Archives

There’s a new bike in town :) Pe numele ei de scenă: “Folclorista”

A trecut vara și eu nu am apucat să mă laud 🙂

Nu de alta, dar am motiv. Am o nouă bicicletă de șosea (bine, termenul e relativ, că o fost la mâna a doua, de asemenea poziționarea în timp nu mai e neapărat exactă, eu apucând să o plimb puțintel vara asta…) dar… așa cum ziceam, nu am apucat să povestesc pe aici de ea, deci… e nouă.

2014615191415Acum câtiva ani, la un Street Delivery (în 2014), i-am văzut pe băieții de la BițaColor cu o bicicletă asta din imagine, una restaurată fain și pictată cu motive populare.

Nu pot spune că era neapărat bicla pe care mi-aș fi dorit-o, eu nefiind neapărat fan fixie, însă, cumva, motivele de pe toptube mi s-au lipit de retină, la fel și steagul României din față.

Un an mai târziu, în 2015, după ce am fost cu Bianca la Dumbrava cu Mărgăritar, am zis că poate o fi momentul să încerc iarăși să pedalez, genunchii fiind parcă mai cuminți… și am început să-mi caut o biclă pentru șosea. În timp ce săpam site-urile cu sh-uri (nu am avut buget de biclă nouă, și cumva mie încă nu-mi “permite religia” să cumpăr o biclă nouă – ca și la mașini, din momentul în care ai ieșit cu ea din magazin poți să consideri că ai pierdut 20% din valoarea ei).

În timp ce-mi căutam eu biclă, a început să-mi vină în cap ideea de a o personaliza… și am început să mă gândesc, în timp ce mă uitam la poze cu biclele aflate la vânzare, cum ar arăta ele personalizate.

Cât despre personalizare – pornind cumva de la ideea celor de la BițaColor, aveam în cap câteva idei, nu generice, ci așa… văzute din avion.

Știam cu siguranță că va fi vorba de motive populare, știam cu siguranță că vreau să am un tricolor pe furca spate, știam că vreau să apară pe ea stilizate siluetele copiilor și ale soției mele, împreună cu numele lor… și mai știam că vreau să pun adresa blogului undeva… undeva pre biclă.

Detalii? Nu, nu știam, cum nu știam cum o să se întâmple toată mișcarea (nivelul meu de pregătire artistică e undeva egal cel mai probabil cu al unui copil de clasa a II-a).

În schimb, plecând de la ce știam am hotărât cam cum trebuie să arate bicla… și am purces la căutări având în vedere anumite dimensiuni ale cadrului, dimensiuni care să permită pictura.

Ca un super inteligent ce sunt (norocul meu că uneori mai am… noroc) – am lăsat dotările pe ultimul plan… că vorba aia, la valoarea mea, un Di2 e nimica toată… dacă am bicla pictată frumos, ce-mi trebuie să mai și funcționeze? Menționam norocul în fraza anterioară… ei bine, doar el săracul (știu, am mai scos o mână din sacul cu noroc, sper să fi pus ceva și în cel cu experiență) – mi-a scos în cale bicicleta potrivită – un Bulls (parcă), cu un cadru perfect (după mintea mea) pentru ceea ce voiam să fac, dar care, norocol, ziceam eu – are și o dotare decentă – ceva generație mai veche de Ultegra, 3xceva, compact, prietenos cu genunchii și într-o stare foarte ok.

Din ziua în care am văzut anunțul pe net prima dată, am știut că aia e. Mai îmi trebuiau (doar) banii pentru ea și apoi puteam purcede la treabă.

Într-o bună zi, am banii în buzunar, mă pun pe căutat anunțul prin j’de miile de linkuri pe care le am salvate, sun la om și îmi iau prima pauză – cineva e deja pe drum să vadă bicla, a rezervat-o de vreo săptămână și la acest sfârșit de săptămână vine să o ia. Omul sesizează cumva că mie mi-a picat tavanul pe picioare și-mi recomandă un amic de-al său care-și vinde de asemenea bicla, doar că e puțin mai mare, dar, mai ieftină. Îl rog totuși să-mi dea un semn dacă… cumva, nu vinde bicla și îmi pun pauză.

Luni după prânz primesc telefonul care-mi înmoaie picioarele: omul care a venit să ia bicla asta, a plecat cu cea a amicului, care i se potrivea mai bine. Cât noroc să am… suficient pentru a avea joi bicla la birou.

Și de aici începe partea cea mai faină a poveștii.

Am acum bicicletă, am idee de cum vreau să arate… dar cine o face? Mă gândeam să apelez la BițaColor, însă ceva mă reținea… până mi-am adus aminte de un coleg de forum cu care la o întâlnire ciclism.ro am băut o bere rece și bună (mulțam Ovidiu) în timp ce-l ascultam povestind despre proiectele sale de restaurare a bicicletelor… și în ale cărui postări văzusem ceva frumuseți – Horia Nițu.

De aici încolo totul o fost… o experiență de neimaginat pentru România. După ce am reușit să ne vedem față în față, i-am povestit cam ce vreau și i-am arătat poze cu bicla, prima mea surpriză a fost că a acceptat proiectul.

Apoi a urmat un set lung de surprize plăcute pe măsură ce el a început documentarea (pentru că el este artist, un adevărat artist, care nu pictează fără o adâncă documentare asupra proiectului), și a venit cu o mulțime de idei pornite de la vagile mele recomandări, idei care au dus la planșe cu schițe care-mi tăiau respirația de câte ori le vedeam.

Cu ajutorul celor de la Spokes (cărora de asemenea le mulțumesc, mai ales pentru noaptea pierdută de Sorin pentru a ansambla la loc produsul finit), bicla mea s-a dezbrăcat de toate piesele și a intrat în proces de personalizare, sub mâna și ochii lui Horia.

horia-nitu-bicicleta-folclor-custom-paint-03

Așa arăta cadrul când a ieșit din mâinile lui Horia. Toate visurile mele, toate așteptările au fost depășite.

Elementele pe care le avusesem în cap erau acolo, aveam familia

horia-nitu-bicicleta-folclor-custom-paint-jpg13

Avema motivele populare,

horia-nitu-bicicleta-folclor-custom-paint-jpg04

Tricolorul de pe furca spate de asemenea prezent,

horia-nitu-bicicleta-folclor-custom-paint-jpg08

Dar și multe elemente, pornind de la fundal, până la elementele de pe seatube, downtube…

horia-nitu-bicicleta-folclor-custom-paint-jpg05

și chiar pipă.

horia-nitu-bicicleta-folclor-custom-paint02

iar în față tronează de asemenea tricolorul într-un motiv solar tradițional.

Deși arată numa bună de pus în vitrină, își face treaba extraordinar de bine, fiind o bicicletă ușoară, rapidă și cu care m-am împrietenit destul de repede.

Nu am apucat încă să o scot la ture lungi, timpul și condiția mea fizică nu mi-au permis în vara asta, însă ușor, ușor lucrurile vor reintra pe făgașul normal.

Poate sună ciudat, însă cumva avându-i pe cei dragi acolo, pe toptube, lângă mine, am sentimentul că ei îmi sunt alături la fiecare ieșire, îi simt mult mai aproape, fizic chiar.

Nu știu cum aș putea vreodată să-i mulțumesc lui Horia pentru acestă biclă… este un vis devenit realitate, o realitate care arată mai fain decât visul.

Bicicleta nu are încă un nume, am întârziat puțin cu botezul, însă până acum i se spune “Folclorista” :), Sunt deschis la propuneri cu nume care să i se potrivească.

Biblia în varianta biciclistă

La început, Dumnezeu a creat bicicleta, a văzut că lucrul acesta era bun, apoi ieșit în prima duminică la o plimbare.. pe pistele pentru biciclete.
El ieșise la plimbare și cu o zi înainte, şi pistele au fost bune, deoarece acestea erau noi şi El iar îngerii aveau grijă să le păstreze curate. Mai târziu, desigur, Dumnezeu făcut ca intersecțiile și ploile să spele tot ce era bun.
Și Dumnezeu a zis “Ia să fac eu omul, pentru că mersul cu bicicleta e așa de frumos încât e păcat să-l țin doar pentru Mine”.
Și Dumnezeu a creat bărbatul, după chipul și asemănarea Lui, și i-a dat cunoștințele lui despre biciclete.
Apoi, Dumnezeu, l-a i-a făcut omului Paradisul, cu piste largi și trafic puțin, fără vânt și ploi, și l-a pus pe om acolo, și i-a spus: “Poți să pedalezi pe unde vrei tu de jur împrejurul Pământului, pe piste, pe șosele, pe câmpii, pe unde vrei tu. Numai să nu cumva să te apuci de downhill de pe dealul de acolo, pentru că în ziua în care te vei da pe acel deal vei muri.”
Apoi Dumnezeu a zis: “Omul ăsta are nevoie de cineva care să-l țină-n frâu ca să nu-și mai cheltuiască toți banii pe bicilete noi”.
Atunci Dumnezeu l-a făcut pe om să cadă într-un somn adânc, spunându-i că e vremea să meargă în mall la cumpărături. Și așa de tare a adormit omul când a auzit de mall, încât Dumnezeu a putut să-i scoată fără probleme o coastă.
Atunci Dumnezeu și-a spus în barbă…. “Să vezi ce-o să fie la gura ei când i se va spune că nu-i decât o coastă….” și a luat El puțină tămâie, puțină smirnă, a mai pus și puțin… mai bine nu spun ce…. și a creat femeia.
Și Dumnezeu a zis “Să stăpânească bărbatul peste șurubelnițe, freze și burghie iar femeia să stăpânească restul. Iar cât timp sunteți goi și nu vă rușinați de asta – plimbați-vă și vă înmulțiți.”
După aceea Dumnezeu a creat (exact în această ordine) găină și oul, câinele și pisica, șoarecele și elefantul.
Șarpele, perversul i-a spus atunci femeii…. “Mdea, va zis Dumnezeu că puteți pedala oriunde numa’ să nu vă dați pe dealul ăla nu?”
Femeia a răspuns “Trebuie că e din cauza mărimii dealului…. dacă faci downhill pe el, poți să mori”. Și șaroele a zis: “Pot să pun pariu că nu mori… de fapt, e posibil nici să nu cazi măcar. Să-ți spun de ce nu v-a dat voie să vă dați la vale pe dealul ăla… dacă vă dați acolo, nu veți avea nevoie să mai pedalați pentru o bucată bună de vreme… Hai… încearcă și ai să te convingi”
Și femeia s-a dat de pe deal, și a văzut că era bine… într-adevăr a putut să coboare tot dealul fără să pedaleze!. I-a zis și bărbatului și acesta s-a dus si el să se dea de pe deal. Și s-au dat așa toată ziua.
Apoi, după coborâri repetate, ochii li s-au deschis… ba ai bărbatului chiar s-au injectat puțin… și au văzut că erau neechipați și aproape goi… atunci și-au băgat niște frunze de smochin în pantalonii de ciclism pentru că uneori coborârea era dureroasă…. și au numit coborârea “downhill”
Și atunci au auzit vocea Domnului. Domnul făcuse o tură off-road cu noul său full-suspension iar la întoarcere le-a văzut bicicletele la poalele dealului. S-a oprit lângă biciclete și a început să strige și să fluiere nervos după bărbat… “Unde ești?!?!”
Iar bărbatul a zis “Suntem aici, jos.”
Și Dumnezeu a zis: “V-ați dat pe dealul pe care eu v-am ordonat să nu care cumva să coborâți?” Și bărbatul a zis “Ăăăă a fost ideea ei să Știți”
Și Dumnezeu a zis atunci femeii “O să-ți multiplic durerile la fiecare urcare, o să te doară orice bucată din tine care va atinge șaua, o să fac să ți se pară orice urcare, cât de mică, un coșmar”
Și Dumnezeu a zis atunci bărbatului “Pentru că te-ai lăsat păcălit și ai ascultat de vocea nevestei, te blestem să fii responsabil cu toate reparațiile bicicletei ei. Să te chinui să schimbi lunar toate cuvetele, să transpiri săptămânal ore în șir când îi vei centra și re-centra roțile”
Apoi Dumnezeu a zis “Afară cu bărbatul cel neascultător și femeia lui” și i-a aruncat din paradis, iar la intrare a pus un semn cu o bicicletă într-un cerc roșu. Și Dumnezeu a pus apoi un heruvin cu o sabie de foc să vegheze intrarea de câteva ori pe săptămână.
Aceasta a fost cartea genezei. Prima bicicletă a fost un single speed… pe numele ei Viteza Domnului, apoi, lucrurile s-au complicat. Din pinioane s-au născut mai multe pinioane, și au apărut schimbătoarele și cablurile s-au înmulțit între ele.
Mai jos este arborele genealogic al bicicletei de la drezină la ceea ce cunoaștem noi astăzi.

800px-bicycle_evolution-numberssvgfoto de la fr.wikipedia.org

Și odată cu trecerea timpului, atât oamenii cât și bicicletele s-au înmulțit până ce au ajuns masă critică.
Dumnezeu a văzut atunci slăbiciunea omului, și cum acesta nu voia să împartă drumul cu nici un alt om, nici măcar cu mama sa și atunci Dumnezu l-a chemat pe Noe căruia i-a spus să construiască o arcă (doar din materiale reciclabile desigur). Apoi I-a zis lui Noe să urce în arcă perechi, perechi fin toate bicicletele din lume, una pentru folosință și una pentru piese. Și Noe a luat două biciclete de touring, două MTB-uri, două tandemuri, două cursiere, două orizontale, două biciclete de cross, și desigur patru unicicluri (ca să fie sigur că ă înțeles corect cerința), o duzină de Bromptonuri (pentru că ocupau spațiu puțin) iar acest lucru L-a bucurat pe Dumnezeu. Și când toate bicicletele au fost încărcate Dumnezeu a făcut să fie vânt și ploi pentru 40 de zile și 40 de nopți. Iar după a 40-a noapte abia, ploile s-au oprit.
Și Dumnezeu și-a adus atunci aminte de Noe, sistemele de canalizare au început să funcționeze, iar Noe l-a trimis pe Iafet (pe un uniciclu) să verifice ce se întâmpla pe afară. Și Dumnezeu a zis “Uite, asta e înțelegerea între noi doi și toate ființele vii de pe pământ…. Individul ăla pe uniciclu arată caraghios tare de tot… pentru asta, n-o să mai las să fie așa inundații care să distrugă omenirea…. O să vă dau doar din când în când ploi neprevăzute și vânt din față”.

Ceva mai târziu, Dumnezeu I-a vorbit lui Moise, spunându-i acestuia “Uite aici un set de reguli. Ți le voi numerota să-ți fie ușor de reținut:

1 – Nu există curse mai tari ca cele din Turul Franței.
2 – Nu cheltui vreodată mai mult de 100 Eur pe o cască.
3 – Nu-Mi pomeni numele în zadar de căte ori facei pană.
4 – Amintește-ți să ungei lanțul pentru ca acesta să funcționeze.
5 – Respectă zebra și pe cei care traversează pe ea.
6 – Să nu ignori ceilalți bicicliști și să nu circuli imprudent pe trotuar.
7 – Să nu furi biciclete.
8 – Să nu omori pe nimeni. (cu excepția hoților de biciclete).
9 – Să nu te agăți de mașinile aflate în mers.
10 – Să nu invidiezi noul Bianchi al vecinului nici grupul său cel nou nici MTB-ul de 5000 de Eur, nici măcar nuanțele sale elegante.

Și nu uita Regula de Titan: Semnalizează așa cum ți-ai dori ca ceilalți să semnalizeze.

Apoi, pentru că regulile au fost încălcate în mod repetat, au venit cei patru cai ai Apocalipsei. Numele acestora sunt: Șoferul de taxi, Cel care livrează pizza pe scuter, Șoferul cu dubă albă și Omul care deschide portiera fără să se asigure.

Amin

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: