Archives

Din nou despre asigurări… și asiguratori

Am spus-o și o repet, îmi fac și-mi voi face asigurările online, pentru că am mai multă încredere în brokerii cunoscuți decât în copilele de stau prin galeriile hypermarketurilor și care întrebate de trei ori despre aceeași mașină, oferă trei lucruri diferite.

rcaonline

Citind chiar azi articolul de pe Hotnews legat de solvabilitatea Astra, Carpatica și Forte Asigurări încep să îmi pun din ce în ce mai multe întrebări legate de credibilitatea asiguratorilor.

Dacă despre Forte nu am auzit până azi, despre Carpatica știam (ceea ce probabil știe toată lumea), anume că “nu plătește” și că mai repede obții bani de la Merkel decât de la ei. Despre Astra.. sunt multe lucruri neclare încât nu-mi pot da cu părerea (dar urmăresc cu interes ce se întâmplă acolo, având asigurări active la ei).

Revenind la alegerea de a face o asigurare RCA online de la un broker (online) cunoscut, aceasta aduce și un avantaj în zona credibilității, unele dintre site-uri refuzând să propună practic clienților asigurări de la firmele dubioase (nu vorbim aici neapărat de Astra, a cărei decădere este încă o mare necunoscută cel puțin pentru mine, mirosind puternic a implicare policopesedistă), probabil și de asta nu auzisem eu de Forte Asigurări.

Pe de altă parte, acum vorbind de jucătorii rămași pe piața asigurărilor… sunt oarecum convins că în următoarele luni vom vedea o creștere a costurilor, din păcate, la fel ca în anii trecuți, creștere pe criterii total aiurea, însă cumva vor trebui cu toții să își asigure “stratul de grăsime” care să-i țină în viață în caz de necaz (din nou, Astra va fi probabil sperietoarea).

Spun despre criteriile luate în calculul asigurărilor că sunt aiurea și dau un singur exemplu, Iulia deși are mai multă vechime ca șofer, fără evenimente de când are permisul, etc. plătește pentru o motocicletă (cu motor de capacitate mai mică decât a mea), cu aproape 20% mai mult ca mine, doar pentru că este femeie.

Dacă ar exista în țara asta și instituții care să aplice corect legislația existentă, o eventuală mărire a cotelor de asigurare ar trebui să aducă și o reducere a numărului de tineri cu experiență puțină (sau deloc) și cu mașini mari, cei care sunt statistic implicați în majoritatea incidentelor auto.

Eu unu’ încă visez la o aliniere a modului de asigurare la cel de afară, după modelul britanic de exemplu, în așa fel încât asigurarea să fie obținută pentru individ și nu pentru mașină, astfel încât fiecare șofer să-și aibă asigurarea sa personală atunci când se urcă la volan.

Dar probabil acest lucru nu se va întâmpla prea curând, în condițiile în care asta ar filtra și mulți dintre așa numiții “profesioniști” și ar deranja procentul acela de votanți ai știm noi cui.

Și dacă-mi trebuie o mașină pentru o perioadă mai lungă?

Prin luna mai a acestui an, întrebam (oarecum retoric) dacă a avea în anul 2015 mașină este cu adevărat necesar sau este doar un moft.
Nu, nu mi-am schimbat părerea de atunci, însă unele dintre replici când am apucat să discut despre asta a fost “bine, bine… închiriezi pentru o zi, două, o săptămână. Dar ce faci dacă-ți trebuie o mașină pentru o perioadă mai lungă? Ce faci dacă ai nevoie să zicem de o mașină pentru șase luni?”
Recunosc, întrebare încuietoare… însă am aflat că există și opțiuni pentru închirieri auto termen lung, asemănătoare serviciilor de leasing operațional, existând companii care au dezvoltat în timp pachete de servicii dedicate atât clienților persoane fizice, cât și firmelor mici și mijlocii.
kooldriveDe obicei astfel de pachete sunt construite în așa fel încât să includă servicii care să reducă sau chiar să degreveze clientul de cheltuielile de mentenanță, oferă asistență, mașină la schimb în caz de necaz, iar grija asigurărilor (RCA și/sau CASCO) și a vignetei rămâne în “curtea” companiei care furnizează mașina.
Iar plata, la fel ca în cazul leasingului, este una lunară, în condiții agreate de părțile implicate și ce mi se pare cel mai important, toată gama de servicii dă dovadă de flexibilitate.
Așadar avem soluții care pot ajuta omul să cheluie mai puțin (având o sumă fixă de plată pe lună, doar pe perioada în care se folosește vehiculul), iar faptul că se poate opta pentru mai multe variante de pachete, putând fi modificate oricând limitele de kilometri sau chiar modelul mașinii dau o mai mare libertate de mișcare omului de rând sau firmelor mici (mai ales firmelor noi înființate, care trec cu greu de birocrația și verificările companiilor de leasing).
Aflându-ne în săptămâna europeană a mobilității nu pot să mă abțin să nu promovez ideea de a folosi mașini închiriate în locul ocupării mai multor locuri de parcare pentru fiecare mașină în parte, mai ales când aceasta nu este folosită eficient.
Vorbind de folosire eficientă, am urmărit o perioadă gradul de încărcare a mașinilor din trafic în drumul spre școala Biancăi și am constatat că anul ăsta numărul mașinilor în care sunt mai multe persoane a scăzut față de perioada oarecum similară a anului trecut. Și alt lucru aiurea, văd tot mai des mașini cu mai mult de 5 locuri (vanuri și dubițe) în care e doar șoferul, iar acest lucru este departe de a fi ok.
Visez încă la momentul în care țara asta va considera oamenii ca fiind prioritari și va oferi așa cum se întâmplă afară avantaje companiilor care-și vor convinge oamenii să nu mai vină singuri în mașină la muncă, să încurajeze utilizarea metodelor de transport alternative iar în loc de a umple piața cu mașini de vânzare să promoveze utilizarea mașinilor închiriate, atunci când omul are nevoie de mașină.

A avea mașină în 2015 – necesitate sau moft?

Deși prefer mersul pe 2 roți nu-mi pot nega pasiunea pentru mașini.

Îmi place să conduc în aceeași măsură în care-mi place să pilotez motocicleta sau să mă dau cu bicla.

Însă îmi place să conduc în afara orașului și mai ales, în afara țării (datorită înfrastructurii minunate pusă la dispoziție de ai noștri guvernanți).

Dar, dacă pun pe hârtie procentele, peste 90% din timp îl petrec în București, orașul pe care cu toții iubim să-l urâm.

Un oraș pe atât de frumos pe cât e de îmbâcsit, un oraș mult prea aglomerat, un oraș în care “a avea” este mai presus decât orice.

Și tot vorbind de “pus pe hârtie”, pentru acel procent de 10% eu ca posesor de mașini plătesc impozit, asigurare, benzină, spălătorie (adevărat, destul de rar), consumabile și am un stres în plus dacă vin seara acasă legat de locul de parcare și de disponibilitatea acestuia… fără a mai calcula acele “cheltuieli neprevăzute” și neașteptate care apar inevitabil atunci când ai mașină.

Totalul “din avion” pentru mine depășește 500 euro pe an (RCA și impozit) iar dacă pun rovigeta, benzina (un plin mă costă undeva în jur de 100 de euro… la 80l cât am rezervorul) – și asta doar pentru o mașină…. mașină cu care ies din oraș de 3-4 ori pe an iar din țară o dată pe an.

Aș vrea să merg cu motocicleta, da, mi-ar plăcea însă nu prea am unde să așez cei trei copii din dotare… plus că legislația din România nu-mi permite să am pasageri minori.

Nu am adus în discuție necesitatea supremă a deținerii unei mașini pentru “ce te faci dacă ai nevoie să mergi cu copilul la spital noaptea” – pentru simplul fapt că am aflat că s-au inventat taxiurile.

Ce alternative aș avea?

Păi prima și cea mai la îndemână alternativă este să “sun un prieten”. Am cunoscuți care apelează la gașcă pentru a fi deplasați din punctul A în punctul B și nu se plâng.

A doua, este să apelez la o firmă de închirieri auto. Acest tip de afacere este încă la început în România și nu e încă foarte popular (din motive evidente), însă dacă ne uităm peste gard în țările din centrul și vestul Europei putem vedea ce se va întâmpla și în România (peste 30 de ani, cam cât e diferența dintre ei și noi). E adevărat, există și părți mai puțin plăcute, ca de exemplu faptul că majoritatea firmelor de închirieri auto au punctele de preluare/predare a mașinilor în zona aeroporturilor, însă ușor, ușor, pe măsură ce vom vedea modificări ale cererilor vor rezolva problema punctelor de prezență și în oraș, sau vor trimite mașina la noi acas’.

Sistemul rent-a-car este probabil cea mai bună alternativă pentru cei care sunt în situația mea.

Plătind doar prețul închirierii și cel al combustibilului ai parte de o mașină din clasa care-ți trebuie (nu pot să uit drumul până în Bulgaria și înapoi făcut cu un Ford Fiesta în care eram cinci adulți și un copil mic, plus bagajele aferente – norocul meu fiind acolo că am găsit să închiriez portbagaj mare de pus pe mașină, fix cu o zi înainte de a pleca), nu ai grija mașinii în restul timpului iar condițiile de închiriere au ajuns să fie destul de flexibile.

La o simpă căutare cu ajutorul prietenului google, am găsit inclusiv firme în apropierea casei ca cei de la KoolDrive care-mi se ocupă de închirieri auto, iar în momentul în care oferta de mașini este dublată și de o ofertă bună la accesorii ca scaune pentru copii, sistem de navigație sau chiar șofer personal (ah ce m-aș duce-n Vamă cu berea-n mână stând pe bancheta din spate….), eu unul iau serios în calcul opțiunea rent-a-car pentru următorii ani… așa cu siguranță-mi vor rămâne mai mulți bani de băgat în biciclete și motociclete…

Așa că închei cu întrebarea din titlu – în 2015 a avea mașină (mai) este o necesitate sau este doar un moft?

Volpel – prototip auto pentru blonde :)

Un nenea din Drăgănești Vlașca (Teleorman) s-a trezit se pare cu două bucăți de mașini pe platformă… ce-a ieșit, o glumă bună pentru orice blondă care se respectă 🙂 Probabil asta e soluția pentru a nu ne mai găsi mașinile lovite prin parcările magazinelor…

Aventura arctica SAAB 9-3X

Se spune despre designerii suedezi de la Saab ca atunci cand se plictisesc de facut avioane, ca sa nu se rupa definitiv de pamant, deseneaza cate o masina. Uneori, acele desene prind viata si ajungem cu totii sa vedem cum in topurile specializate urca incredibil pana pe primele pozitii cate o masina Saab. Asa au ajuns americanii sa voteze Saab marca cea mai sigura etc., sincer nu e locul si nici timpul de a face istoria marcii aici…

Dar, acuma, se pare ca la provocarea designerilor, subscriu si pilotii lor de teste. Nu stiu daca sunt comparabili ca indemanare cu pilotii avioanelor Saab, dar, cel putin incearca sa nu ramana in urma.

Mai jos o prezentare a noului cross-road de la Saab – modelul 9-3X

© 2009-2020 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: