Ieri am avut norocul de a participa la lansarea cărții “Pledoarie pentru Mami și Tati“, lansare care a avut loc la Teatrul de pe Lipsascani, într-o atmosferă caldă și relaxată.

Pledoarie pentru Mami și Tati este cartea prin care Mirela Retegan ne oferă (pentru a câta oară) hrană pentru suflet direct din sufletul ei, porții mici dar consistente de energie care să ne călăuzească pe drumul care ne face părinți mai buni.

Pentru că în această carte relatează întâmplări din propria-i experiență și ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi și copii noștri.

Chiar dacă avem acasă trei steluțe luminoase, trei copii minunați, noi suntem departe încă de a fi părinți perfecți.

Fiecare dintre noi are un bagaj propriu de experiențe anterioare unele plăcute, altele mai puțin plăcute, fiecare dintre noi are idei, care pot fi sau nu în rezonanță cu ideile celuilalt părinte, însă indiferent de particularitățile fiecăruia dintre noi, suntem ghidați și uniți spre a ajuta cele trei vlăstare din casă, de a-i susține până la ultima răsuflare în a crește sănătoși, drepți și mai ales… fericiți.

Și cum acolo sus e cineva care ne iubește, pentru a nu pedala singuri cu vântul în față, ne așterne Mirela pe hârtie poveștile ei, în care vedem că nu trebuie neapărat să fim super zen, că nu trebuie să luptăm să fim perfecți și/sau să ne perfecționăm noi… ci să ne acceptăm așa cum suntem și să nu uităm că (îmi permit să o citez pe Mirela) “noi suntem cea mai bună versiune a noastră”, iar scopul acțiunilor noastre nu trebuie să fim noi ci copii noștri.

La lansarea de ieri am putut vedea în ochii Mirelei cum oboseala adunată în preajma evenimentului s-a amestecat cu bucuria de a fi acolo și cum acest mixt s-a transformat într-o lumină aparte atunci când Maya a urcat lângă ea. Pentru că așa este Mirela (și poveștile din carte confirmă acest lucru), atunci când vine vorba de copil, orice altceva trece în plan secund.

Recomand tuturor părinților și viitorilor părinți această carte.

Așa cum recomand învățâmintele de bază pe care mi le-am însușit… nu trebuie să fim perfecți, nu trebuie să fim într-un fel sau altul, conform mai știu eu căror definiții de manual, ci doar trebuie să fim acolo, lângă copii noștri, indiferent despre ce ar fi vorba.

Și la final reiau fraza postată aseară pe Facebook: “Noi, “parinti lumina” in devenire si in curs de permanenta perfectionare, vrem doar sa multumim Mamei Soare Mirela Retegan pentru tot (unde “tot” inseamna chiar… TOT – emotii, lectii de viata si supradoze de lumina revarsate asupra intregii noastre familii, concentrate in trei litere).“

Mulțumesc Mirela pentru că ne-ai primit în viața ta și ai intrat în viața mea atunci când aveam poate cea mai mare nevoie, mulțumesc pentru că m-ai ajutat să-mi schimb perspectiva cu Antrenorul Părinților, și mulțumesc pentru că ne încurajezi să păstrăm direcția în a ne crește copii așa cum simțim.