A trecut vara și eu nu am apucat să mă laud 🙂
Nu de alta, dar am motiv. Am o nouă bicicletă de șosea (bine, termenul e relativ, că o fost la mâna a doua, de asemenea poziționarea în timp nu mai e neapărat exactă, eu apucând să o plimb puțintel vara asta…) dar… așa cum ziceam, nu am apucat să povestesc pe aici de ea, deci… e nouă.
Acum câtiva ani, la un Street Delivery (în 2014), i-am văzut pe băieții de la BițaColor cu o bicicletă asta din imagine, una restaurată fain și pictată cu motive populare.
Nu pot spune că era neapărat bicla pe care mi-aș fi dorit-o, eu nefiind neapărat fan fixie, însă, cumva, motivele de pe toptube mi s-au lipit de retină, la fel și steagul României din față.
Un an mai târziu, în 2015, după ce am fost cu Bianca la Dumbrava cu Mărgăritar, am zis că poate o fi momentul să încerc iarăși să pedalez, genunchii fiind parcă mai cuminți… și am început să-mi caut o biclă pentru șosea. În timp ce săpam site-urile cu sh-uri (nu am avut buget de biclă nouă, și cumva mie încă nu-mi “permite religia” să cumpăr o biclă nouă – ca și la mașini, din momentul în care ai ieșit cu ea din magazin poți să consideri că ai pierdut 20% din valoarea ei).
În timp ce-mi căutam eu biclă, a început să-mi vină în cap ideea de a o personaliza… și am început să mă gândesc, în timp ce mă uitam la poze cu biclele aflate la vânzare, cum ar arăta ele personalizate.
Cât despre personalizare – pornind cumva de la ideea celor de la BițaColor, aveam în cap câteva idei, nu generice, ci așa… văzute din avion.
Știam cu siguranță că va fi vorba de motive populare, știam cu siguranță că vreau să am un tricolor pe furca spate, știam că vreau să apară pe ea stilizate siluetele copiilor și ale soției mele, împreună cu numele lor… și mai știam că vreau să pun adresa blogului undeva… undeva pre biclă.
Detalii? Nu, nu știam, cum nu știam cum o să se întâmple toată mișcarea (nivelul meu de pregătire artistică e undeva egal cel mai probabil cu al unui copil de clasa a II-a).
În schimb, plecând de la ce știam am hotărât cam cum trebuie să arate bicla… și am purces la căutări având în vedere anumite dimensiuni ale cadrului, dimensiuni care să permită pictura.
Ca un super inteligent ce sunt (norocul meu că uneori mai am… noroc) – am lăsat dotările pe ultimul plan… că vorba aia, la valoarea mea, un Di2 e nimica toată… dacă am bicla pictată frumos, ce-mi trebuie să mai și funcționeze? Menționam norocul în fraza anterioară… ei bine, doar el săracul (știu, am mai scos o mână din sacul cu noroc, sper să fi pus ceva și în cel cu experiență) – mi-a scos în cale bicicleta potrivită – un Bulls (parcă), cu un cadru perfect (după mintea mea) pentru ceea ce voiam să fac, dar care, norocol, ziceam eu – are și o dotare decentă – ceva generație mai veche de Ultegra, 3xceva, compact, prietenos cu genunchii și într-o stare foarte ok.
Din ziua în care am văzut anunțul pe net prima dată, am știut că aia e. Mai îmi trebuiau (doar) banii pentru ea și apoi puteam purcede la treabă.
Într-o bună zi, am banii în buzunar, mă pun pe căutat anunțul prin j’de miile de linkuri pe care le am salvate, sun la om și îmi iau prima pauză – cineva e deja pe drum să vadă bicla, a rezervat-o de vreo săptămână și la acest sfârșit de săptămână vine să o ia. Omul sesizează cumva că mie mi-a picat tavanul pe picioare și-mi recomandă un amic de-al său care-și vinde de asemenea bicla, doar că e puțin mai mare, dar, mai ieftină. Îl rog totuși să-mi dea un semn dacă… cumva, nu vinde bicla și îmi pun pauză.
Luni după prânz primesc telefonul care-mi înmoaie picioarele: omul care a venit să ia bicla asta, a plecat cu cea a amicului, care i se potrivea mai bine. Cât noroc să am… suficient pentru a avea joi bicla la birou.
Și de aici începe partea cea mai faină a poveștii.
Am acum bicicletă, am idee de cum vreau să arate… dar cine o face? Mă gândeam să apelez la BițaColor, însă ceva mă reținea… până mi-am adus aminte de un coleg de forum cu care la o întâlnire ciclism.ro am băut o bere rece și bună (mulțam Ovidiu) în timp ce-l ascultam povestind despre proiectele sale de restaurare a bicicletelor… și în ale cărui postări văzusem ceva frumuseți – Horia Nițu.
De aici încolo totul o fost… o experiență de neimaginat pentru România. După ce am reușit să ne vedem față în față, i-am povestit cam ce vreau și i-am arătat poze cu bicla, prima mea surpriză a fost că a acceptat proiectul.
Apoi a urmat un set lung de surprize plăcute pe măsură ce el a început documentarea (pentru că el este artist, un adevărat artist, care nu pictează fără o adâncă documentare asupra proiectului), și a venit cu o mulțime de idei pornite de la vagile mele recomandări, idei care au dus la planșe cu schițe care-mi tăiau respirația de câte ori le vedeam.
Cu ajutorul celor de la Spokes (cărora de asemenea le mulțumesc, mai ales pentru noaptea pierdută de Sorin pentru a ansambla la loc produsul finit), bicla mea s-a dezbrăcat de toate piesele și a intrat în proces de personalizare, sub mâna și ochii lui Horia.
Așa arăta cadrul când a ieșit din mâinile lui Horia. Toate visurile mele, toate așteptările au fost depășite.
Elementele pe care le avusesem în cap erau acolo, aveam familia
Avema motivele populare,
Tricolorul de pe furca spate de asemenea prezent,
Dar și multe elemente, pornind de la fundal, până la elementele de pe seatube, downtube…
și chiar pipă.
iar în față tronează de asemenea tricolorul într-un motiv solar tradițional.
Deși arată numa bună de pus în vitrină, își face treaba extraordinar de bine, fiind o bicicletă ușoară, rapidă și cu care m-am împrietenit destul de repede.
Nu am apucat încă să o scot la ture lungi, timpul și condiția mea fizică nu mi-au permis în vara asta, însă ușor, ușor lucrurile vor reintra pe făgașul normal.
Poate sună ciudat, însă cumva avându-i pe cei dragi acolo, pe toptube, lângă mine, am sentimentul că ei îmi sunt alături la fiecare ieșire, îi simt mult mai aproape, fizic chiar.
Nu știu cum aș putea vreodată să-i mulțumesc lui Horia pentru acestă biclă… este un vis devenit realitate, o realitate care arată mai fain decât visul.
Bicicleta nu are încă un nume, am întârziat puțin cu botezul, însă până acum i se spune “Folclorista” :), Sunt deschis la propuneri cu nume care să i se potrivească.