Iris merge mai departe!

Am fost aseară la concertul Iris 2009, primul concert al lui Cristi Minculescu după operația care l-a pus la grea încercare.

Au lipsit efectele și scenografiile excentrice, dar în schimb a fost o sonorizare de excepție, întregul concert fiind mult mai aproape de sufletul a ceea ce înseamnă Iris.

Setlistul, poate fi găsit pe multe siteuri, sunt convins și de asta nu voi scrie și eu aici despre ce s-a cântat aseară.

Ce am mai remarcat aseară… de mult timp nu am mai văzut atâta lume în Polivalentă, cred că ultimul concert la care am văzut atâta lume a fost cel al Iron Maiden din ’96. Dar, Iris merită. Iris merită fiecare bănuț dat pe CD, pe biletul la concert, pe fiecare secundă pe care o petreci ascultând muzica lor.

Au cântat aseară și piese care mi-au adus aminte de primul concert Iris la care am fost. Îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri… Era un sfârșit de vară, în care un prieten mai mare ca mine (cel care mi-a luminat urechile spre muzica rock) mi-a propus să vin cu el la un concert. Era așa o atmosferă semi-conspirativă, să mergi la un concert Iris. Se întâmpla prin 1987 parcă. În clubul (sala de spectacole, nu vă imaginați ideea de azi despre un club) al I.S.B. adică Întreprinderea de Salubritate București (aha… se poate spune că acolo se făcea thrash metal nu?). Ne-am tras tricouri pictate cu pixul pe care scrisesem IRIS cu caracterele de pe discul vinil pe care îl aveam, și am plecat cuminți cu gecile pe noi, ca să nu cumva să ne prindă milițienii pictați. A fost primul concert Iris, a fost incredibil, mai grea a fost ieșirea pritnre bastoanele milițienilor “Ia să-ți treacă roachere de țipetele ăstora!”

Aseară, mă uitam în jurul meu, mă uitam la Bianca, și mă gândeam cât de norocoasă e că poate vedea asemenea concerte. Bine, nu cred că își va aminti ea mare lucru, cred că era cel mai mic copil prezent acolo, dar, cu siguranță are un avantaj…. mie și multora ne-au trebuit ani buni până să ajungem să vedem un concert Iris. Și au fost cel puțin două momente, când era să nu mai apucăm să vedem Iris în această formulă. Mă refer aici la momentul din 91-92 nu îmi mai aduc aminte bine, când le-au luat foc sculele la mare și puțin a lipsit să nu ia și ei foc, și la ce s-a întâmplat cu Cristi anul acesta.

Am găsit deja pe youtube înregistrarea de la “Vis Pierdut”; o voi pune și aici, pentru că trebuie să ne învățăm cu toții să apreciem ce avem. Ce avem aici, lângă noi acum, pentru că într-o clipă oricine poate trece dincolo, și numai după asta ne dăm de mutle ori seama ce am pierdut, cât de aproape a fost și s-a dus… definitiv.

youtube::gYwSPqfaAko::

Revenind la concertul de aseară, pentru că vreau să închei pe un ton mai optimist puțin, a fost superb, a fost cum puțini și-ar fi închipuit. Deși sala s-a pus destul de greu în mișcare, atmosfera a fost una incendiară. Mai ales după solo-ul lui Nelu Dumitrescu, nu știu dacă mai stătea cineva pe scaun.

Nu pot decât să spun decât că mi-aș dori să pot să îi văd și în Decembrie, pe 14 sau pe 21 când vor cânta la Teatrul Națîonal.

Și la final, nu pot ca printre multe altele să nu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ni l-a mai lăsat aici pe Cristi. Avem norocul să îl mai avem aici. Să participăm la concerte, să ne bucurăm de “Bună seara prieteni!!!!” cât mai des cu putință.

O seară bună tuturor.