Răspunsul meu pentru tine, moto-vloggere

motorcycle helmet camera

Te salut moto-vloggere.

Ai două zeci și ceva de ani, ai terminat sau ești pe cale să termini o facultate, ai permis, o motocicletă, bani de benzină și o cameră video și te prezinți peste tot “moto-vlogger”.

În primul rând, dă-mi voie să te felicit. Ești deja mult mai tare decât am fost eu la vârsta ta. Recunosc, la două zeci de ani încă-mi era proaspăt în nări mirosul cauciucurilor Hoinarului din vitrina IDMS-ului de pe bucla din Dr. Taberei. Așadar, felicitări.

Datorită acestei pasiuni comune, ne întâlnim pe la diverse evenimente la care ajung cei care iubesc sentimentul pe care îl dau astea două roți care ne unesc în pasiune.

Indiferent de modelul de motocicletă și/sau stilul de mers, te-am auzit cum te plângi și mă întrebi mai mult sau mai puțin direct, de ce nu te bagă în seamă firmele mari, de ce nu vin la tine să le promovezi produsele în filmările tale.

Fiindcă de cele mai multe ori astfel de întrebări ajung să fie adresate când eu sunt mai atent la muzica din jur (fie ea doar cea a motocicletelor) sau la berea din propria-mi halbă, dă-mi voie să-ți răspund acum la întrebarea ta.

După mine, problema ta începe de la prima frază de am menționat-o mai sus – faptul că tu te prezinți din start “moto-vlogger”. Că tu în loc să vorbești despre ce anume faci cu plăcere (de exemplu, faptul că mergi cu motocicleta), tu te prezinți cu numărul de subscraibări, folouări și mai știu eu ce alte lucruri care ar trebui (în viziunea ta) să te identifice ca fiind mai bun decât ceilalți o sută de mii de moto-vloggeri care le-au bătut la ușă în ultimul an.

Orice firmă mai mare, care are un buget de publicitate bine definit și gestionat de oameni cu cap, te va trimite la plimbare încă din primele minute și va căuta în locul tău un jurnalist cu experiență în zona moto. De ce? Pentru că, pe ei îi interesează promovarea produselor lor. Nu îi interesează cum faci tu wheelie-uri, cât de fain înjuri tu în cască în timp ce te dai cu suta pe Magheru, cu atât mai puțin nu îi interesează motocicleta ta sau echipamentul pe care îl porți. Ei vor să se vadă în primul rând produsele lor, să audă o evaluare a produselor lor și, mai ales, ca tot acest proces să nu se întoarcă niciodată împotriva lor. “Îl ții minte pe X-sulescu, moto-vloggerul care povestea cât de tari sunt produsele Y? L-au dat la știrile de la ora 5. A căzut când se dădea pa A2 cu 230km/h. E viu, dar mobra e zob”. Ăsta e momentul în care numele tău și asocierea lui cu produsele lor este un dezavantaj. Cum crezi că se simte acel director de marketing care și-a lăsat o parte din bugetul lui în buzunarul tău, când în filmulețele tale, în timp ce apare într-adevăr sigla lui, se aud înjurăturile tale?

Dacă n-ai reușit să afli până acum, deasupra căștii tale, la 30 de centimetri, nu scrie nici numărul de folouări, nici câți subscraibări ai tu pe youtube. Aceste cifre cu care te lauzi (mai ales dacă sunt bazate pe copii care nu au mers în viața lor pe motocicletă) nu îți dau nici un fel de drepturi suplimentare pe stradă față de cei care merg cu un amărât de scuter chinezesc la muncă sau la pescuit, sau față de cei care au nerușinarea să nu poarte o cameră pe cască. Așa că nu te aștepta ca cineva să-ți accepte de exemplu să te bagi în fața lui la pompă, în benzinărie, pentru că tu ești moto-vlogger și nu poți sta la coadă cu prostimea, pentru că tu ai de filmat “evenimentul”, ești la job, nu la distracție ca restul lumii. Da, că și eu stăteam în casă și mă-ntrebam unde-mi pot scobi mucii din nas mai bine și de aceea am ieșit la întrunirea asta și stau așa la coadă la pompă ca să nu stau pe canapea acasă.

Lasă-te de pișcotăreală. La târguri, evenimente și mai știu eu unde ajungi tu, nu mai încerca să îți iei berea gratis lăudându-te cu camera de pe cască și stickerul ăla cu canalul  tău. Sunt sătui oamenii de acolo de cereri de intrare gratuită și bere gratuită.

Nu uita că vlogging-ul sau cum vrei tu să-i spui, nu este jurnalism, iar de ceva ani, sunt acolo, în școlile alea de jurnalism niște reguli (pe care mulți absolvenți ai școlilor ajutătoare de jurnalism – cum bine le zice Exarhu -, odată ajunși în presă le uită, sau pe care nu le-au învățat) în baza cărora se construiește orice articol, fie el audio, video sau scris.

Vrei să colaborezi cu firme mari? Lasă în primul rând egoismul la o parte. Încearcă apoi să mergi legal, mai legal decât papa și, foarte important, ai mare grijă la ce-ți iese pe gură. Dacă nu ești în stare să improvizezi, fă-ți povestea de acasă, fă-ți scenariul, repetă până memorezi ce ai de zis și turuie în alea x minute pe care le filmezi, fiind coerent și eventual fără să înjuri. Dacă reușești să faci asta, poate într-o bună zi o să te primească la masă vreo companie care să-ți încredințeze acel contract prin care tu să le prezinți lor produsele.

Dar pentru asta, tu trebuie să dovedești că ești în stare să le aduci lor un beneficiu pe termen lung, cu cât mai puține riscuri pentru ei, pentru că ei îți acordă încrederea lor, înaintea banilor sau produselor pe care le vei primi.

Acestea fiind zise, îți doresc mulți kilometri faini în șaua motocicletei tale, fără evenimente neplăcute, asfalt să fie doar dacă vrei și așa cum ți-l dorești și te rog să nu te superi dacă eu îmi voi vedea în continuare de berea mea și voi părea nepăsător la problemele tale legate de numărul de urmăritori și lipsa de interes a unora față de aspirațiile tale.

4 comments

  • Ce pot sa spun, e un articol bunicel, dar vag. Probabil l’ai scris asa ca sa nu iti pui pe nimeni in cap. Te inteleg si iti dau dreptate, dar nu in totalitate. Legat de faptul ca ma prezint ca fiind ”motovlogger”: N’am facut niciodata lucrul asta. Sunt doar un tip cu o motocicleta, iar asta e in descrierea canalului meu inca de la inceput.
    Daca tie ti se pare ca a discuta pe un subiect (cum e in cazul asta promovarea/sponsorizarea) inseamna a te plange, te inseli amarnic si abordezi subiectul din unghiul gresit. Doar s’a discutat despre asta; s’au expus anumite probleme, s’au dat argumente, si s’a incercat a se gasi o solutie. Suntem barbati (aproape toti), toti peste 18 ani. Nu plangem. O mare parte dintre noi avem salarii. Bune chiar.
    Legat de injuratul in casca si faptul ca firmele mari evita asocierea cu persoane slabe care’si exprima frustrarile in casca si dupa le posteaza pe youtube, sa zicem ca’ti dau dreptate. Asa a facut si Harley Davidson cu snowcat. (te las pe tine sa gasesti clipul in care au colaborat chiar daca de 3 ani tipul injura in fiecare clip pe care’l posteaza si face misto de toti cei care conduc Harley Davidson) Aici am fost un pic acid, recunosc. Dar daca vrei pot sa iti dau zeci de exemple de colaborari intre motovloggeri straini si firme de renume. Nu sunt adeptul injuraturilor pe youtube (de asta la mine pe canal poti sa le numeri pe degetele de la o mana). Sper sa nu ma intelegi gresit, dar vreau sa iti demonstrez ca argumentul asta este destul de slabut, cu toate ca sunt de acord cu el. Imaginea conteaza (cel putin pentru mine).
    Nu sunt mii de de motovloggeri in romania. suntem maxim 40, cu indulgenta. Deci n’au de unde sa bata la usa marilor companii mii de alti motovloggeri. De ce ar accepta o firma o colaborare cu un motovlogger in detrimentul unui jurnalist moto? Pai e cam simplu raspunsul la intrebarea ta: pentru ca firma cauta expunere si profit. Audienta motovloggerilor din romania e diferita, corect. Unii sunt urmariti in mare parte de copii, altii sunt urmariti in mare parte de adulti (peste 18 ani). Audienta asta e targetata strict pe partea moto. Decat sa plateasca x lei la un jurnalist care probabil face 3000 de vizualizari/articol pe an, mai bine platesc x lei la un ”motovloggher” care face cateva milioane de viz pe an (asta in cazul in care promoveaza produsul pe tot parcursul anului). Sunt multe variabile aici, nu stau sa le mai descriu pentru ca m’am plictisit.
    Nu e nevoie sa fii tendentios. Daca vrei sa fii sarcastic documenteaza’te bine inainte si nu aruca in articolele tale elemente care denigreaza imaginea unor persoane. Nu cred ca vreun motovlogger a cautat lucruri gratis. S’au cautat colaborari cu firme romanesti. Atat. Colaborarile nu inseamna doar sa primesti sau sa dai chestii gratis. Inseamna un schimb de ceva, din care ambii colaboratori ies in castig. Sfatul meu pentru tine? N’am unul. Insa mi’as dori sa te documentezi bine daca vrei sa mai scrii despre ”motovloggheri”. N’o da ieftin, cu beri gratis sau firimituri de paine. Vin’o greu, cu argumente solide, bine documentate, care sa loveasca puternic in ego’ul teribilistilor astora de se cred jurnalisti. (btw, nici unul nu se considera jurnalist, dar am vrut sa creez un final dramatic)
    Sunt multe de spus aici, si m’am cam plictisit sa scriu. Ce pot sa zic, iti urez succes in jurnalism (in cazul in care nu’l ai – pentru ca nu te cunosc, nu stiu cine esti si nici nu vreau sa te gugalesc) si in cazul in care esti motociclist, iti doresc multi kilometri fara incidente. Ne vedem la vreun eveniment moto sa bem berea aia gratis. Te salut cu respect!

    • Te salut cu respect. Și când spun “cu respect” este pentru că ești unul dintre cei doi pe care-i urmăresc și singurul la ale cărui filmări rezist să mă uit fară să derulez sau să închid tab-ul înainte de finalul filmării.
      De jurnalism m-am vindecat acum vreo douăzeci de ani, însă unele metehne nu se uită ușor.
      Probabil că ți-ai dat seama, că exemplele pe care le-am enumerat, sunt punctuale, sunt oameni cu care m-am intersectat în cursul timpului, din păcate mult prea mulți pentru ficatul meu deja obosit de alcool.
      Nu mă interesează fenomenul, îmi este suficientă plăcerea de a merge cu motocicleta și a încerca când timpul îmi permite să caut informații despre cum aș putea învăța să nu repet greșelile altora, ăsta e motivul pentru care uneori mă uit la diverse filmulețe postate pe internet.
      Dar conjunctura astrală nefavorabilă a făcut să mă intersectez în ultima vreme cu persoanele pe care le vezi descrise în articol.
      Legat de colaborarea cu companiile, în primul rând, trebuie din start să excludem zona de peste gârlă, piața americană este una diferită, acolo este perfect acceptabil să-ți face de cacao competitorii, lucru care după cum spui tu se vede și la nenea cu pricina (la un moment dat voi face o cautare pe google după el).
      Din fericire trăim încă intr-o lume destul de deschisă, un exemplu simplu, tu ești (sper să fi înțeles bine) în Italia, dar cu toate astea ești apreciat la noi în România.
      Dar revenind la ai noștri, momentul în care vine unul lângă mine la masă, pentru că avem neșansa să fim la aceeași petrecere privată, mă vede că am venit cu motocicleta (am încă echipamentul pe mine și casca lângă mine pe un scaun) și începe din cauza asta să-mi turuie cum că nu-i răspunde (să zicem – să zicem că păstrez adresarea neutră) -, Coca Cola la emailurile lui în care le cere să îl aleagă pe el pentru colaborare pentru că are motocicleta roșie și XXXXX urmăritori și tine neapărat să-mi arate un filmuleț de-al lui, din care tot ce rețin în următoarele 10 secunde este că merge ca nebunul prin oraș și înjură aproape la fel de bine ca mine… ei bine, te las pe tine să tragi concluziile în locul meu. Ce te faci când, într-o săptămână ai două astfel de întâlniri de gradul X?
      Faza cu băgatul în față la benzinărie pe motivul “eu sunt moto-vlogger, nu pot sta după voi”, este de asemenea una reală. La fel și aia cu scuterul (bine, aici trebuie să recunosc, moto-vloggerul cu pricina îmi e prieten și cel de-al doilea la care ziceam că mă mai uit, s-a recunoscut și și-a asumat-o) este de asemenea reală.
      La fel de adevărat, la un moment dat un individ pe care-l vedeam prima dată în viața mea, al cărui nume și canal nu le-am reținut, dovadă de cât de mult m-a interesat, se plângea (și chiar nu sunt tendențios) că o anumită firmă de la noi nu a vrut să îi dea nu știu ce cameră “pentru câteva zile măcar”.
      Ei trăiesc printre noi. Că sunt în acei maxim 40 sau nu, nu știu. Ideea este că i-am întâlnit. Dacă sunt un procent majoritar sau nu, nu știu, și sincer nu prea îmi pasă.
      Am încercat sincer să sun deșteptarea cu articolul. În ideea că cei care se recunosc vor citi și, de ce nu, vor reacționa în vreun fel.
      Și-mi permit să repet că pentru a putea spera să te așezi la masa negocierilor cu o companie serioasă trebuie în primul rând să renunți la ego-ul tău, să fii dispus să faci lucrurile cum trebuie făcute și să fii reprezentativ pentru categoria de oameni pe care pretinzi că o reprezinți. Iar în cazul ăsta, cumva indirect suntem afectați toți motocicliștii, fie că ne punem pe net filmările din ieșiri sau nu.
      Să ai o seară cu mult bine și sper să avem ocazia să bem o bere împreună pe la vreun eveniment.

  • Atunci daca ce ai relatat in articolul asta este adevarat, n’ar trebui sa’l lasi la stadiul de rant colectiv, Ar trebui sa lovesti unde si in cine trebuie, pentru ca asa nu face altceva decat sa denigreze toata comunitatea de motovloggeri. Nici eu nu vreau sa ma asociez cu astfel de persoane si cum sunt prieten/cunostinta cu toti, sper din suflet sa fie cazuri izolate si sa nu se mai intample. Salut!

  • Salut, Alex!
    Am citit articolul.
    Fără să fiu amator de “ţinut partea”, am senzaţia că ar trebui puţin rescris articolul şi pus un fel de jolly-jocker în loc de “motovlogger”.
    Detest atacurile la persoană şi subliniez că am citit inclusiv comentariile, repet însă, detest atacurile la persoană, aşa încât voi spune că am întâlnit la WebStock exact ceea ce spui tu. Am realizat şi un film atunci. Mi-ar fi plăcut să spun că ce s-a spus în acel film, e “de arhivă”. Din păcate, constat că pişcotăreala e un fel de nou job.
    Recunosc, în primul moment, m-a surprins chestia asta în moto, apoi am înţeles ceva simpliu: evenimente de marketing se fac peste tot, de ce să mă limitez la media şi advertising?
    WebStock, e poate unul din multe altele.
    Mi-ar fi plăcut să pot să contest realizăţile ilustrate de tine. Din păcate, cultura senzaţionalului — a şocului care te orbeşte, timp în care şuţii îţi operează buzunarele — e din ce în ce mai prezentă.
    Se pare că deşi mă apropii de o nouă schimbare de “prefix”, încă mai am naivităţi (incurabile?)
    Putem face ceva?
    Eu, pot face ceva cu mine. Tu, ceva cu tine. El, ceva cu el. Ea, ele…
    Da. Putem face ceva. Fiecare în dreptul lui, să fie onest, de bună credinţă.
    E cu totul altceva când am greşit cu bună credinţă, decât din vanitate.
    Privitor la principiile promovate de agenţii…
    Am mari rezerve cu privire la răzbitul pe căi cinstite.
    Atât timp cât toată magistratura tolerează zeci de mii de încălcări zilnice ale Constituţiei, mai putem vorbi despre agenţii media unde se pătrunde cinstit?
    M-am ferit de reclame şi articole de reclamă. am primit ofertă de la câteva agenţii.
    Mi-e jenă să comentez, dar ai blog hosted. Costă. Şi ştii asta.
    De ce să scriu eu pe banii mei un articol dsespre produsul X, după “indicaţii preţioase” venite de la organizatorul “CONCURSULUI”? Doar pentru că mi se învârte un morcov pe sub nas?
    Sunt multe de spus.
    Şi eu vreau o lume sănătoasă. Dar cred că o lume sănătoasă se construieşte fiind eu sănătos, din toate punctele de vedere, din toate perspectivele.
    Sunt multe de spus şi despre bloggeri în general şi despre vloggeri şi despre standardul individual şi despre DE CE există pişcotari şi pişcotăreală…
    Ca o reflecţie…
    Cine dă pişcoturile şi şampania? Şi pentru ce? Doar aşa, din filantropie, că suntem o societate care a depăşit de mult limita subzistenţei şi pe cea a abundenţei generale şi acum toţi suntem multi-milionari şi singura ocupaţie care are sens e filantropia?
    Hmmmmmmmmmmm…

Leave a Reply