Sila

Mi-e silă. Din păcate, spun din păcate pentru că nu-mi place sentimentul și ideea în sine, mi-e silă de un om.

Există oameni și oameni, unii fi antipatici, însă unii depășesc și acest nivel și ajung să îți provoace scărbă. O scârbă de-ți vine să borăști pe taste numai când îi vezi numele, sau moaca online pe messenger.

În plus, genul ăsta de oameni sunt croiți parcă pe calapodul milițienilor… dacă nu înțeleg ce le-ai scris, nu au habar despre ce e vorba în propoziție, și mai au și idei fixe, se vor lega întotdeauna că ai scris urât sau ai uitat vreo virgulă (în cazul în care le scrii de mână) sau vor comenta că nu ai detaliat suficient / și ai uitat vreo virgulă (când le transmiți ceva electronic) – și vor duce orice discuție pe o altă pistă, mai mult sau mai puțin paralelă.

De obicei, încerc să evit să stau pe lângă oamenii ăștia prea mult, încerc să evit pe cât posibil orice interacțiune cu ei. Din păcate însă nu-i întotdeauna posibil. Nu pot nici să-l ignor la nesfârșit, și nici să-l expediez acolo unde îi e locul….

Și pe lângă toate astea, cred că am și îmbătrânit… Am ajuns să pierd randament din cauza unui bou d-ăsta… Azi de exemplu, a trebuit să îi scriu un email…. M-am chinuit mai bine de 2 ore să îi scriu, de fiecare dată, ajungeam foarte aproape de a-i trece și câteva bucăți de câte patru litere prin text. Apoi, ștergeam, și mă apucam iarăși de scris.

Oare ce ar trebui să fac ca să nu mă mai stresez, și eventual să-mi păstrez și randamentul???