Archives

Hammerhead One, un gadget util pentru bicicliști

Ca mine-s probabil mulți pasionați de bicle care au căutat diverse metode de a folosi minunăția numită navigație la turele cu bicla. Fie cu suporturi care manuf(r)acturate pentru deșteptofoane, fie cu scule dedicate, fiecare a încercat probabil să-și fixeze “navigația” pe bicicletă.
Cât de reușite-s soluțiile fiecăruia… nu știu, însă un lucru-l știu cu siguranță: acea privire aruncată pe ecranul gps-ului, fie ea de foarte scurtă durată distrage atenția de la drum… și de la bucuriile (sau surprizele neplăcute) inerente.

Pentru a rezolva problema ecranelor, suporților și mai ales a atenției o gașcă faină a făcut un accesoriu foarte interesant, numit Hammerhead One. Hammerhead pentru că are forma unui ciocan… One pentru că e prima variantă 🙂 Simplu nu-i așa?
26955183_max
Ei bine această jucărie, având forma literei T, montată pe ghidonul biclei se conectează la telefonul/gps-ul/ce-o mai fi prin geanta biciclistului “citește” ruta stabilită acolo și cu un sistem ingenios de LED-uri indică schimbările de direcție pe care tre să le facă biciclistul pentru a ajunge la destinație.

Accesoriul are o baterie proprie despre care producătorii spun că ar trebui să ajungă pentru 20 de ore de folosire (în funcție de cine va produce bateria), iar LED-urile vor fi unele speciale care vor oferi o bună vizibilitate chiar și ziua.

Împreună cu aparatul fizic va fi livrată o aplicație software, care va ajuta la crearea rutelor și adaptarea acestora (după spusele producătorilor) pentru a oferi întotdeauna varianta cea mai sigură pentru ciclist. Dintre opțiunile pe care le va oferi aplicația se vor putea alege rute în funcție de mai mulți factori cum ar fi tipul de teren, vremea, cu mai multe (sau mai puține) cățărări, etc.

Road 5

Precomenzile pentru Hammerhead One pot fi deja lansate, prețul final (pe pagina oficială) fiind de 85 dolari americani.

Nu este specificat nimic legat de livrări în Europa însă probabil că în viitor producătorii vor lua în calcul și acest aspect.

Știri cu și despre mașini.

În ultimele două săptămâni am tot văzut tiluri ale știrilor cu și despre mașini atât la noi cât și prin alte părți.
Singura diferență este că dacă știrile externe prezintă soluții, la noi se plâng de probleme.

Astfel am aflat despre proiectele Uniunii Europene care prevăd interzicerea mașinilor în marile orașe până în 2050. Da, pare departe tare… însă istoria a dovedit că planurile pe termen lung au avut întotdeauna succes, iar cele pe termen mediu și scurt, dacă n-au fost făcute ca pași intermediari pentru scopul planului pe termen lung… au fost sortite eșecului.

Foto: The Telegraph

Începuturile se văd deja, Londra și-a definit deja pașii, astfel că până în 2020 mașinile care nu respectă normele EU4/EU6 (benzină/diesel) nu vor mai avea acces în centrul orașului. Apoi, până în 2033 se va interzice accesul total al mașinilor în zona centrală a marilor orașe din Marea Britanie.

Deja proiectul “Bike to work“, prin care fiecare companie care cheltuie 1000 de lire per angajat cumpărându-i biciclete și echipament beneficiază de reduceri ale taxelor, pe de-o parte și reducerile de impozit pentru achizițiile de biciclete și echipament aplicate cetățeanului pe de altă parte – și-au dovedit succesul în ultimii 4 ani, programul fiind deja aplicat și în Irlanda.

Franța, deși inițial a încercat să întârzie punerea în practică a recomandărilor UE în acestă privință, a impus recent circulația alternativă în Paris (da, parcă văd știrile la noi în cazul în care s-ar aplica o astfel de măsură: Apocalipsa!, Ca pe vremea lui Ceaușescu!…. Băsescu e de vină (latrina3), etc.). Iar măsurile pentru creșterea siguranței cicliștilor în trafic (proiect de prin 2008) vor avea categoria lor separată prevăzută în bugetele locale până în 2020.
Am avut ocazia să văd la emisiunile de știri de pe la ei că în prima zi de când a intrat în vigoare restricția de circulație, au fost date peste 4000 de amenzi în primele 12 ore. Câte amenzi s-ar fi dat în București dacă (prin proporție) ar fi amenda de doar 20 de lei? (întrebare retorică, știu).

Despre Olanda sau țările scandinave, nu are rost să vorbim, ele fiind cu probabil 50 de ani înaintea tuturor prin infrastructură și educație.

