“Victoria marketingului asupra logicii” – ar fi probabil un titlu (la fel) bun pentru o scurtă poveste despre Lenovo P780.
Am aproape o lună de când sunt utilizator al acestui model de deșteptofon.
Încă de anul trecut, de când încercam să reziliez contractul cu portocalii, am început să iau în calcul varianta unui telefon dual-sim și am pornit să construiesc lista cerințelor pentru cel ce va înlocui S2-ul meu credincios.
Nu era o listă lungă… prima poziție fiind bateria (care să-mi reziste mai mult de 24 de ore), un procesor care să poată rula versiuni noi de Andoid, memorie RAM – minim 1Gb (pentru aceeași cerință legată de Android), o cameră decentă și să permită root (pentru backup-uri în principal).
În finală s-au calificat direct (după primele luni de citit review-uri) HTC One și Lenovo P780.
Între China și Taiwan, geografic și politic n-ar fi distanță mare, iar eu (vrăjit de mențiunea “4000mAh”) am uitat că din China nici bașcheții nu mai sunt ce-au fost… iar dorința mi-a fost îndeplinită de a mea iubită soție cu ocazia zilei mele de naștere…
Din punct de vedere hardware, ar fi un aparat decent, se simte relativ ok în mână (pentru un telefon mai greu decât majoritatea, asta din cauza bateriei), are muchii drepte care-l fac să stea decent în palmă. E dificil de utilizat cu o mână, dar probabil asta e o problemă comună majorității telefoanelor peste 4 inci. Ecranul e ok, calitatea componentelor carcasei e aproape decentă (a fost suficient să dea cu el de pământ motanul meu o singură dată pentru a vedea calitatea plasticului), până îl pornești nu-ți pare rău după cei aproape 1200 lei pe care-i cer pe el cei de la dualsim.ro.
Din punct de vedere soft… cu tot efortul depus de cei de la dualsim.ro (partiție de date extinsă, root și aplicații care să facă frumos acolo, acțiuni care dovedesc mai mult bun simț, cunoștințe despre produsele vândute și implicare în modul în care se prezintă produsul clientului – decât suntem suntem obișnuiți să vedem în jungla comerțului autohton), Lenovo P780 rămâne puțin mai mult decât o bășină de post (după multă fasole).
Aplicațiile au o viață proprie și personală, crapă când vor și repornesc când vor, de cel puțin două ori pe săptămână mă trezesc cu telefonul în “Airplane mode” (în condițiile în care stă cuminte pe birou), dacă nu-l restartez eu, se restartează singur cel puțin o dată pe săptămână etc.
Camera, deși beneficiază de un senzor ok și o lentilă decentă, are nevoie uneori de 15-20 de secunde ca să se inițializeze… iar până acum nu am reușit să prind instantanee cu ea, din momentul comenzii și până se întâmplă fotografia trec cel puțin câteva secunde.
În convorbire, dacă nu sunt probleme de rețea, stă bine, se aude destul de clar însă iarăși, dacă cumva am nevoie să întru în agendă sau să mai fac și altceva… devine o pacoste.
Bateria este într-adevăr deosebită, după o lună de când îl folosesc, mă pot baza pe 36 de ore de funcționare (comparativ cu cele maxim 24 oferite de S2-ul meu cu baterie extinsă), iar dacă intră pe mâna fetelor, rezistă chiar și 4 ore :). Și aici probabil s-ar îmbunătăți lucrurile dacă versiunea de Android ar fi fost cât mai aproape de AOSP și nu ar fi fost atât de tare modificată de cei de la Lenovo.
Ca o concluzie, Lenovo p780 este un deșteptofon sub așteptări, lăudat mai mult decât merită, dar cu o baterie generoasă, baterie care șterge multe din păcatele soft ale telefonului. Dacă inițial l-am considerat o variantă de tranziție (până ce reușesc să rămân iar într-un sim), acum nu mai sunt așa sigur că va apuca anul viitor în buzunarul meu.