Archives

De Sf. Patrick – dueluri irlandeze

Pentru că astăzi este ziua Sf. Patrick, voi încerca să povestesc despre unul dintre cele mai frumoase dueluri irlandeze, duel între Sean Kelly (cunoscut în România mai mult ca fiind una din vocile Eurosport UK în Turul Franței) și Stephen Roche (tatăl lui Nicolas Roche de la Team Tinkoff-Saxo).

În anul 1987 Stephen Roche era în maxim de formă (de altfel avea să câștige etape în Giro și TdF în acel an).
stephen roche Ei bine, în primăvara acelui 1987, în cursa către Soare – Paris-Nisa, Sean Kelly trăgea pentru a șasea victorie consecutivă dar Stephen Roche părea de neoprit îmbrăcase deja tricoul de lider și nu părea dispus să renunțe la el.

Ultima zi găzduia două etape, o primă etapă de 104 kilometri, scurtă dar foarte dură și tradiționalul contratimp individual de la Mandelieu spre Nisa, în acestă ultimă zi, provocarea majoră numindu-se Col de Vence. La sfârșitul zilei care trebuia să încoroneze liderul la general.

Strategia de echipă a lui Sean Kelly (KAS la acel moment) a fost ca din primul moment al cursei să impună un ritm alert și să nu lase nimănui momente de respiro, în încercarea de a recupera din avansul lui Roche.

Odată ajunși pe Col de Vence, Sean Kelly era “împins” de Jean-Luc Vandenbroucke și Inaki Gaston, acesta din urmă impunând o trenă alertă până la limitele fizice, înainte de a preda trena lui Vandenbroucke.

Cu un Roche în ceafa lui Kelly, tot ce mai puteau spera cei de la KAS era să-l rupă pe cățărare cu ritmul susținut, raportul de forțe fiind de trei la doi în favoarea lui Sean Kelly.

Cu puțin timp înainte de a ajunge în vârf, Roche a spart. Noroc pur irlandez pentru Kelly care în trena lui Vandenbroucke a păstrat ritmul alert și a câștigat cu un avans de aproape un minut și jumătate în fața lui Roche.
sean kelly
În contratimpul ce a urmat la amiază, Roche a recuperat mai bine de 10 secunde, însă nu au fost de ajuns pentru a câștiga.

Sean Kelly a fost acuzat atunci că a încălcat regula care spune să nu ataci liderul când acesta are probleme mecanice (Contador știe de ce:) ) însă Sean Kelly a susținut întotdeauna că acela nu a fost un atac, el menținând același ritm pe parcurul întregii curse.

Cu toate acestea, acea zi a rămas în istoria ciclismului ca ziua în care Sean Kelly a câștigat pentru a șasea oară consecutiv Paris-Nisa.

La gârla cea mare

Săptămâna trecută am încheiat-o la marginea gârlei cea mare, numită Atlantic… într-un orăşel superb pe care mulţi îl numesc Monte Carlo irlandez, anume în Kinsale.

Aflat în sudul insulei, lângă Cork, Kinsale a fost unul din oraşele-port importante ale Irlandei. De asemenea, Kinsale este cunoscut pentru bătălia care a avut loc în apropiere, bătălie în care Irlanda ajutată de Armada Spaniolă a învins armatele engleze.

Şi nu în ultimul rând, Kinsale este cunoscut datorită uneia din cele mai crunte catastrofe ale primului război mondial, scufundarea vasului Lusitania. Aceasta s-a întâmplat la doar câteva mile de Kinsale.

Arhitectura este superbă, pe lângă stilul clasic irlandez, se pot vedea influenţele arhitecturii olandeze, germane sau engleze.

A încă o ocazie de a cunoaşte această ţară frumoasă, Irlanda. Asta poate şi datorită faptului că timp de 2 zile nu a plouat deloc 🙂

Mai multe poze pot fi văzute aici.

Dublin City Marathon

Am avut azi ocazia să văd de pe margine şi alt maraton decât cel organizat în Bucureşti.

Probabil că cei care au participat mai des la astfel de evenimente ştiu asta, dar pentru mine a fost prima experienţă de acest gen în afara oraşului.

Am fost impresionat de numărul mare de participanţi… cred că au trecut mai bine de 40 de minute în care au tot trecut în grup aproape compact alergătorii… Printre ei am văzut unii care practic se chinuiau să mai meargă, alţii care duceau pe după umeri câte un coleg.

Impresionantă a fost de asemenea reacţia (şi numărul) specatorilor. Cu greu mi-am găsit un loc de unde să pot vedea şi eu strada, asta în condiţiile în care ploua foarte tare.

Alt lucru care mi s-a părut foarte tare… străzile nu au fost în totalitate blocate. Astfel în anumite locuri din două benzi de circulaţie doar una era rezervată pentru alergători iar cealaltă lăsată liberă pentru autoturisme şi mijloace de transport în comun.

La final nu mă pot abţine să nu îi felicit pe participanţi şi pe organizatori.

La biserică…

Azi, ne-a apucat ploaia la plimbare şi după ce am intrat prin câteva magazine, am ajuns să ne adăpostim la … biserică.

Şi cum se obişnuieşte am pupat icoana Bulmers, apoi am vrut şi pe cea cu sfântul Heineken… dar erau prea mulţi sfinţi p-acolo… şi n-am ştiut pe care să-l mai alegem 🙂

Stăteam şi mă gândeam… .dacă în Irlanda, o ţară în care (din cauza religiei) prezervativele au fost legalizate abia acum câţiva ani, se poate transforma o biserică în bar… Ce ar fi la noi să încerce cineva să facă acelaşi lucru?

Să meargă tot omul cu tragere de inimă la biserică, să bea o bere, să mănânce…

Iată şi câteva fotografii.

Bustul lui Arthur Guiness, însoţit de menţiunea că în această biserică acesta a avut nunta.

Pentru mai multe imagini şi informaţii, www.thechurch.ie.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: