-mi dau seama cum… m-am pomenit fredonând melodia asta… Try to remember. Mai jos varianta cântată de Harry Belafonte.

Try to remember the kind of September
when life was slow and oh, so mellow.
Try to remember the kind of September
when grass was green and grain was yellow.
Try to remember the kind of September
when you were a tender and callow fellow,
Try to remember and if you remember the follow.

Try to remember when life was so tender
that no one wept except the willow.
Try to remember when life was so tender that
dreams were kept beside your pillow.

Try to remember when life was so tender that
love was an ember about to billow.
Try to remember and if you remember then follow.

Deep in December it’s nice to remember
altho you know the snow will follow.
Deep in December it’s nice to remember
without the hurt the heart is hollow.
Deep in December it’s nice to remember
the fire of September that made us mellow.
Deep in December our hearts should remember and follow.

LaPinarello Cycling Marathon 2011

Una din cursele cele mai frumoase dedicate cicliştilor amatori (vorbim de amatorii legitimaţi, nu de bicicliştii noştri care-şi spun “amatori”) din Europa este LaPinarello.
După cum se poate deduce din nume, este un eveniment iniţiat şi organizat de Pinarello, în care participă în special posesorii de biciclete Pinarello şi care se desfăşoară între Treviso (oraşul în care a început istoria Pinarello şi care găzduieşte şi astăzi fabrica, muzeul şi birourile).

În mod normal, această cursă este una anuală, doar 2010 a făcut excepţie de la regulă, cursa fiind anulată cu doar câteva ore înainte de a începe, din cauza condiţiilor meteo nefavorabile (o furtună foarte urâtă a dat peste cap toată organizarea) şi astfel, 3000 de ciclişti au fost nevoiţi să plece acasă fără a putea participa la cursă.

Anul acesta însă vremea a fost perfectă pentru ciclism, şi aproape 3500 de oameni s-au dus să “provoace caprele” pe căţărarea de la Monte Grappa (unde sunt vreo 3 km cu o pantă de 20%), luând startul din Treviso, trecând pe la Cima Grappa (1740m) şi coborând apoi înapoi spre Treviso.

LaPinarello oferă două trasee, unul scurt de 130km şi unul lung, de 205km.

Detalii despre cursă, rezultatele din acest an şi multe poze, pot fi găsite pe site-ul organizatorilor (www.lapinarello.com)

Mai jos puteţi vedea un filmuleţ care arată puţin din frumuseţea locurilor şi emoţia participanţilor.


LaPinarello Cycling Marathon 2011 from Giovanni Cuzzolin on Vimeo.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: