Archives

Mașina ei, mașina ta, mașina familiei…

OK, o spun de la început… nu sunt într-o relație sentimentală cu vreo mașină… nu mai sunt de mult timp.

Mașina este un rău de cele mai multe ori dispensabil dar dintr-o educație tâmpită pe care am primit-o nu ne încumetăm să o vindem ba mai mult mai și investim în ea… “mașina este un cec fără acoperire” cum bine spune cineva.

Mai ales dacă ajungi să “locuiești” în mașină (iar aici am destule amintiri cu zile în care am stat mai mult la volan decât la birou) ordinea și curățenia din mașină rămând undeva… la capitolul “o să fie”. Îți dai seama cât ai mers după cantitatea de ambalaje de sandwitchuri, sticle goale, pahare de cafea și doze de RB adunate în spațiul de la picioarele pasagerului. Și ce poate fi mai frumos atunci când de exemplu mergi pe o monotonă autostradă de la noi (unde doar gropile și proștii de scot din starea de zen pentru acei maxim 50km pe care-i poți merge “legat”) – decât să încerci (fără succes) să desfaci o sticlă de cico…

La fel, atunci când mașina nu este cea a firmei, ci cea personală, de familie (și mai fain), iară familie înseamă “+1” copil/copii… gata din nou cu conceputul de a merge în ordine și curățenie.

Aici, din nou, am o listă lungă de amintiri (și pun pariu că și de acum încolo, pentru câțiva ani situația nu se va schimba), și o listă lungă de straturi de mâncare, sucuri, vărsături și mai știu eu ce pe bancheta din spate, pe jos… peste tot.

Ei bine, cu toate astea, vine o zi… vine o zi (în care nu-ți cântă Bitman), în care ajungi la concluzia că mașina ta are nevoie de igienizare… iar cel mai frustrant lucru în acele momente este să mergi într-o spălătorie auto, să plătești igienizarea iar la plecare să constați că odată cu sticlele goale ți-a plecat și agenda/telefonul, nu și urmele de cola de pe tapițerie, sau cele de ciocolată de pe bancheta din spate.

Iar mizeria de pe tapițerie e acolo nu neapărat din cauza humanoizilor din spălătorie ci (din păcate) din cauza faptului că ei știu și folosesc soluții și metode eficiente doar pentru exterior, fiind puține spălătoriile care știu cam cu ce se mânâncă un serviciu de curățare tapițerie auto. E cumva la fel ca la covoare, canapele sau alte obiecte de prin casă… nu poți folosi același detergent și pentru vase și pentru piele și pentru stofă sau catifea.

Pentru aceste momente, sau mai bine zis, pentru evitarea lor, au apărut firmele specializate, firme care oferă servicii dedicate de curățare tapițerie auto, firme care au know-how, soluții pentru fiecare tip de tapițerie și oameni pregătiți, care știu să aplice conform indicațiilor soluțiile astfel încât tapițeria să recapete pe cât posibil imaginea inițială.

How To Love Your Car

Și până la urmă un prestat serviciu corect ajută nu numai la imaginea tapițeriei și implicit a mașinii, dar e foarte important și pentru sănătatea ta ca șofer și a pasagerilor, mai ales dacă aceștia sunt copii, pentru că printr-o curățare corectă se elimină microbi și bacterii dezvoltate din mizerie.

Așa că, indiferent dacă e vorba de mașina ei, mașina ta sau mașina familiei, merită să încerci din când în când să alegi un serviciu de igienizare profesională.

Credit foto: Max Cleaning, BCCIC

Și dacă-mi trebuie o mașină pentru o perioadă mai lungă?

Prin luna mai a acestui an, întrebam (oarecum retoric) dacă a avea în anul 2015 mașină este cu adevărat necesar sau este doar un moft.
Nu, nu mi-am schimbat părerea de atunci, însă unele dintre replici când am apucat să discut despre asta a fost “bine, bine… închiriezi pentru o zi, două, o săptămână. Dar ce faci dacă-ți trebuie o mașină pentru o perioadă mai lungă? Ce faci dacă ai nevoie să zicem de o mașină pentru șase luni?”
Recunosc, întrebare încuietoare… însă am aflat că există și opțiuni pentru închirieri auto termen lung, asemănătoare serviciilor de leasing operațional, existând companii care au dezvoltat în timp pachete de servicii dedicate atât clienților persoane fizice, cât și firmelor mici și mijlocii.
kooldriveDe obicei astfel de pachete sunt construite în așa fel încât să includă servicii care să reducă sau chiar să degreveze clientul de cheltuielile de mentenanță, oferă asistență, mașină la schimb în caz de necaz, iar grija asigurărilor (RCA și/sau CASCO) și a vignetei rămâne în “curtea” companiei care furnizează mașina.
Iar plata, la fel ca în cazul leasingului, este una lunară, în condiții agreate de părțile implicate și ce mi se pare cel mai important, toată gama de servicii dă dovadă de flexibilitate.
Așadar avem soluții care pot ajuta omul să cheluie mai puțin (având o sumă fixă de plată pe lună, doar pe perioada în care se folosește vehiculul), iar faptul că se poate opta pentru mai multe variante de pachete, putând fi modificate oricând limitele de kilometri sau chiar modelul mașinii dau o mai mare libertate de mișcare omului de rând sau firmelor mici (mai ales firmelor noi înființate, care trec cu greu de birocrația și verificările companiilor de leasing).
Aflându-ne în săptămâna europeană a mobilității nu pot să mă abțin să nu promovez ideea de a folosi mașini închiriate în locul ocupării mai multor locuri de parcare pentru fiecare mașină în parte, mai ales când aceasta nu este folosită eficient.
Vorbind de folosire eficientă, am urmărit o perioadă gradul de încărcare a mașinilor din trafic în drumul spre școala Biancăi și am constatat că anul ăsta numărul mașinilor în care sunt mai multe persoane a scăzut față de perioada oarecum similară a anului trecut. Și alt lucru aiurea, văd tot mai des mașini cu mai mult de 5 locuri (vanuri și dubițe) în care e doar șoferul, iar acest lucru este departe de a fi ok.
Visez încă la momentul în care țara asta va considera oamenii ca fiind prioritari și va oferi așa cum se întâmplă afară avantaje companiilor care-și vor convinge oamenii să nu mai vină singuri în mașină la muncă, să încurajeze utilizarea metodelor de transport alternative iar în loc de a umple piața cu mașini de vânzare să promoveze utilizarea mașinilor închiriate, atunci când omul are nevoie de mașină.

A avea mașină în 2015 – necesitate sau moft?

Deși prefer mersul pe 2 roți nu-mi pot nega pasiunea pentru mașini.

Îmi place să conduc în aceeași măsură în care-mi place să pilotez motocicleta sau să mă dau cu bicla.

Însă îmi place să conduc în afara orașului și mai ales, în afara țării (datorită înfrastructurii minunate pusă la dispoziție de ai noștri guvernanți).

Dar, dacă pun pe hârtie procentele, peste 90% din timp îl petrec în București, orașul pe care cu toții iubim să-l urâm.

Un oraș pe atât de frumos pe cât e de îmbâcsit, un oraș mult prea aglomerat, un oraș în care “a avea” este mai presus decât orice.

Și tot vorbind de “pus pe hârtie”, pentru acel procent de 10% eu ca posesor de mașini plătesc impozit, asigurare, benzină, spălătorie (adevărat, destul de rar), consumabile și am un stres în plus dacă vin seara acasă legat de locul de parcare și de disponibilitatea acestuia… fără a mai calcula acele “cheltuieli neprevăzute” și neașteptate care apar inevitabil atunci când ai mașină.

Totalul “din avion” pentru mine depășește 500 euro pe an (RCA și impozit) iar dacă pun rovigeta, benzina (un plin mă costă undeva în jur de 100 de euro… la 80l cât am rezervorul) – și asta doar pentru o mașină…. mașină cu care ies din oraș de 3-4 ori pe an iar din țară o dată pe an.

Aș vrea să merg cu motocicleta, da, mi-ar plăcea însă nu prea am unde să așez cei trei copii din dotare… plus că legislația din România nu-mi permite să am pasageri minori.

Nu am adus în discuție necesitatea supremă a deținerii unei mașini pentru “ce te faci dacă ai nevoie să mergi cu copilul la spital noaptea” – pentru simplul fapt că am aflat că s-au inventat taxiurile.

Ce alternative aș avea?

Păi prima și cea mai la îndemână alternativă este să “sun un prieten”. Am cunoscuți care apelează la gașcă pentru a fi deplasați din punctul A în punctul B și nu se plâng.

A doua, este să apelez la o firmă de închirieri auto. Acest tip de afacere este încă la început în România și nu e încă foarte popular (din motive evidente), însă dacă ne uităm peste gard în țările din centrul și vestul Europei putem vedea ce se va întâmpla și în România (peste 30 de ani, cam cât e diferența dintre ei și noi). E adevărat, există și părți mai puțin plăcute, ca de exemplu faptul că majoritatea firmelor de închirieri auto au punctele de preluare/predare a mașinilor în zona aeroporturilor, însă ușor, ușor, pe măsură ce vom vedea modificări ale cererilor vor rezolva problema punctelor de prezență și în oraș, sau vor trimite mașina la noi acas’.

Sistemul rent-a-car este probabil cea mai bună alternativă pentru cei care sunt în situația mea.

Plătind doar prețul închirierii și cel al combustibilului ai parte de o mașină din clasa care-ți trebuie (nu pot să uit drumul până în Bulgaria și înapoi făcut cu un Ford Fiesta în care eram cinci adulți și un copil mic, plus bagajele aferente – norocul meu fiind acolo că am găsit să închiriez portbagaj mare de pus pe mașină, fix cu o zi înainte de a pleca), nu ai grija mașinii în restul timpului iar condițiile de închiriere au ajuns să fie destul de flexibile.

La o simpă căutare cu ajutorul prietenului google, am găsit inclusiv firme în apropierea casei ca cei de la KoolDrive care-mi se ocupă de închirieri auto, iar în momentul în care oferta de mașini este dublată și de o ofertă bună la accesorii ca scaune pentru copii, sistem de navigație sau chiar șofer personal (ah ce m-aș duce-n Vamă cu berea-n mână stând pe bancheta din spate….), eu unul iau serios în calcul opțiunea rent-a-car pentru următorii ani… așa cu siguranță-mi vor rămâne mai mulți bani de băgat în biciclete și motociclete…

Așa că închei cu întrebarea din titlu – în 2015 a avea mașină (mai) este o necesitate sau este doar un moft?

Cum ar fi dacă toate lucrurile ar funcționa pe benzină?

Chiar așa. Într-o lume în care se zice că bunăstarea și nivelul de trai sunt strâns legate de consum, iar consumul este obligația fiecărui om… cum ar fi dacă toate lucrurile din jurul nostru ar funcționa pe benzină?

Eu nu am reușit să-mi imaginez asta până de curând. Dar azi, m-am “luminat” văzând una din reclamele Nissan pentru modelul Leaf. În mod sigur, într-o astfel de lume…. eu n-aș merge prea des la dentist 🙂

Din păcate însă nu cred totuși că automobilul electric este viitorul… Nu cred că lumea e pregătită pentru schimbarea de mentalitate pe de o parte, iar producătorii încă mai au de rezolvat multe probleme legate în primul rând de autonomie și costuri pe de altă parte… Și nu în ultimul rând… furnizorii de energie electrică nu par a fi pregătiți pentru adaptarea infrastructurii de transport al energiei electrice. Așa că momentan, ideea automobilului electric rămâne doar un vis frumos.

Până atunci, ori vor apărea noi combustibili chimici care să înlocuiască benzina, ori (din cauza scumpirii combustibililor) vom vedea tot mai puține mașini pe străzi și legi care (așa cum au început în SUA), să oblige producătorii să reducă capacitatea motoarelor.

Oricum, până când vom avea benzile electrice suspendate care să ne transporte repede și curat dintr-o parte în alta a orașului, mai ales în orașe mari și aglomerate… bicicleta rămâne o alternativă puternică pentru transportul pe distanțe scurte.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: