Prin luna Decembrie a anului trecut, din motivele-mi proprii am încetat să mai particip la orice acțiune “online” (în afara celor care țin de lucrurile obligatorii prin natura ocupației), am șters toate conturile de pe toate rețelele sociale (de care aveam habar) și am suspendat și accesul la acest blog.
Unul din multele motive pentru care am făcut asta a fost dat de o știre a presei noastre copy-paste care ia de bun tot ce aberează alții… bineînțeles, doar de dragul senzaționalului. Așa că într-o bună dimineață mi-a fost dat să aflu că “în anul 2010 fără următoarele lucruri absolut, absolut obligatorii și nu se poate trăi fără ele: – Facebook, iPhone și mașină”. Eu unu’ (care-s anti iShit’s prin definiție) m-am simțit deodată scârbit de faptul că aveam cont pe Facebook și pe alte rețele sociale. Și poate că nu m-ar fi afectat psihic prea tare asta, dar după doar câteva zile, la o adunătură cu ceva cunoscuți, la o glumă spusă între două beri, una din reacțiile cuiva prezent la masă a fost … “Tare asta…. a pus-o careva pe Twitter?”. Păi să-mi bag eu… nu mai poate omul să bea o bere liniștit fără să anunțe pe Twitter? Nu se mai poate trage o linie între viața simplă și normală și prezența pe internet?
Așadar, dacă vreunul din deștepții ăia care au putut să abereze în halul ăsta ajunge vreodată să citească ce scriu eu acuma aici, nu pot decât să le transmit așa, ca de la unul care trăiește bine-merci fără cele de mai sus (cu excepția mașinii)…. și încă mai trăiește și bine 🙂
După toate astea, anul 2010 s-a încheiat foarte off-line 🙂 și nu am simțit deloc lipsa mesajelor pe “Wall” sau al tweet-urilor cu urări de max. 144 caractere, iar anul 2011 a început la fel. Nu pot să nu recunosc că astfel am câștigat timp pentru a mă juca cu copilul, pentru a citi și pentru a pedala…. poate exact acele minute pe care altfel le petreceam cu activități online.De asemenea, au fost multe zile în care în casa mea nu a fost pornit nici un computer, televizorul a stat nebăgat în seamă și singura sursă de decibeli a fost râsul fetei mele minunate … și a perușilor care ne întregesc familia de la sfârșitul anului trecut.
Acuma, nu pot decât să recomand tuturor o deconectare de la tot ce-nseamnă computere, gadgeturi și internet… face bine… la psihic și nu numai. Veți vedea că altfel apreciați durata de altfel atât de scurtă a minutelor, aveți șanse să-i descoperiți cu adevărat pe cei de lângă voi, să vă găsiți prieteni adevărați nu virtuali recomandați de nu știu ce aplicație care asociază prietenia după orașul în care locuiți sau jocurile pe care nu le jucați.
Ieșiti din casă, înghețați printr-un parc o jumătate de oră pe zi, admirați țurțurii, pedalați, alergați, beți o bere… faceți cât mai multe lucruri “off-line”. Timpul trece… și în viața reală nu prea există multe opțiuni de “undo”.
Leave a Reply