Odihnește-te în pace Dio

Îmi imaginam ziua de azi doar din prisma concertului AC/DC de aseară. Îmi imaginam, că astăzi, voi citi doar despre oameni fericiți, despre concert în sine și nimeni și nimic nu ne va putea umbri bucuria pe care au lăsat-o în sufletele noastre cei de la AC/DC. Nici măcar idioțenia agaricilor de primari și conducători de regii de transport care ar fi trebuit să se gândească dacă nu ca oameni la cum se vor descurca cei cărora le-au recomandat să nu vină cu mașinile, măcar să fi calculat veniturile pe care le-ar fi adus prelungirea cu o oră a programului de circulație al metroului.

Dar m-am înșelat. Prima știre din aceasță dimineață a fost cea legată de moartea lui Dio.

Păstrez încă în memorie seara concertului din 1998(sper să-mi aduc aminte bine anul) când Dio a concertat la București. Îmi aduc aminte apoi despre un Dio care după concert, fără tam-tam, fără presă, fără anunțuri și invitații a mers împreună cu încă un coleg de trupă în Berăria Germană (nu știu dacă mai există sau dacă se mai numește așa acuma), unde a stat de vorbă cu oricine îl băga în seamă. Îmi amintesc de un Dio care zâmbea de la masa sa atunci când la o altă masă câțiva fani îi cântau (un fel de-a spune) piesele și i-a trimis unuia dintre cei care se chinuiau pe acolo o bere… premiu pentru ambiția cu care încerca să cânte.

Dio completează acea trupă de vis, acuma va cânta pe aceeași scenă cu Jim, cu Bon Scott acompaniați de Hendrix la chitară și  cu Cliff și cu… din păcate atâția alții… Ne-au  încântat aici atâția ani, acum îngerii i-au luat acolo sus la ei să le cânte și lor.

Odihnește-te în pace Dio. Eu râmân cu poza ta lipită pe ușa de la biroul pe care îl aveam când eram copil și cu amintirile. Tu vei continua să trăiești în inimile noastre mulți ani de-acum înainte.

youtube::eEvz-C4qT9E::

Să nu uităm că toți suntem oameni, toți suntem muritori și e păcat să nu ne bucurăm de ceea ce avem, de cei care-s alături de noi, de momentele plăcute ale vieții