Umbla pe net un banc, care zicea că, la dentist fiind, diferența dintre adult și copil o face faptul că adultului nu-i este frică de freză cât îi este de nota de plată.

Cam așa și cu școala românească. Acum că începe un nou an școlar, copiilor de este frică de teme, adulților de cât îi va costa școlarizarea gratuită din România…

Iar cei mai mulți iau (din păcate) în calcul doar costurile punctuale, materiale, când problema majoră nu e numai în cât costă noile manuale (gratuite – “continue” dacă ne luăm după numărul de generații cărora le-au supraviețuit unele -, sau alternative – pline de imbecilități, dar venite de la edituri care cotizează la partidul potrivit), ci în daunele psihice pe care le vor suferi copiii noștri în urnătorul an. Nu există încă statistici despre numărul de copii înșirați la ușile psihologilor (pentru că “e rușine”, sau pentru că “copilul are doar toane”, sau, din păcate, pentru că unii părinți, care-și dau seama că au nevoie de ajutor, nu și-l pot permite) din cauza situațiilor cărora trebuie să le facă față ziua, la școală.

Începe un nou an școlar, cu aceleași programe de învățământ, cu același concept în baza căruia la finalul fiecărei zile toți trebuie să fie la același nivel, chit că asta înseamnă ca unora să le tai picioarele, altora aripile, sau să le zbori capetele… important e să aibă ore multe, teme pe măsură și, mai ales… să aibă profesorii un loc de unde să se pensioneze… nu contează că materiile pe care le predau sunt, sau vor fi folositoare doar unui procent de 10% din elevii care le trec prin mână.

În rest… toate faine azi, trafic cu flori și poze pe rețelele sociale “cu un nou pas în viață”…

Foto credit: Scoala Gimnaziala nr. 2 orasul Boldesti-Scaeni