Archives

Google Glass – o experiență…

Weekend-ul trecut, am avut ocazia să testez Google Glass. Testare despre care al cărei rezultat se poate rezuma la o frază scurtă, scurtă… “O EXPERIENȚĂ” (așa, cu majuscule).

În momentul în care am fost contactat pentru testare (mulțumesc din nou Adriana), imaginea mea despre Google Glass era foarte influențată (nu neapărat pozitiv) de articolele găsite pe internet, articole scrise de cei care au apucat să testeze gadgetul înaintea mea și trebuie să recunosc, am fost tentat la început să refuz invitația de a mă “juca” cu ochelarii.

Despre ochelari, din punct de vedere hardware & accesorii pot spune că-s puțin peste așteptările mele inițiale. Pe lângă rama deja celebră, Google Glass vine și cu o variantă pentru ochelariști, cu o ramă în care se pot pune lentilele de vedere (ramă făcută să suporte chiar și lentile de grosimea celor de care mă folosesc eu, dar cu toate astea o ramă elegantă) și chiar și ochelari de soare (clips) care se pot aplica peste rama cu lentilele de vedere.

Ce mi s-a părut interesant, în cutia ramei au pus inclusiv șurubelnița cu care să poți demonta echipamentul și să-l montezi pe rama pentru ochelariști.

Nu mi-am mutat lentilele de vedere pe rama specializată și am încercat să folosesc ochelarii peste cei de vedere. Poate de asta la început experiența nu a fost tocmai plăcută (am reușit să dau cu mobra într-o super groapă, groapă pe care pe înregistrarea video am văzut-o, însă… doar la reluare:)…) senzație datorată probabil și faptului că eram tentat să mă uit cu ambii ochi în prisma care mi se părea extraordinar de mică pentru a înțelege ce e acolo.

Însă, pe măsură ce m-am obișnuit cu senzația (și am încetat să mă uit șașiu și cu fața de “dus cu pișcotul pe conducta de gaze”) am avut surpriza să constat că imaginea afișată e suficient proporționată. Ca să nu mai zic, sunt mai deștepți decât par și știu (sau cel puțin asta a fost senzația mea) să își facă singuri focalizarea în funcție de ochiul purtătorului (sistemul prin care detectează clipitul probabil având și alte funcții decât cea prin care poți face poze).

Și așa, ușor ajung să povestesc de funcționarea lor din punct de vedere soft.

Și o să încep cu prima concluzie – Google Glass (cel puțin varianta testată de mine) nu este încă un produs matur, un produs care să poată fi vândut oricui, oricum, oricând.

Dacă din punct de vedere al sistemului lor intern de operare se descurcă decent – în timp am reușit să ajung la performanța de a nu mai repeta comenzile (semn că ori mi-am îmbunătățit eu accentul, ori au învățat ei pronunția mea), am reușit să “bușesc” o înregistrare video printr-o succesiune de acțiuni de share/delete/record video/take picture folosind comenzile vocale și navigarea pe ramă (ramă a cărei sensibilitate este foarte mare, nu a fost vreo comandă pe care să o rateze în toată perioada testelor).

Calitatea fotografiilor și a înregistrărilor video este de asemenea ok, fotografiile fiind făcute (în varianta standard, nu am reușit să aflu cum și dacă pot schimba rezoluția) la o rezoluție de 2528×1856 pixeli având o bună focalizare și poze clare chiar și în condiții de lumină scăzută sau fotografii făcute contre-jour.

Când vine vorba de a folosi Google Glass și pentru altceva decât a foto/video începe dansul.

Singura metodă prin care am reușit să instalez aplicații (care surprinzător, sunt destul de puține față de așteptările mele) pe jucărie, a fost folosind adb… și Eclipse (pentru că unele lucruri nu au vrut să funcționeze fără a fi “gâdilate” puțin).

Aplicațiile mele favorite pentru test au fost “Name This Song” și “AR Glass for Wikipedia” (aplicație care mi s-a părut a fi cea mai faină, deși este încă un “proof of concept” cu buguri aferente).

Alt lucru care mi-a plăcut la ei a fost calitatea sunetului în convorbiri telefonice și nu pot să nu menționez – afișarea emailurilor într-un stil foarte apropiat de cel “standardizat” de BB.

Bateria lor mi-a jucat feste, m-am trezit peste noapte (la propriu) că s-au descărcat. Nu pot garanta că nu i-am uitat porniți însă mi s-a părut ceva necurat la mijloc.

M-am despărțit de ei după un weekend cu convingerea că am avut în mână tehnologia care va da tonul în următorii 2-3 ani. Deși este încă (pentru psihicul meu) o unealtă/tehnologie foarte intruzivă (cam ăsta ar fi termenul meu) mai ales pe mâini nepotrivite, Google Glass au toate șansele să nu fie doar un “moft trecător” al celor de la Google, și să se impună în aplicații unde ochiul omului are nevoie de ajutor (chiar azi am văzut o aplicabilitate a lor în poligonul de tragere).

Concluzia finală este rezumată în titlu. Google Glass este o experiență. Una interesantă, o experiență care mi-a arătat așă un colț dintr-un viitor în care tehnologia va fi din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, un viitor în care granițele dintre om și tehnologie vor fi tot mai subțiri și mai greu de definit, un viitor în care (fanii SF probabil se vor bucura să trăiască), tehnologia ne va controla ajuta acțiunile în viața reală mai mult decât o face acum.

În încheiere trebuie spus că Google Glass pot fi testați de toți cei care trec  pragul magazinelor QuickMobile din București (mall-urile din Vitan, Cotroceni și Băneasa), Cluj, Iași, Timișoara și Baia Mare.

Now I know my ABC… My FunABC!

Now I know my ABC!

Ăsta este unul din refrenurile care se aud prin casă de ceva vreme… Bianca a început să învețe alfabetul și odată cu asta încep să constat cât de puține resurse pentru învățat alfabetul limbii române se găsesc prin Google Play.

Poate și din acest motiv Alexia (la cei aproape doi ani ai ei) recunoaște și pronunță literele în engleză.

Oricum, părinților aflați în căutarea aplicațiilor de învățare a limbii române, le recomand “ariciul alfabet” (cum l-a numit Bianca) – FunABC.

De ce?

Pentru că este singura aplicație care oferă acces la tot alfabetul (da, am găsit și aplicații care după câteva litere spun ceva de genul “cheamă un adult să te ajute să treci mai departe”, în ideea că acel adult nu va putea refuza să cumpere aplicația. Nu costă o avere însă modul de abordare mi se pare jalnic și foarte asemănător cu țiganii vin pe la locurile de joacă și plimbă jucării prin fața copiilor) – literele fiind asociate de imagini relativ ușor de înțeles de către copii, pe fundaluri colorate atractiv și nu în ultimul rând cu pronunție clară iar sunetele animalelor sunt destul de realistice.

A… și se mișcă mai mult decât decent pe tablete mai vechi, cu specificații mai slabe, motiv pentru care s-au împuținat serile în care telefonul îmi era luat ostatic imediat ce intram pe ușă :).

Singurul minus al acestei aplicații este că s-au folosit pentru litere ceva fonturi stilizate, fonturi care bagă puțin în ceață copilul atunci când acesta vrea să învețe să scrie literele.

Oameni înfometați….

De când cu atâtea variațiuni pe temă dată (distribuții GNU/Linux, sisteme de operare mobile etc) încep să cred că, așa la modul general, foamea de informație vine din stomac 🙂

Nu de alta dar nu e zi să nu aud de YUM, Yaourt, Ice Cream Sandwitch, Kit Kat și alte lucruri care-mi excită găurile din stomac într-un mod nu neapărat plăcut…

Nu știu dacă prin KDE mai găsesc chocolat…. însă dacă mai scriu mult despre asta îmi va pluti tastatura…

Custom firmware pentru deșteptofonu’ meu

După doi ani de butonat, rebotonat și re-re-butonat deșteptofonu’ m-am oprit la ceea ce mi se pare (până acum) cel mai fain, stabil și prietenos (cu bateria) firmware pentru deșteptofonu’ meu.

Nu, nu este CyanogenMod ci WanamLite.

Acesta este făcut de Mohamed Karami, folosește în mare parte imaginile oficiale de la Samsung și pe râșnița mea de Galaxy S2 merge de mai bine de 1 an de zile impecabil. Acum rulez varianta LSW V14.6  (fiind un Android 4.1.2) și nu pot spune că-mi lispește ceva…

Probabil că dacă vreodată-mi voi mai cumpăra un Samsung (pe de-o parte, după trei ani tot mi-e dor de E72-ul meu, pre de altă parte mi se par totuși prea scumpe pentru ce oferă), tot un ROM de la Wanam aș folosi.

Promoțiile Bing

Piți1 – Vai pisi ce chilotzei roz tziai luat!
Piți 2- Dap, tzi plac? Bing ma ajutat… au nishte reduceri fenomenale la economatu din Ferentari… tocmai ieri când treceam pe acolo m-am uitat la telefon shi mia aratat ofertele la ei… nui asha cas minunatzi?

După ce săptămâna trecută am râs preț de 30 de minute după ce am văzut pe CNN o tanti tare fericită pentru că primul semn al ieșirii din criză este creșterea vânzărilor la chiloți bărbătești, ieri seară citesc despre Bing Deals. Adicătălea acea unealtă Microsoft care va veni în ajutorul oricărei pițipoance care se respectă, furnizându-i informații despre reducerile și promoțiile din zona în care și-a făcut “zâna” simțită prezența.

Partea frumoasă e că băieții de la Microsoft s-au apucat de dezvoltarea acestei aplicații în special pentru Android și iPhone 🙂 Amu’ mintea mea, în sinea ei gândea… Dacă ei tot s-au pe ei să scoată Windows Mobile 7 (cu un SP1 care după câte am înțeles a șters agendele și datele dim aproape jumătate din echipamentele pe care a fost instalat), și s-au chinuit apoi să-l bage pe gâtul unor producători de mobile… ba au mai și făcut mare parteneriat cu Nokia (ca să nu știu eu acuma ce telefon să-mi mai cumpăr… că doar nu voi mai putea cumpăra Nokia…), oare acest fapt nu este practic o recunoaștere a impotenței lor? Bine, nu că nu s-ar fi știut până acuma că Microsoft și sistemele de operare pentru mobile nu-s cum ziceam când eram copii…. “baba și mitraliera”… Dar mi se pare că unii chiar nu mai știu cum să-i cheltuie banii “a lu’ nenea Bill… care este”.

Altă întrebare care nu-mi dă mie pace… oare câți utilizatori de iPhone sau Android își vor instala Bing Deals?

Mai multe detalii despre această minunată aplicație nefolositoare puteți citi aici.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: