Archives

De prin trafic adunate

În fața mea un taximetrist foarte concentrat într-o discuție pe Whatsapp face slalom între benzi, total aleator, bineînțeles, fără semnal, asigurare, etc.

taxi

La următorul semafor este lângă mine.

– Auzi bă!?! Camera aia a ta înregistrează?

Mă uit la el, nu îi răspund… chiar nu-mi aminteam dacă am pornit-o la plecare.

– Auzi bă! Oprește-o! Că îmi violează intimitatea.

Eeee… “eu și gura mea cea mare” (cum ar zice Bianca), nu mă pot abține.

– Că veni vorba de viol… dacă îmi mai tai calea o singură dată, fără să te asiguri și fără semnal, posesorul camerei îți  promite că ți-o violează pe mă-ta. Ai înțeles?

Semaforul se face verde, eu plec liniștit, el a rămas pe loc…

Partea dubioasă e alta… este pentru a doua oară luna asta când aud că folosirea camerelor video în trafic afectează intimitatea conducătorilor auto, ceea ce mă face să cred că e un trend ceva.

PS – nu este gibonul din imagine, dar e un coleg de-al lui… și ăsta suferea de butonită acută…

Puterea obișnuinței…

Se spune că milisecunda este timpul care trece de când se schimbă semaforul în verde și până se aude primul claxon…

Ei bine, în dimineața mi-a fost dat să văd prima dată cum lucrează “puterea obișnuinței”… Sună așa a “Times New Roman” dar e adevărat – deși era primul (și singura mașină de altfel) la semafor un utilizator de Opel a claxonat fix în mili-nano-micro-secunda în care s-a făcut semaforul verde, apoi a plecat cu scârț’ de roți, că mai avea 200 de metri până la următorul semafor și îi era probabil frică să n-ajungă ultimul… în singurătatea sa.

Câtă frustrare să aduni în tine ca să ajungi să te manifești astfel? Greu de zis…

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: