Categories
De-ale mele

Dimineață de iarnă

Dimineață mohorâtă de iarnă pe 4 Ianuarie, anul de grație 2010, în Parcul Cișmigiu.

la-rascruce

copacul

ghici-de-unde-bate-vantul

la-patinoarCam mult alb și negru… Dar… vine ea primăvara cu dansul culorilor….

Categories
De-ale mele Muzica ce-mi place

Al 10-lea Crăciun fără tine

Au trecut deja 10 ani de când ai plecat.

Suntem la al 10-lea Crăciun în care voi ridica un pahar spre cer, acolo, de unde știu sigur că tu mă privești dintre stele.

Îți mulțumesc, ca în fiecare an, pentru tot ce ai făcut pentru mine Tată.

youtube::XmoA9_JueSc::

Categories
De-ale mele

Mulțumesc Timișoara

Din 1989 încoace, în fiecare an, dimineața zilei de 17 Decembrie este pentru mine o dimineață în care printre primele lucruri pe care le fac, trimit mulțumirea mea și gândurile cele mai bune, împreună cu o lacrimă către cei care au murit la Timișoara.

Îmi aduc aminte, cum, acum 20 de ani… ce repede dar greu au mai trecut, pe buzele tuturor, se auzea: “Aseară au murit oameni la Timișoara”

Mai puțin contează pentru mine acum, după 20 de ani cine a orchestrat măcelul, mai puțin contează acum, pentru cei care și-au piedut apropiații acolo, cine a fost “dirijorul” din umbră. Acolo, au murit acum 20 de ani oameni. Oameni care nu au murit pentru ca ilici să ne zâmbească și acum cu nesimțire la televiziuni. Oamenii aceia au murit pentru un ideal. Oamenii aceia au murit pentru ca să ne amintim noi și istoria că uneori, trebuie să mori pentru a te elibera.

Timișoara și timișorenii merită din plin numele de inimă a acestei țări, doar poate pentru cei care au murit acolo în 1989.

Fie ca Dumnezul lor, al tuturor celor care au murit în 1989, indiferent cum s-ar numi pentru fiecare dintre ei… să îi aibă în pază, acolo sus, unde e locul celor. Atât pe ei, cât și familiile loc care au rămas aici să suporte grelele încercări cărora le-au fost supuse.

Eu, Vă Mulțumesc, pentru că datorită vouă am putut gusta și eu Libertatea.

În  cazul în care unele persoane nu știu ce s-a întâmplat în 1989….

youtube::ljQ2-ul6Mo8::

youtube::y9fXNzamzuw::

Categories
De-ale mele

Eu am ales să nu fiu cool…

Eu am ales să nu fiu cool. Eu am ales să nu fiu comod. Eu am ales să nu fiu la modă.
Un banc (dar câte lucruri adevărate nu sunt spuse ca bancuri) spunea despre căsătorie că este acea instituție inventată de jidani pentru a face sex gratis.
Dar dacă stăm puțin și lăsăm gluma la o parte, sunt mult mai multe concepte inventate doar pentru a îndemna oamenii să facă lucruri sau investiții inutile, doar pentru ca alții să poată face bani.
Mă refer aici la termeni precum “confort”,”comoditate”,”modă”, “cool” și lista poate continua.
Din păcate însă, multă lume se lasă prinsă în acest joc și nu vede de fapt realitatea. Copii și părinții deopotrivă primesc pe toate căile educația consumului în general, a consumului inutil în special.
“Cumpără 2 cutii de margarină la preț de 1” – Ce dacă nu ai nevoie de 2. Ce dacă oricum, a doua se va strica… Ai cumpărat 2 la preț de 1… V-ați uitat vreodată în coșul pe care-l umpleți la supermarket, analizând câte din cele puse acolo vor sfârși la gunoi?
Revin la primii termeni despre care scriam mai sus….
Confortul – care este de fapt rostul lui ? Păi se zice că nu mai poți dormi în același pat în care ai dormit 10 ani. De ce? E un pat bun, nu scârțâie, nu s-a lăsat nu ai ce-i reproșa. Da, dar uite, că a apărut unul nou, care costă de zece ori mai mult dar care este mai confortabil. Adică? Păi …e mai moale. Ăsta a fost un exemplu. Ok, spunei persoanei cu pricina că-și poate lua de exemplu o altă saltea pentru patul vechi, una poate mai moale… Nu o va face în cele mai multe cazuri…
Comoditatea – este poate una din ceea ce eu numesc greșeli capitale. Este de fapt îmbinarea prostiei cu lenea. Este mult mai comod să stau acasă în fața televizorului decât să ies la plimbare în parc. Este mult mai comod să mă duc cu mașina la Cota 1400 sau la Babele, decât să merg atât de mult pe jos. E mult mai comod să-mi parchez mașina în ușa supermarketului, sau pe plajă lângă șezlong. Este mult mai comod să stau 2 ore în trafic decât să merg 20 de minute cu bicicleta, și câte și mai câte fraze de genul ăsta nu auzim zilnic în încercarea de a ascunde lenea sau prostia unora.
Moda – e asta e poate cea mai scârboasă treabă – Nu voi putea accepta niciodată ideea că o haină nu poate fi purată de două ori, sau că o pereche de blugi se demodează după trei luni de zile, trei luni în care n-au fost purtați decât de două-trei ori. Nu pot de asemenea să înteleg de ce e o modă să mergi în oraș în mașini 4×4. De ce aceste mașini sunt la modă doar 4 ani după care trebuie schimbate. Trebuie să îți schimbi telefonul măcar odată pe an, trebuie să ai măcar un laptop, un netbook și două plasme… pe care de asemenea să le schimbi la doi ani și tot așa. Și multe multe altele de genul ăsta.
Să fii cool. “Răcite-ai să te răcești!” le spun eu celor care își justifică cu acest termen acțiunile. Am auzit de la un copil de 6 ani – “Trebuie să avem banane pe masa din sufragerie, noi nu mâncăm bananele, dar dacă nu ai banane pe masă, ești sărac” Copil de oameni cool ăsta…

De ce toate astea?
Nu vi se pare că ceva nu e în regulă?
Toate aceste apucături sunt educate și susținute de o societate care te învață doar să consumi. Cu cât mai mult, cu atât mai bine pentru unii. Când reușesc să te facă să consumi mai mult decât poți tu produce, atunci ajungi la cheremul lor. Ajungi ca pentru unul sau mai mulți din termenii de mai sus să cerșești banii lor, să te împrumuți, să te târăști prin fața ghișeelor băncilor pentru a obține bani cu care să fii cool, comod, confortabil și/sau la modă.
Cei care intră în jocul ăsta devin mai dependenți decât cei care se apucă de heroină.
Societatea de consum este mai periculoasă decât drogurile. Și de droguri și de toate cele de mai sus poți scăpa doar dacă ai un psihic puternic și o combinație de voință și încâpâțânare.

Eu am ales să nu mai fac parte din ceata de consumatori inconștienți.
Eu am ales să nu mai fiu cobaiul nimănui.
Eu am ales să consum doar cultură.
Eu am ales să investesc mai mult în cărți decât în mâncare.
Eu am ales să mănânc rațional, și sănătos.
Eu am ales să nu mai fiu consumator inconștient.
Eu am ales să fiu mai apropiat de natură.
Eu am ales să fiu mai calm.
Eu am ales să nu mă mai enervez.
Eu am ales să nu mai aud muzica dacă nu-mi place.
Eu am ales să ca înainte de a face ceva să mă întreb dacă EU vreau să fac acel lucru.
Eu am ales să poluez mai puțin.
Eu am ales să reciclez mai mult.
Eu am ales să nu mai fac lucruri doar de complezență și/sau politețe.
Eu am ales să îmi concentrez resursele interne mai mult spre familie.
Eu am ales să nu fiu reprezentat de cei cu media de vârstă de peste 45 de ani și cu până-n zece clase.
Eu am ales să renunț la unele posturi TV și să reduc drastic oricum, statul în fața televizorului.
Eu am ales să trăiesc așa cum vreau EU.
Eu am ales să fiu mai degrabă sincer decât politicos.
Eu am ales să nu îi sun pe cei care nu mă sună.
Eu am ales să folosesc software liber.
Eu am ales să nu stau o oră în mașină când pot merge 25 de minute cu bicicleta.
Eu am ales să îmi întreb inima înainte de a lua orice decizie.
Și lista cu “eu am ales să… ” rămâne deschisă.

Categories
De-ale mele

Sila

Mi-e silă. Din păcate, spun din păcate pentru că nu-mi place sentimentul și ideea în sine, mi-e silă de un om.

Există oameni și oameni, unii fi antipatici, însă unii depășesc și acest nivel și ajung să îți provoace scărbă. O scârbă de-ți vine să borăști pe taste numai când îi vezi numele, sau moaca online pe messenger.

În plus, genul ăsta de oameni sunt croiți parcă pe calapodul milițienilor… dacă nu înțeleg ce le-ai scris, nu au habar despre ce e vorba în propoziție, și mai au și idei fixe, se vor lega întotdeauna că ai scris urât sau ai uitat vreo virgulă (în cazul în care le scrii de mână) sau vor comenta că nu ai detaliat suficient / și ai uitat vreo virgulă (când le transmiți ceva electronic) – și vor duce orice discuție pe o altă pistă, mai mult sau mai puțin paralelă.

De obicei, încerc să evit să stau pe lângă oamenii ăștia prea mult, încerc să evit pe cât posibil orice interacțiune cu ei. Din păcate însă nu-i întotdeauna posibil. Nu pot nici să-l ignor la nesfârșit, și nici să-l expediez acolo unde îi e locul….

Și pe lângă toate astea, cred că am și îmbătrânit… Am ajuns să pierd randament din cauza unui bou d-ăsta… Azi de exemplu, a trebuit să îi scriu un email…. M-am chinuit mai bine de 2 ore să îi scriu, de fiecare dată, ajungeam foarte aproape de a-i trece și câteva bucăți de câte patru litere prin text. Apoi, ștergeam, și mă apucam iarăși de scris.

Oare ce ar trebui să fac ca să nu mă mai stresez, și eventual să-mi păstrez și randamentul???

Categories
De-ale mele

Schimbarea-i în noi

Nu știu ce are în cap ăla care-i scrie textele lui Obama, dar de departe e genial tipul.

Citeam azi declarația făcută la primirea (deja prea contestată)  premiului Nobel:

“Change will not come if we wait for some other person or some other time. We are the ones we’ve been waiting for. We are the change that we seek.” Adicătălea: “Schimbarea nu va veni dacă așteptăm după altă persoană sau altă perioadă. Noi suntem cei după care am așteptat. Noi suntem schimbarea pe care o căutăm”

Trei fraze doar, dar trei fraze care spun atât de mult. Îndemnul la căutarea proprie și la acțiune. Fiecare așa cum poate. Fiecare așa cum gândește. Suficient au luat alții deciziile pentru noi atâta timp. Pentru astea și merită acest premiu Nobel. Ce bine ar fi ca aceste fraze să fie în mintea fiecărui român la alegerile de luna viitoare…

Cum s-ar schimba viața fiecăruia dintre noi dacă am renunța să așteptăm de la alții să decidă pentru noi și am zice “STOP eu nu mai vreau să continui așa! De acum facem cum vreau EU!” Dacă am renunța să devenim acei roboței subjugați unei societăți care ne învață doar să consumăm mai mult decât avem nevoie, că trebuie să avem mai mult decât ne trebuie și trebuie să ascultăm umili de o mână de oameni care nu ne reprezintă interesele ci doar la rândul lor consumă și caută să aibă mai mult decât pot consuma vreodată?

Dăm întotdeauna vina pe sistem, pe evenimentele din jur, pe vremea de afară și întotdeauna vom găsi motive care să ascundă lenea, lașitatea și frica. Dau un singur exemplu și apoi închiei…. La un moment dat, un amic mi se plângea că iar s-a scumpit benzina și cum limuzina sa consumă nu glumă, i s-au ridicat costurile foarte tare. L-am întrebat atunci de ce nu își ia o mașină mai mică, sau de ce nu renunță la ea de tot, ținând cont că el locuiește la mai puțin de 500m de sediul firmei sale, iar acolo are câteva mașini cu care s-ar putea deplasa. Răspunsul său a fost unul foarte sincer… “Da, ai dreptate, dar m-am învățat eu așa mai comod, nu pot să mai merg atât pe jos. Și apoi, dacă merg atât pe jos, transpir, și nu pot apărea așa la birou.”  Menționez că omul nu are cine știe ce întâlniri de afaceri sau ieșiri prea multe în cursul zilei.

Asta a ajuns să definească modul de viață al românului.  Să am cu ce mă da eu șmecher…. Și să vină alții să curețe mizeria din țara asta că e sub nivelul meu să mă implic.