Archives

Câte bucurii îți poate aduce o linguriță de ciocomiere?

Am fost la cel mai recent Body Mind and Spirit Festival în primul rând pentru a cunoaște oamenii din spatele site-ului mieresabadus.ro. Cum spuneam în articolul de acum vreo două săptămâni, acești oameni au învățat să trăiască alături de albine, să muncească în ritmul albinelor și să se bucure asemenea albinelor de munca lor.

Oamenii aceștia sunt probabil exemplul viu a ceea ce ar trebui să însemne apicultura, fie ea la nivel de hobby sau făcută în scopul de a întreține o familie și de ce nu, de a face și profit de pe urma ei.

Cei care au cunoscut apicultori știu de exemplu că anul apicultorului nu prea are legătură cu calendarul pe care-l cunoaștem noi, oamenii de rând. In calendarul apicultorului timpul, lunile sunt marcate ca “pregătire pentru primăvară”, “primul salcâm”, “al doilea cules la salcâm”, “pastoral” și tot așa.

Cu toate astea, există o diferență între apicultorii pe care am avut norocul să-i întâlnesc până acum și familia Săbăduș. Diferența e dată de creativitatea acestora din urmă. Probabil că pentru multă lume, cuvinte ca “Albineti” sau “Ciocomiere” nu înseamnă nimic. Pe mesele și tarabele apicultorilor, în mod normal vom vedea cam aceleași produse, diferența fiind făcută de cele mai multe ori doar de preț (vorbesc aici de apicultorii adevărați, care au produse de calitate, nu de tâlhari care pun sirop de zahăr industrial în borcane de miere sau “înmulțesc” mierea pentru vânzare, sau… sau n-are rost să enumăr metodele de înșelătorie existente).


Ei bine, Albineti, Ciocomiere, etc. sunt denumiri ale produselor combinate, destinate copiilor (de orice vârstă) pe care le-am găsit la standul “Miere Săbăduș”.
Știu că sună a reclamă, însă merită. După (deja) două săptămâni de consum (din păcate nu am avut buget să cumpăr măcar din toate produsele câte un borcan/sticlă), fetele mele (și în special Bianca) nu s-au mai apropiat de borcanul de “trezinol” (Fineti sau Nutella în funcție de ce găsesc la magazinul de lângă bloc) și vin cu lingurițele direct la borcanul cu eticheta galbenă. Etichetă care arată de asemena o atenție la imagine și formarea unei imagini a producătorului cum rar am văzut la alți apicultori.

Dar, atât despre oamenii aceștia minunați…. și ceva despre miere 🙂 de fapt despre Ciocomiere. Nu știu cum s-a ajuns la rețeta actuală însă, e greu să povestesc despre ea fără să am nevoie (și eu, da, pentru că e “bătaie” pe borcan dimineața) de lighean ca să nu ud podeaua… sunt ca un cățel în față sirului de cârnați afumați :). Produs doar din miere, scorțișoară și făină de roșcove (în loc de cacao) are o aromă pur și simplu incredibilă.


Am lăsat la urmă siropurile pe bază de miere. În mod normal, fetelor mele, siropurile și “ajutoarele” de creștere a imunității pe care le-am testat, nu le plac. Adevărul e că de foarte multe ori, mai toate produsele au gust sau miros de medicamente…. Siropurile pe bază de miere (100% naturale și fără conservanți, nu de alta, dar n-au nevoie de conservanți la viteza cu care se consumă), cu cătină (preferatul meu) sau alte fructe de pădure, au un gust de ne face să ne certăm pe pahare :).

Ar mai fi de zis multe, însă am salivat suficient și e momentul să las tastatura pentru o sesiune de îndulcire.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: