Bătălia reclamelor cu spoială la sentiment

Deși încerc să mă țin cât mai departe de televizor și de haznalele care se revarsă acolo, am sesizat curând o tendință de a spoi reclamele pentru a le transforma în virale chiar și pe internet… Așa am primit pe reteaua de comunicație instant pe care încă mai sunt prezent, în ultima vreme două reclame de la firme concurente pe piața comunicațiilor mobile, Cosmote și Vodafone.

De ce spun că e spoială? Pentru că după mine, băieții ăia de la agențiile publicitare ori s-au văzut la bere înainte de a pune la peliculă ori le-au făcut cu același copywriter iar apoi au dat cu banu’ pentru a pune sigla pe una sau pe cealaltă.

Prima și cea mai scârboasă mi se pare cea de la Vodafone – este reînviată din textele de propagandă americană din al doilea război mondial… ca să zic așa… la milimetru. Cei care au curiozitatea, pot căuta întregul text în engleză cu ajutorul prietenului găgâl. “Suntem mai puțini, ei e pe noi, noi trebuie să muncim mai mult” (ca să plătim facturi mai mari la Vodafone) – aș completa eu.

Cea de-a doua reclamă, cea de la Cosmote, e oarecum în același registru… (cu diferența că în reclamele propagandistice americane n-avea puștiu telefondeștept (da, este un prutenism) și căuta în ziare vechi). Băieții au copiat-o foarte bine, doar că nici unul dintre ei n-a făcut armata în România… Nu de alta, dar orice individ care a trecut prin experiența asta știe (dacă nu i s-a spus din-ainte, a testat-o pe pielea lui) că în armata română, de la Ferdinand încoace, salutul cu capul gol este înjurătură de mamă (nu știu cum o mai fi acuma sub standardele NATO, însă să saluți un veteran așa… e clar înjurătură). Așa că traducerea mesajului devine “Dă-i în p*zda mamii lor și hai să ne dăm pe net cu telefonu’ că trebuie să trăiește și Grecia”.

Sincer, mai bine rămâneau la reclama cu fluturele (sau vrabia în versiunea românească, textul fiind același în mare)… ar fi avut mai mult succes decât cu reclame importate din SUA.

 

 

2 comments

  • Deşi îmi plac reclamele, ca telepat, am simţit aceeaşi senzaţie de fals.
    Există multe argumente care trebuie cântărite cu mare grijă!
    E o dezbatere asupra unui subiect sensibil şi trebuie să privim prin prisma:
    Vrem schimbare?
    Dacă da, cine trebuie să se schimbe? “Ei” — furnizorii? “Noi” — clienţii?
    Sau…
    NOI TOŢI trebuie să ne schimbăm TOTAL modul de gândire, fiecare în parte şi TOŢI ca întreg?
    A se vedea Bashar, “Total change”.

    Off-topic…
    Îmi place aici!
    Mulţam pentru munca depusă şi pentru interesul pentru munca mea! 🙂
    Ţinem aproape! 🙂
    Şerban Stănescu – De la mine poti citi blog post ..Mediocritatea între necesitate şi viciu

  • Aveti perfecta dreptate sincer de cativa ani nici nu mai folosesc tv-ul sta pe post de bibelou.Nu mai vrem spalare de creiere in masa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge