Archives

Project Rainbow – How British cycling reached the top of the world, de Rod Ellingworth

În traducere, titlul ar suna cam așa: “Proiectul Curcubeu – cum a ajuns ciclismul britanic în vârful lumii” și este o carte care ar trebui să devină lectură obligatorie pentru dinozaurii din ciclismul românesc, dinozauri mult mai interesați de metode de a deduce cheltuieli personale din bugetul federal decât de a ridica ciclismul românesc de la pământ.


În Project Rainbow, Rod Ellingworth povestește cum a reușit să aducă tricoul curcubeu la Mark Cavendish în 2011, despre munca depusă în ultimii 10 ani, muncă alături de Sky și echipa națională, încununată cu un tricou curcubeu și două galbene.

Introducerea este scrisă chiar de Cave, lucru care ar trebui să ofere pasionaților de ciclism o motivație în plus pentru lectură, mai ales că pauza competițională lasă timp pentru activități conexe 🙂

Modul său de gândire, metodele (catalogate uneori ca fiind dictatoriale) și viziunea sa pot fi citite în Project Rainbow.

Cartea poate fi comandată pe Amazon, pentru că e greu de crezut că o vom găsi în librăriile noastre.

Aici puteți citi pasaje din carte.


Spor la citit.

London-Surrey Cycle Classic – o experienţă unică

Fiind încă la Londra nu puteam rata testul pentru Olimpiada 2012. După ce am văzut săptămâna trecută cursa de ştafetă cu molotoave, duminică dimineata ne-am instalat pe podul de lângă hotel în aşteptarea cicliştilior. Recunosc, mi-ar fi plăcut să văd finalul cursei, insă cum traficul a fost restricţionat încă de sâmbătă, s-a dovedit a fi foarte greu să mai ajung la final în timp util.
A meritat să îndur timp de trei săptămâni mirosul de mucegai din hotel şi chiar şi lipsa conexiunii promise de putorile de la BT (acuma scriu de pe mobil din pub-ul de lângă hotel, la preţ de … trei Pride-uri 🙂 ) pentru cele… 10 minute în care s-a perindat caravana prin faţa noastră.
La ora 9 (cu două ore mai devreme) când ne-am instalat, pe marginea drumului erau deja adunaţi ceva spectatori. La ora 11:45 (aproximativ), pot spune că eram câteva sute de oameni adunaţi acolo. Cu mult mai mulţi oeicum decât estimaseră organizatorii, care s-au chinuit să aducă garduri suplimentare în anumite curbe.
În momentul în care au ajuns în dreptul nostru, mai rămăseseră doi evadaţi, la doar 1min şi 20sec, iar urmăritorii, cu o trenă susţinută de echipa Marii Britanii, trăgeau la recuperare. Trebuie să recunosc, în afară de Cavendish şi Matt Goss, nu am recunoscut pe nimeni, noroc cu poziţia ”strategică” înainte de intarea într-o curbă destul de ”urâtă”.
Fotografii nu am apucat să fac, telefonul meu dovedindu-se mai emoţionat ca mine, a hotărât să se blocheze exact cu 10 secunde înaintea apariţiei cicliştilor, dar am filmat tot ce se putea cu aparatul foto. Probabil în Bulgaria voi avea o conexiune mult mai bună şi voi putea urca filmuleţul pe undeva.

London Surrey Cycle classic

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: