Archives

Scurtă listă de comenzi în Ubuntu (mai mult sau mai puțin utile)

Aruncând o privire la comenzile pe care l-am executat in ultima perioadă, mi-a venit ideea de a le strânge la un loc pe cele mai des utilizate. Deși personal folosesc Gnome, am căutat să pun în listă și echivalentul pentru KDE. Dacă nu se potrivesc, aștept cu interes corecții.

Așadar, pe categorii, lista arată cam așa:

Comenzi care necesită / oferă privilegii:

sudo comandă – executa comanda cu drepturi de root

sudo su – alocă o consolă utilizatorului root, toate comenzile viitoare executate din acest punct vor fi executate cu privilegiile utilizatorului root

sudo su utilizator – aloca o consolă utilizatorului, toate comenzile vor fi executate cu drepturile utilizatorului

sudo -k – resetează drepturile inițiale, următoarea comandă sudo va cere din nou o parolă pentru a rula.

sudo visudo – deschide spre editare fișierul /etc/sudoers, de unde se poate configura sudo.

passwd – această comandă schimbă parola de acces

gksudo comandă – execută în Gnome o comandă cu drepturi de root

gksudo nautilus – deschide o fereastră a navigatorului Gnome având drepturi de root

kdesudo comandaexecută în KDE o comandă cu drepturi de root

kdesudo konquerordeschide o fereastră a navigatorului KDE având drepturi de root


Comenzi sistem

uname -r – afișează versiunea de kernel

uname -a – afișează toate informațiile despre kernelul instalat

lsb_release -a – afișează detalii despre distribuția Ubuntu instalată


Comenzi de rețea

sudo /etc/init.d/networking (start|stop|restart) – pornește, oprește sau repornește serviciul de rețea

sudo nano /et/network/interfaces – deschide pentru editare fișierul de configurare a interfețelor de rețea (după modificări în acest fișier este necesară repornirea servidiului de rețea)

sudo ifconfig -a – afișează detalii despre toate interfețele de rețea configurate in sistem

sudo iwconfig – arată informații despre interfețele wireless

sudo iwlist scan – caută rețele wireless

sudo ifup interfață – activează o interfață de rețea

sudo ifdown interfață – dezactivează o interfață de rețea


Comenzi asupra serviciilor din sistem se rulează cu sudo

start serviciu – pornește un serviciu (cu Upstart)

stop serviciu – oprește un serviciu (cu Upstart)

status serviciu – verifică dacă un serviciu este activ (cu Upstart)

/etc/init.d/serviciu start – pornește un serviciu (SysV)

/etc/init.d/serviciu stop – oprește un serviciu (SysV)

/etc/init.d/serviciu restart – repornește un serviciu (SysV)

/etc/init.d/serviciu status – verifică starea unui serviciu (SysV)


Comenzi cu serverul grafic (de asemenea se rulează cu sudo)

/etc/init.d/gdm restart – repornește serverul X (când folosim Gnome)

/etc/init.d/kdm restart – repornește serverul X (când folosim KDE)

nano /etc/X11/xorg.conf – deschide pentru editare fișierul de configurare a serverului X

sudo dpkg-reconfigure – reconfigure xserver-xorg-phigh – resetează configurația serverului X

Ctrl+Alt+Bksp – Resetează serverul X

Ctrl+Alt+F(Nr) – Schimbă in consola Nr

Ctrl+Alt+F7 – Reîntoarcere în mediul grafic (înapoi în X)


Comenzi pentru Firewallul intern (ufw)

ufw enable – pornește firewall

ufw disable – oprește firewall

ufw default allow – stabilește ca regulă de bază acceptarea tuturor conexiunilor

ufw default denystabilește ca regulă de bază respingerea tuturor conexiunilor

ufw status – arată regulile stabilite

ufw allow port Nr – acceptă conexiuni la portul Nr

ufw deny port Nr – respinge conexiunile la portul Nr

ufw deny from ip xxx.xxx.xxx.xxx – respinge conexiunile de la adresa xxx.xxx.xxx.xxx


Folosirea unei mașini virtuale făcute pentru VMware Servr 2.0 in VMware Server 1.0

Azi am avut nevoie să rulez niște proceduri mai ciudate pe o mașină virtuală. Nu vreau să risc să bușesc imaginea originală, așa că mi-am copiat fișierele mașinii virtuale pe calculatorul meu. Toate bune și frumoase, însă pe mașina mea rulez VMware Server 1.0 si nu am de gând sa schimb acest lucru. Dar ce e de făcut pentru a evita frumusețea de mesaj “Unable to add virtual machine “/home/vservers/osx.vmx” to the inventory.” Bun, se pare că deși nu e nici marți nici vineri 13, nu o sa ma pot juca în siguranță.

Soluția este mult mai simplă decât îmi imaginam și poate că sunt și altele, însă nu am mai stat sa sap.

În fișierul cu extensia .vmx trebuie modificat:

virtualHW.version = “6″ în virtualHW.version = “4″

Iar in fișierul cu extensia .vmdk trebuie modificat:

virtualHW.version = “6″ în virtualHW.version = “4″

Și apoi nu mai este nici o problemă în a rula mașinile virtuale în versiune mai veche de VMware server.

Situri prin care am săpat pentru această soluție:

  1. http://virtualization.com/
  2. http://www.virtualization.info/
  3. http://vmblog.com/default.aspx

Redenumirea contului (nume utilizator și grup) în Ubuntu 8

Am reușit să mut severele de test ale dezvoltatorilor noștri în mașini virtuale VMware (din motive de economie de spațiu fizic, de energie electrică, etc.). Și pentru că timp prea mult nu am, ca să instalez pentru fiecare dintre ei câte un nou server, am făcut o imagine generală de Ubuntu Server 8.10 pe care o folosesc ca punct de plecare. Toate bune si frumoase, însă una din cerințe este sa am pe fiecare server un alt nume de utilizator, parolă și setări individuale de grup. După câteva săpături, am reușit să reduc întregul proces la 3 linii de comandă (ca să nu fiu nevoit să memorez prea multe comenzi:) )

sudo su

usermod -l utilizator_nou -d /home/utilizator_nou -m utilizator_vechi

groupmod -n grup_nou grup_vechi

passwd utilizator_nou parolă_nouă

Ca idee de viitor, o să încerc să extrag numele de utilizator și parola dintr-o baza de date MySQL 🙂

TCP/IP tunning in Ubuntu cu ajutorul sysctl

Acest articol este legat de ce setări suplimentare se mai pot face pentru a mai îmbunătăți performanțele de rețea în Linux în general și în Ubuntu în special.

Ca idee, fișierele în care ne putem “juca” de-a tunningul se găsesc in urmatoarea locatie: /proc/sys/net/ipv4

Modificarile se pot face ori direct în fișierele de aici ori, pentru a le da caracter de permanență, in: /etc/sysctl.conf  (Personal, aici îmi place mie sa le țin, pentru a le putea exporta cat mai ușor și pe alte mașini).

La fiecare mașina pe care o fac, eu personal modific (adaug dupa caz) următoarele valori:

tcp_fin_timeout : Câte secunde va aștepta TCP sa primească notificarea FIN până ce va inchide definitiv socketul de comunicare. Este ceea ce se numește pe la unii “variabilă de persistență”. Este util sa stim si să modificăm aceasta valoare pentru a putea evita eventuale atacuri de tip DOS.

tcp_syn_retries : De câte ori va incerca o conexiune TCP sa retransmită pachetele de SYN. Din punctul meu de vedere, valoarea optimă nu trebuie sa depășească 255, eu unul, o țin la 150. Oricum, se referă in principiu doar la timeout-uri pentru conexiunile spre exterior.

tcp_retries1 : Cât de des se va încerca retransmiterea răspunsultui pentru o cerere de conexiune TCP. Se refera la conexiunile către interior.

tcp_keepalive_time : Cât de des se trimit mesaje de KEEPALIVE. Valoarea de bază este de 7200 secunde.

tcp_keepalive_probes : De câte ori se va încerca retransmiterea mesajelor de KEEPALIVE până ce serverul va considera conexiunea ca fiind întreruptă.

net.ipv4.conf.all.log_martians: Se loghează pachetele care nu au identificator de inițiator, adică se prezintă ca venind de pe Marte eventual 🙂

Ca idee, trebuie sa ne jucăm cu grija prin sysctl.conf pentru ca la fel de ușor putem să și bălmăjim lucrurile încât să mergăși mai rău:)

Cum se poate reduce dimensiunea icoanelor in Intrepid Ibex

In scurt timp dupa ce am inceput sa folosesc Ubuntu ca solutie de desktop, m-am lovit de o noua problema. M-am obisnuit sa am pe desktop la indemana shortcut-uri pentru mai toate lucrurile folosite mai des. Ca sa nu mai zic ca din dezordinea mea caracteristica 😀 am o gramada de fisiere descarcate direct pe desktop, Astfel, am ajuns sa am din nou un desktop plin, cu toate ca nu pot spune ca sunt satisfacut de numarul de icoane de pe el.

Pentru a-mi satisface nevoia de spatiu, am sapat si am sapat si am descoperit 3 metode…. una mai frumoasa ca cealalta 🙂

Metoda 1:

Cea mai simpla de altfel (alta data sa imi aduc aminte sa citesc documentatia 🙂 ) – Click dreapta pe icoana pe care vreau sa o redimensionez, apoi click pe “Strech icon”;iconita va fi incadrata de un patrat, redimensionarea se face tragand cu mouseul de unul din colturi.

Metoda 2:

Places > Home Folder > Edit > Preferences > Views  – Icon default views -> Defaul zoom level si de aici… liber la cat vreti.

Metoda 3 (cea mai frumoasa):

Pentru asta tre sa aveti instalat gconf-editor ($ sudo apt-get install gconf-editor)

Apoi:

gksudo gconf-editor

De aici: apps > nautilus > icon_view > thumbnail_size (el vine default cu 96) eu folosesc 48

Daca are alticineva alta idee…..

Blubuntu pe Intrepid Ibex- pentru cei care nu sunt innebuniti dupa culoarea maro

Blubuntu este una din temele foarte dragute care se adreseaza acelor persoane, printre care ma numar si eu, care nu sunt innebunite dupa tema de baza, maro.

Instalarea temei blubuntu este simpla in Intrepid Ibex. La sfarsit, daca totul decurge corect, veti avea ceva asemanator cu ceea ce vedeti in poza.

Ca prima cerinta, trebuie sa aveti instalt “gtk2-engines-ubuntulooks”.

Restul pachetelor sunt:

Tema GTK2:  BlubuntuGtkTheme
Ferestrele: BlubuntuMetacityImaginea de fundal: BlubuntuWallpaper
GDM Theme: BlubuntuGdmTheme
Icoanele : BlubuntuIcons
Poza de login: BlubuntuLoginSplash
Tema de login: BlubuntuUsplash

Instalarea dupa cum ziceam, e foarte simpla:
$ sudo apt-get install blubuntu-gdm-theme blubuntu-look blubuntu-session-splashes blubuntu-theme blubuntu-wallpapers gtk2-engines-ubuntulooks

Si cam asta e tot, ramane apoi sa selectati dintre temele pe care le aveti Blubuntu.

Spor la albastrit 🙂

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: