Categories
De-ale mele

Te rog să mă ierți iarnă

Ciudat animal mai e omul. De cel puțin 10 ani, aud povești cu iernile din trecut, istorioare cu zăpadă, cu săniuțe, și regrete… “Nu o să mai avem nici ierni ca lumea” este o frază pe care am auzit-o prea multe ori.

Recunosc, de multe ori, am picat și eu în căldarea cu amintiri, unde m-am trezit înconjurat de imagini cu derdelușurile din parcurile Bucureștilor, cu ceai cald și vin fiert în Tineretului… picioare înghețate de frig dar pe care nu le mai luam în seamă decât după ce îmi ziceam… pentru a câta oară… “mai cobor odată”.

Bun… Și iată cum că se întâmplă ca iarna asta să fie până la urmă… iarnă… Toată lumea (și recunosc.. uneori și eu) se arată surprinsă de ninsoare. Avem o iarnă frumoasă, bogată în ninsori, friguroasă, așa cum îi stă bine iernii să fie… este o iarnă normală. Iată că, în această primă iarnă normală, mă găsesc și eu să mă alătur celor care se plâng de faptul că le-au fost ascultate rugămințile din trecut, de atunci când cereau doar să mai vadă o iarnă cu zăpadă, o iarnă frumoasă, o iarnă așa cum știm cu toții că trebuie să fie.

Mă simt parcă și mai vinovat pentru că, încărcat cu gânduri, taste, scripturi și alte prostii trecătoare, am uitat (aici sunt eu blând cu mine) să mă bucur de iarnă.

Iarna, este un anotimp superb. Liniștea pe care ne-o așterne peste tot marea albă de zăpadă, este unică. Iarna este singurul anotimp, care, folosindu-și unealta numită zăpadă, este capabilă să acopere toată mizeria și să împrăștie lumina peste tot, într-un fel în care nimeni altcineva nu o poate face. Stăteam și mă întrebam, câtă lumină oare trebuie să aducem și noi în sufletele noastre pentru a reuși să ne acordăm la albul zăpezii de afară. Câtă curățenie interioară trebuie să facem pentru a ne face sufletele la fel de albe?

Îmi cer așadar iertare de la iarnă, pentru că în indolența mea, am zis că m-am plictisit de ea. Îmi cer iertare pentru că nu am fost în stare să las la o parte lucrurile mărunte și să mă bucur zăpada care mă înconjoară.

Te rog să mă ierți iarnă.

Categories
De-ale mele

Nesimțire sau inconștiență criminală?

Poza de mai  jos este făcută în intersecția de dintre Bd. Schitu Măgureanu cu Bd. Elisabeta… oarecum în buricul târgului. Aparent, e o intersecție ca multe altele din centru, de cele mai multe ori aglomerată.

schitu magureanu cu elisabeta

Ce e în neregulă în poza cu pricina?

schitu magureanu cu elisabeta

O bucată de gheață, zăpadă înghețată… cum vreți să îi spuneți, care atârnă deasupra trecerii de pietoni… de vreo 3 zile. Zilele trecute pompierii dădeau țurțurii și zăpada de pe clădirile apropiate… Întrebând unul dintre ei dacă se poate face ceva, mi-a spus că îi trebuie acordul proprietarului sau sesizarea poliției….

Pe proprietar e clar în ce zonă a corpului îl doare… Probabil că nici nu știe ce are pe antena cu pricina. Ce trebuie oare să se întâmple ca să se schimbe ceva în mentalitatea oamenilor din jurul nostru?

Comportamentul acestor oameni, cum s-ar cataloga? Nesimțire, indiferență, inconștiență criminală? Nu prea contează vor spune mulți… și au în felul lor dreptate, însă imaginați-vă un scenariu, advevărat, pesimist, în care bucata aia cade lângă un om? Parcă începe să conteze nu?

Categories
De-ale mele

Dimineață de iarnă

Dimineață mohorâtă de iarnă pe 4 Ianuarie, anul de grație 2010, în Parcul Cișmigiu.

la-rascruce

copacul

ghici-de-unde-bate-vantul

la-patinoarCam mult alb și negru… Dar… vine ea primăvara cu dansul culorilor….