Te salut moto-vloggere.
Ai două zeci și ceva de ani, ai terminat sau ești pe cale să termini o facultate, ai permis, o motocicletă, bani de benzină și o cameră video și te prezinți peste tot “moto-vlogger”.
În primul rând, dă-mi voie să te felicit. Ești deja mult mai tare decât am fost eu la vârsta ta. Recunosc, la două zeci de ani încă-mi era proaspăt în nări mirosul cauciucurilor Hoinarului din vitrina IDMS-ului de pe bucla din Dr. Taberei. Așadar, felicitări.
Datorită acestei pasiuni comune, ne întâlnim pe la diverse evenimente la care ajung cei care iubesc sentimentul pe care îl dau astea două roți care ne unesc în pasiune.
Indiferent de modelul de motocicletă și/sau stilul de mers, te-am auzit cum te plângi și mă întrebi mai mult sau mai puțin direct, de ce nu te bagă în seamă firmele mari, de ce nu vin la tine să le promovezi produsele în filmările tale.
Fiindcă de cele mai multe ori astfel de întrebări ajung să fie adresate când eu sunt mai atent la muzica din jur (fie ea doar cea a motocicletelor) sau la berea din propria-mi halbă, dă-mi voie să-ți răspund acum la întrebarea ta.
După mine, problema ta începe de la prima frază de am menționat-o mai sus – faptul că tu te prezinți din start “moto-vlogger”. Că tu în loc să vorbești despre ce anume faci cu plăcere (de exemplu, faptul că mergi cu motocicleta), tu te prezinți cu numărul de subscraibări, folouări și mai știu eu ce alte lucruri care ar trebui (în viziunea ta) să te identifice ca fiind mai bun decât ceilalți o sută de mii de moto-vloggeri care le-au bătut la ușă în ultimul an.
Orice firmă mai mare, care are un buget de publicitate bine definit și gestionat de oameni cu cap, te va trimite la plimbare încă din primele minute și va căuta în locul tău un jurnalist cu experiență în zona moto. De ce? Pentru că, pe ei îi interesează promovarea produselor lor. Nu îi interesează cum faci tu wheelie-uri, cât de fain înjuri tu în cască în timp ce te dai cu suta pe Magheru, cu atât mai puțin nu îi interesează motocicleta ta sau echipamentul pe care îl porți. Ei vor să se vadă în primul rând produsele lor, să audă o evaluare a produselor lor și, mai ales, ca tot acest proces să nu se întoarcă niciodată împotriva lor. “Îl ții minte pe X-sulescu, moto-vloggerul care povestea cât de tari sunt produsele Y? L-au dat la știrile de la ora 5. A căzut când se dădea pa A2 cu 230km/h. E viu, dar mobra e zob”. Ăsta e momentul în care numele tău și asocierea lui cu produsele lor este un dezavantaj. Cum crezi că se simte acel director de marketing care și-a lăsat o parte din bugetul lui în buzunarul tău, când în filmulețele tale, în timp ce apare într-adevăr sigla lui, se aud înjurăturile tale?
Dacă n-ai reușit să afli până acum, deasupra căștii tale, la 30 de centimetri, nu scrie nici numărul de folouări, nici câți subscraibări ai tu pe youtube. Aceste cifre cu care te lauzi (mai ales dacă sunt bazate pe copii care nu au mers în viața lor pe motocicletă) nu îți dau nici un fel de drepturi suplimentare pe stradă față de cei care merg cu un amărât de scuter chinezesc la muncă sau la pescuit, sau față de cei care au nerușinarea să nu poarte o cameră pe cască. Așa că nu te aștepta ca cineva să-ți accepte de exemplu să te bagi în fața lui la pompă, în benzinărie, pentru că tu ești moto-vlogger și nu poți sta la coadă cu prostimea, pentru că tu ai de filmat “evenimentul”, ești la job, nu la distracție ca restul lumii. Da, că și eu stăteam în casă și mă-ntrebam unde-mi pot scobi mucii din nas mai bine și de aceea am ieșit la întrunirea asta și stau așa la coadă la pompă ca să nu stau pe canapea acasă.
Lasă-te de pișcotăreală. La târguri, evenimente și mai știu eu unde ajungi tu, nu mai încerca să îți iei berea gratis lăudându-te cu camera de pe cască și stickerul ăla cu canalul tău. Sunt sătui oamenii de acolo de cereri de intrare gratuită și bere gratuită.
Nu uita că vlogging-ul sau cum vrei tu să-i spui, nu este jurnalism, iar de ceva ani, sunt acolo, în școlile alea de jurnalism niște reguli (pe care mulți absolvenți ai școlilor ajutătoare de jurnalism – cum bine le zice Exarhu -, odată ajunși în presă le uită, sau pe care nu le-au învățat) în baza cărora se construiește orice articol, fie el audio, video sau scris.
Vrei să colaborezi cu firme mari? Lasă în primul rând egoismul la o parte. Încearcă apoi să mergi legal, mai legal decât papa și, foarte important, ai mare grijă la ce-ți iese pe gură. Dacă nu ești în stare să improvizezi, fă-ți povestea de acasă, fă-ți scenariul, repetă până memorezi ce ai de zis și turuie în alea x minute pe care le filmezi, fiind coerent și eventual fără să înjuri. Dacă reușești să faci asta, poate într-o bună zi o să te primească la masă vreo companie care să-ți încredințeze acel contract prin care tu să le prezinți lor produsele.
Dar pentru asta, tu trebuie să dovedești că ești în stare să le aduci lor un beneficiu pe termen lung, cu cât mai puține riscuri pentru ei, pentru că ei îți acordă încrederea lor, înaintea banilor sau produselor pe care le vei primi.
Acestea fiind zise, îți doresc mulți kilometri faini în șaua motocicletei tale, fără evenimente neplăcute, asfalt să fie doar dacă vrei și așa cum ți-l dorești și te rog să nu te superi dacă eu îmi voi vedea în continuare de berea mea și voi părea nepăsător la problemele tale legate de numărul de urmăritori și lipsa de interes a unora față de aspirațiile tale.
