Archives

Vise (tehnologice) devenite realitate.

Acum vreo 10-15 ani, să-ți iei un laptop nou era o adevărată aventură. Și probabil o mișcare greșită din punct de vedere economic, susținută doar de plăcerea de a “da bine la întâlniri”.

Puterea de procesare redusă, plăcile video mediocre, memoria RAM oarecum limitată și nu în ultimul rând autonomia bateriei și greutatea făceau din laptop o fiță grea, scumpă și enervantă.

Acum în 2013 putem vedea că desktopul e aproape mort, dar nici laptopul nu e departe, tabletele vin din urmă cu viteză.

Însă, dacă pentru trecerea de la desktop la laptop am avut nevoie de 10 ani, e posibil ca de la laptop la tabletă, datorită dezvoltării rapide a acestora din urmă, s-ar putea să trecem în maxim 5 ani.

Uitându-mă la ce ne mai propun producătorii, mai că aș zice că laptopul va încerca să rămână o perioadă în piață prin dezvoltarea tehnologiilor de tip “Leap Motion”. Pe de altă parte, văd că deșteptofoanele au tendința de a deveni ori foarte mari (Note) ori foarte mici și ascunse în ceasuri, ochelari etc.

Dacă combinăm tendințele acestea, nu m-ar mira ca peste vreo 10 ani să vedem oamenii pe stradă cu ochelarii Samsung sau CuJingCi (ce firme s-or mai ridica până atunci) pe nas gesticulând într-un mod (doar) de ei înțeles…

Distractiv va fi probabil să se întâmple lucrul ăsta în autobuz :D. Să vezi o grămadă de oameni dându-și palme involuntar, fiecare încercând să-și deschidă vreun email sau să asculte piesa următoare (din clăud).

Ne așteaptă vremuri interesante…

Fotografie preluată de la ZDNet

Noul meu laptop vechi :)

După aproape 2 ani de zile, mi-am făcut timp pentru a-mi repara laptopul. I-am luat hard nou, dvd și chiar i-am curățat ecranul 🙂

Dar înainte de a-l (re)pune la muncă, am zis să-mi acord ceva timp de teste… Aveam de gând să “trag cu ochiul” la Ubuntu 10.04 care va fi lansat azi și să văd și eu ce este cu acel Windows 7 cu care mă tot stresează vizual vânzătorii de hardware.

Am folosit tot hardul vechi, pentru că nu avea rost ca pe cel nou să-l “murdăresc” cu windows-uri. Prima dată am instalat Windows. Procesul de instalare clar s-a simplificat de la XP încoace, ba chiar seamănă cu instalarea lui OSX. Mi-a mâncat puțin timp până am reușit să mă prind cum se face ca să ajung să partiționez discul și treburi d-astea, nu am reușit însă să văd ce anume instalează. Una peste alta, s-a instalat în vreo 30, poate 40 de minute, un timp relativ rezonabil. După instalare a început distracția – driverele. Față de XP-ul (pe care l-am avut odată, demult instalat pe acest laptop), Windows 7 nu a instalat nici un driver din baza sa de date pentru componentele mele. XP-ul cel puțin punea placa de rețea, iar SP2-ul chiar și sunet și video (fiind un HP cu totul Intel pe el). W7 -muci. Nimic. Nada.

Ok, intrăm pe site la HP… Aflu de acolo că pentru a-mi pune în funcțiune râșnița personală, trebuie să descarc și să instalez driverele pentru XP Pro. Din fericire, aveam CD-ul la îndemână (total întâmplător mi-am adus aminte unde se află cd-urile cu drivere) și purced la instalare. Toate bune și frumoase. Am reușit să instalez placa de rețea, apoi pe cea de sunet (după ce am restartat de vreo trei ori pentru că dădea tot felul de “orori” pe tema driverului de sunet…) Mai greu a fost cu placa wireless… Pentru ea am descărcat altă versiune de driver și după ce am mai “gâdilat-o” puțin, am făcut-o să funcționeze. Ce nu am reușit nici cu mama driverelor, nici după ce am citit și recitit pagini de pe site-urile Ms și HP… placa video. Nu vrea și pace. Instalezi driver, zice ok, dai restart și pauză… dispare în ceață…. așa cum a dispărut și Windows 7 de pe calculator.

Timp pierdut în total – 3 ore. Concluzia mea personală e că dacă arată puțin mai bine ca Vista (recunosc nu am instalat Vista în viața mea și sper să mă ferească Dumnezeu de Vista…) poate s-o și mișca mai bine (din spusele unora) dar… e mult sub XP și nu l-aș recomanda nimănui.

În concluzie, zic că dacă am pierdut 3 ore cu instalări… hai să văd și Ubuntu 10.04 RC.

Instalarea a durat cu totul vreo 20 de minute, ținând cont că eram deja plictisit și nu am stat pe lângă el, având o treabă importantă de făcut – uitat la desene animate cu Donald împreună cu fata 🙂

După instalare, am constatat că singurul lucru pe care îl mai am de făcut este să mut butoanele alea din stânga în dreapta, ca să nu mă simt deportat în lumea arabă. Toate componentele funcționează, toate driverele-s la locul lor, computeru’ e gata de lucru. Totul “zbârnâie”, parcă are 4Gb de RAM nu 2. Asta m-a făcut să lipesc frumos pe laptop stickerul Ubuntu… și cu siguranță că sistem de operare de la Microsoft nu va mai vedea… nici măcar în joacă…

Acuma, rămâne să iasă 10.04 stabil și să montez hardul cel nou, care, mă gândesc eu așa, la cu avantajul diferenței dintre 5400 și 7200 de rotații va mai aduce un plus vitezei de lucru.

Una peste alta… nu pot spune decât că “me happy” 🙂

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: