Archives

VMWare Player 7.x pe Ubuntu 15.04 – telenovela continuă

Se întâmplă destul de des în ultima vreme să văd cum reapar probleme cu funcționarea unor aplicații mai ales după actualizări, mai mici sau mai mari.
Una din problemele vechi ale Player-ului de la VMWare era legată de driverul de rețea, care din motive știute doar de dezvoltatorii de la VMWare nu se mapa corect pe kernel.
Problema, raportată prin 2013 (cel puțin atunci am auzit prima dată de ea), a fost rezolvată odată cu versiunea 6 a playerului.

Și cum lucrurile simple nu puteau rămâne simple, combinația kernel 3. + player 7.x aduce din nou (mai mult sau mai puțin) aceleași probleme…

Pe forumul comunităților sunt prezente multiple soluții care au rezolvat unuia sau altuia problema vmnet-ului… dintre cele testate de mine cea care mi-a rezolvat (deja de două ori problema – întrucât trebuie aplicată după fiecare actualizare de VMWare Player) este următoarea:

$ curl http://pastie.org/pastes/9934018/download -o /tmp/vmnet-3.19.patch
$ cd /usr/lib/vmware/modules/source
$ tar -xf vmnet.tar
$ patch -p0 -i /tmp/vmnet-3.19.patch
$ mv vmnet.tar vmnet.tar.SAVED
$ tar -cf vmnet.tar vmnet-only
$ rm -r vmnet-only
$ vmware-modconfig --console --install-all

Și apoi minune, VMWare Player își poate compila driverele de rețea de câte ori se actualizează el, sau kernelul mașinii.

O copie a fișierului vmnet-3.19.patch am păstrat-o aici.

Instalarea VMware Server 2.02.x în Ubuntu 10.X x64

Am avut de curând nevoie de un nou server VMvare pentru a suplimenta mașinile virtuale pe care le rulez. Precedentul funcționează încă pe un ubuntu 8.0.4, și la câte mașini ține… are șanse să se pensioneze în configurația existentă.

Pentru noul server, am ales o variantă de Ubuntu 10.04.2 pe 64 biți pentru a mă bucura pe deplin de toți cei 8Gb de memorie și de procesorul prezent pe mașina cu pricina și VMware 2.02-203138.x86_64.

După prima tentativă de instalare, mi-a fost clar că va fi nevoie de multă răbdare pentru a-l convinge să funcționeze dar, după câteva întrebări aruncate prietenului găgâl, am găsit următorul articol care s-a dovedit o bază bună de plecare în aventura instalării unui nou server VMvare.

 

Iaca pașii necesari (vorbind aici de o instalare nouă):

  • Instalăm compilatoarele și celelalte lucruri necesare în Ubuntu:

$ sudo apt-get install install build-essential linux-headers-`uname -r` psmisc 

 

  • Descărcăm VMvare server de aici. În cazul în care nu aveți deja un cont activ, va trebui să vă faceți unul și apoi să vă autentificați. Odată ajunși în fereastra de descărcări, notați-vă serialul afișat înaintea tabelului cu versiunile disponibile.
  • Descărcăm patch-ul pentru kernele noi de la ubuntugeek.

Ne suflecăm mânecile, bem 10 beri, 20 de cafele etc. și ne apucăm de treabă:

Dezarhivăm arhiva ce conține serverul:

$ tar xvf VMware-server-2.0.2-203138.x86_64.tar.gz

Și pornim instalarea (autentificați ca root):

</p>
<p style="text-align: justify;">$ sudo su
# cd /home/Download/user/vmware-server-distrib/
# ./vmware-install.pl

Dar cum lucrurile nu pot fi așa de simple, ne vom trezi cu o minunată eroare afișată pe ecran… ceva care se termină cu:

make: *** [vmmon.ko] Error 2
make: Leaving directory `/tmp/vmware-config1/vmmon-only'
Unable to build the vmmon module.</p>
<p style="text-align: justify;">For more information on how to troubleshoot module-related problems, please
visit our Web site at "http://www.vmware.com/go/unsup-linux-products" and
"http://www.vmware.com/go/unsup-linux-tools".</p>
<p style="text-align: justify;">Execution aborted.

Mai bem o bere în cinstea celor de la ubuntugeek și înainte de a aplica patch-ul făcut de ei, modificăm câteva fișiere după cum urmează:

vmnet-only/vnetUserListener.c
vmci-only/linux/vmciKernelIf.c
vmci-only/include/pgtbl.h

Pentru vnetUserListener.c

# cd source/
# tar xvf vmnet.tar
# vim vmnet-only/vnetUserListener.c

Undeva pe lângă celelalte #include, adăugăm #include “compat_sched.h”, salvăm și închidem fișierul.

După care refacem arhiva cu modificările noastre în ea.

# tar cvf vmnet.tar vmnet-only
# rm -r vmnet-only

Aceeași pași îi vom repeta pentru vmci-only/linux/vmciKernelIf.c și pentru vmci-only/include/pgtbl.h

# cd source/
# tar xvf vmci.tar
# vim vmci-only/linux/vmciKernelIf.c

respectiv,

# vmci-only/include/pgtbl.h

Odată linia #include “compat_sched.h” adăugată, refacem arhiva:

# tar cvf vmci.tar vmci-only
# rm -r vmci-only

Acum putem rula scriptul descărcat de la ubuntugeek:

#cd /home/Download/user/
# ./vmware-server.2.0.1_x64-modules-2.6.30.4-fix.sh

Dacă (și cel mai probabil așa va fi) patch-ul va rula corect și nu se va opri din cauza vreunei erori, acum putem finaliza instalarea VMware:

# /usr/bin/vmware-config.pl

Important în procesul de configurare va fi să aveți la îndemână și să introduceți corect numărul serial pe care l-ați notat înainte de a descărca VMware Server, și de asemenea numele utilizatorului care va putea administra serverul (în cazul în care nu este stabilit nici un utilizator, se presupune că vă veți conecta cu “root”)

Odată terminată configurarea puteți accesa interfața de administrare la: https://ip:8333

Dacă cumva sunteți fericit utilizator de Firefox 3.6.x sau 4, veți avea nevoie să mai faceți o modificare în setările navigatorului. Într-o fereastră nouă scrieți about:config și intrați în zona de configurare a Firefox. Căutați după “security.enable_ssl2” și schimbați-i valoarea din “false” în “true”.

Cam asta ar fi tot. Dacă ați lucrat în trecut cu versiunea 1 sau chiar cu versiunea 2 dar mai mică de 2.02, veți constata că actuala versiune se mișca mult mai prost… și consumă mai multe resurse. Probabil că este un lucru care trebuie să ne dea de gândit spre o eventuală migrare spre alte produse similare.

Folosirea unei mașini virtuale făcute pentru VMware Servr 2.0 in VMware Server 1.0

Azi am avut nevoie să rulez niște proceduri mai ciudate pe o mașină virtuală. Nu vreau să risc să bușesc imaginea originală, așa că mi-am copiat fișierele mașinii virtuale pe calculatorul meu. Toate bune și frumoase, însă pe mașina mea rulez VMware Server 1.0 si nu am de gând sa schimb acest lucru. Dar ce e de făcut pentru a evita frumusețea de mesaj “Unable to add virtual machine “/home/vservers/osx.vmx” to the inventory.” Bun, se pare că deși nu e nici marți nici vineri 13, nu o sa ma pot juca în siguranță.

Soluția este mult mai simplă decât îmi imaginam și poate că sunt și altele, însă nu am mai stat sa sap.

În fișierul cu extensia .vmx trebuie modificat:

virtualHW.version = “6″ în virtualHW.version = “4″

Iar in fișierul cu extensia .vmdk trebuie modificat:

virtualHW.version = “6″ în virtualHW.version = “4″

Și apoi nu mai este nici o problemă în a rula mașinile virtuale în versiune mai veche de VMware server.

Situri prin care am săpat pentru această soluție:

  1. http://virtualization.com/
  2. http://www.virtualization.info/
  3. http://vmblog.com/default.aspx

Redenumirea contului (nume utilizator și grup) în Ubuntu 8

Am reușit să mut severele de test ale dezvoltatorilor noștri în mașini virtuale VMware (din motive de economie de spațiu fizic, de energie electrică, etc.). Și pentru că timp prea mult nu am, ca să instalez pentru fiecare dintre ei câte un nou server, am făcut o imagine generală de Ubuntu Server 8.10 pe care o folosesc ca punct de plecare. Toate bune si frumoase, însă una din cerințe este sa am pe fiecare server un alt nume de utilizator, parolă și setări individuale de grup. După câteva săpături, am reușit să reduc întregul proces la 3 linii de comandă (ca să nu fiu nevoit să memorez prea multe comenzi:) )


sudo su

usermod -l utilizator_nou -d /home/utilizator_nou -m utilizator_vechi

groupmod -n grup_nou grup_vechi

passwd utilizator_nou parolă_nouă

Ca idee de viitor, o să încerc să extrag numele de utilizator și parola dintr-o baza de date MySQL 🙂

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: