Ciclismul este probabil unul din sporturile cele mai controversate dar și conservatoare, sau clasice… cum vreți să le numiți. Și vorbesc aici de ciclismul profesionist.

Așa că cicliștii sunt plătiți în funcție de rezultate, iar în marile tururi după clasarea de la sfârșitul fiecărei zile.

Ieri am avut parte cu toții de o demonstrație de camaraderie greu de întâlnit în alte sporturi, când la finalul etapei a patra din Turul Italiei, toți componenții echipei Leopard – Trek, împreună cu Tyler Farrar (Garmin – Cervelo) au trecut de mână linia de sosire, pentru a aduce un omagiu colegului lor, Wouter Weylandt decedat cu o zi înainte într-unul din cele mai cumplite accidente din ultimii ani.

Întreaga etapă de ieri a fost neutralizată în cinstea lui Weylandt, pe tot parcursul etapei, fiecare echipă schimbând trena pentru 10-15km, în ordinea inversă a clasamentului pe echipe.

Banii încasați din câștigarea etapei vor fi donați familiei lui Weylandt.

După această etapă întreagă echipă Leopard – Trek și  Tyler Farrar (Garmin – Cervelo), care a fost cel mai bun prieten al lui Weylandt au declarat că nu vor mai continua în această ediție a Turului Italiei.

Nu-mi pot reprima o întrebare retorică… Oare în care alt sport, toți sportivii la un eveniment ar munci șase ore doar pentru a-și arăta respectul față de un coleg, respectiv adversar, prieten sau poate nu?

Îmi propusesem să fiu la Milano la finalul acestui mare tur, însă mă gândesc că de acum încolo acest tur se va desfășura cu amintirea accidentului de alaltăieri în mințile tuturor, spectatori, cicliști sau comentatori. Cu siguranță Wouter Weylandt va urmări plutonul în fiecare etapă, va sprinta spre cer și va povesti copilului său nenăscut încă despre cum, cu doar un an în urmă el câștiga aceași etapă a treia în care acum și-a găsit sfârșitul.

Odihește-te în pace Wouter Weylandt. Știm că acum pedalezi alături de Coppi și Pantani prin locuri mult mai frumoase.