Și, ușor, ușor ajungem la România noastră. Știrea zilei – 2 milioane de maşini pe 200.000 de locuri de parcare.

Devenită junkyardul Europei cu o singură ocupație a politicului românesc, aceea de a-și păstra electoraul său semi-analfabet (statistica spune că electoratul PSD de exemplu are în medie 8 clase…) țară noastră e condusă spre sufocarea totală.

Articole care arată de exemplu că Bucureștiul este cel mai poluat oraș din Europa, studiile arătând că aerul de aici e atât de rău încât reduce cu 2 ani speranța de viață a locuitorilor (pe lângă cei 20 ani pe care îi mănâncă PSD-ul) – nu sunt preluate de nici o televiziune sau agenție de știri.

Cât despre propuneri de soluții pentru planul Uniunii de care vorbeam la început… cine are timp de astea… Iar Europa e undeva departe, “ce ne pasă nouă de ce fac ăia dacă nouă nu ne iese nimic…. și asta repede?”

Da, până la urmă, statul român nu are nici o vină… pentru că statul român nu e o entitate numită de Dumnezeu… e rezultatul alegerilor poporului român. Avem conducătorii pe care-i numim, avem conducătorii pe care îi merităm.

De Sf. Patrick – dueluri irlandeze

Pentru că astăzi este ziua Sf. Patrick, voi încerca să povestesc despre unul dintre cele mai frumoase dueluri irlandeze, duel între Sean Kelly (cunoscut în România mai mult ca fiind una din vocile Eurosport UK în Turul Franței) și Stephen Roche (tatăl lui Nicolas Roche de la Team Tinkoff-Saxo).

În anul 1987 Stephen Roche era în maxim de formă (de altfel avea să câștige etape în Giro și TdF în acel an).
stephen roche Ei bine, în primăvara acelui 1987, în cursa către Soare – Paris-Nisa, Sean Kelly trăgea pentru a șasea victorie consecutivă dar Stephen Roche părea de neoprit îmbrăcase deja tricoul de lider și nu părea dispus să renunțe la el.

Ultima zi găzduia două etape, o primă etapă de 104 kilometri, scurtă dar foarte dură și tradiționalul contratimp individual de la Mandelieu spre Nisa, în acestă ultimă zi, provocarea majoră numindu-se Col de Vence. La sfârșitul zilei care trebuia să încoroneze liderul la general.

Strategia de echipă a lui Sean Kelly (KAS la acel moment) a fost ca din primul moment al cursei să impună un ritm alert și să nu lase nimănui momente de respiro, în încercarea de a recupera din avansul lui Roche.

Odată ajunși pe Col de Vence, Sean Kelly era “împins” de Jean-Luc Vandenbroucke și Inaki Gaston, acesta din urmă impunând o trenă alertă până la limitele fizice, înainte de a preda trena lui Vandenbroucke.

Cu un Roche în ceafa lui Kelly, tot ce mai puteau spera cei de la KAS era să-l rupă pe cățărare cu ritmul susținut, raportul de forțe fiind de trei la doi în favoarea lui Sean Kelly.

Cu puțin timp înainte de a ajunge în vârf, Roche a spart. Noroc pur irlandez pentru Kelly care în trena lui Vandenbroucke a păstrat ritmul alert și a câștigat cu un avans de aproape un minut și jumătate în fața lui Roche.
sean kelly
În contratimpul ce a urmat la amiază, Roche a recuperat mai bine de 10 secunde, însă nu au fost de ajuns pentru a câștiga.

Sean Kelly a fost acuzat atunci că a încălcat regula care spune să nu ataci liderul când acesta are probleme mecanice (Contador știe de ce:) ) însă Sean Kelly a susținut întotdeauna că acela nu a fost un atac, el menținând același ritm pe parcurul întregii curse.

Cu toate acestea, acea zi a rămas în istoria ciclismului ca ziua în care Sean Kelly a câștigat pentru a șasea oară consecutiv Paris-Nisa.

O veste bună de la Veloteca

Pentru a veni în ajutorul celor care au un program de muncă mai încărcat, magazinele Veloteca (cel din Iancului și cel deschis în weekendul care tocmai s-a încheiat, în Dorobanți) își prelungesc începând de azi programul de lucru.

Veloteca1

Foto: Veloteca

Așa că vom putea merge la cumpărături între orele 10 și 20, mai puțin între orele 14 și 15 când magazinele sunt închise pentru pauza de masă.

Bicicleta “The Game Of Thrones Royale” făcută de Ralf Holleis

La prima vedere linia bicicletei pare a fi regală însă nu am reușit să văd legătura cu romanele lui George R. R. Martin 🙂

Poate că are o umbră de agresivitate (o fi a lupilor oare? sau de după Zid?), agresivitate pusă foarte bine în scenă de Ralf Holleis la această “The Game Of Thrones Royale”

Partea interesantă la această bicicletă este că toate elementele de legătură au fost făcute cu ajutorul unei imprimante 3D.

Tehnologia nu este una nouă, chiar acum vreo lună am citit  despre un cadru întreg făcut cu ajutorul imprimantelor 3D (probabil acesta va fi viitorul designului în general).

Înainte de a lăsa fotografiile să vorbească despre biciceltă, îl mai citez odată pe Ralf Holleis: VRZ 1. este o bicicletă de pistă cu toate piesele de îmbinare din inox, printate 3D și lipite împreună cu tuburi din carbon. Această metodă va permite curând construirea cadrelor personalizate, cu posibilități geometrice infinite, piesele de îmbinare fiind generate la final de aplicația software.

Asta spune multe despre viitorul ciclismului.

VRZ-1_1

 VRZ-1_5

VRZ-1_2

VRZ-1_4

Ce ar mai fi de menționat? Versiunea următoare, VRZ 2 Belt va cântări doar 4,9kg!

Bicicletă din lemn de nuc negru

M-a apucat zilele trecute nostaliga.

Și mi-am adus aminte că acum vreo doi-trei ani făceau furori bicicletele din lemn.

Nu am mai auzit recent de astfel de încercări dar, căutând după astfel de biciclete, am descoperit una care mi-a astras atenția.

bike_3

Da, poate fi folosită, nu este doar un concept de pus în rastel la vreo expoziție.

bike_4

Și nu, ploaia nu îi face bine.

bike_2

Bicicleta făcută de Seth Deysach pentru Lagomorph Design este o bijuterie făcută din nuc negru american (lăudat de Deysach ca fiind cel mai frumos lemn) folosind bucăți de 2×2 inci.

Fiind pasionate de bicilete, Deysach a folosit componente de top cum ar fi ghidonul de la Chris King, roți Mavic, șa WTB Thomson etc.

Prețul pentru cadru, furcă și pipă a fost undeva la vreo 2700 de dolari americani pe site-ul Lagomorphdesign.com.

Celebrități pe 2 roți – Lev Tolstoi

Lev Tolstoi, cunoscut pentru romanele sale (cel mai cunoscut probabill fiind “Război și pace” a învățat să meargă pe bicicletă la vârsta de 67 de ani, la o lună după ce fiul său Vanichka a murit la doar 7 ani.

tolstoi

Bicicleta a fost dăruită de Societatea Iubitorilor de Velocipede din Moscova iar lecțiile au avut loc pe aleile de pe proprietatea scriitorului.

I-a plăcut așa de tare încât, se spune că ieșea la plimbare în fiecare dimineață după cor.

Pasiunea sa pentru mersul pe bicicletă a devenit subiect de știri peste ocean în 1896 când Scientific American scria: “Contele Lev Tolstoi … se plimbă acum cu roata… spre uimirea țăranilor de pe proprietățile sale“.

Piesa zilei – Desmond Kelly Babiachahige Bicycleka

Pe vremuri se zicea despre ghiocei că sunt vestitorii primăverii. Acum aș putea spune că bicicletele sunt vestitorii primăverii. Recunosc am văzut și în zilele de “cod roșu” biciclete pe stradă (și tare m-a bucurat imaginea).

Dar zilele astea, de când strălucește așa frumos soarele pe cer, au apărut zeci de biciclete în oraș, fiecare purtându-și povestea și călătorul spre destinație.

Fiind însă (calendaristic) iarnă pe ulițele noastre, nu mă pot abține să nu mă uit peste gard, în cealaltă emisferă, unde în perioada aceasta a anului e cald (chiar prea cald) și bine (pentru biciclit).

Piesa zilei de azi este Babiachahige Bicycleka (bicicleta) cântată de Desmond Kelly, cântereț cunoscut mai mult în Australia și Sri Lanka, iar în imaginile videoclipului poate fi văzut Paul Hogan (cunoscut în Australia pentru “The Paul Hogan Show”, la noi mai mult pentru rolul din Crocodile” Dunde), alături de echipa sa din “The Paul Hogan Show”.

Pe bicicletă, pasionații filmelor australiene o vor recunoaște pe Karen Pini.

Piesa zilei – DIRTY SHIRT – Ride

De cele mai multe ori, sporturile extreme se înțeleg excelent cu muzica rock. Iar când spui COMMENÇAL, sensul plimbărilor cu bicla poate fi diferit….

Acest videoclip “Ride” este o co-producție între DIRTY SHIRT și COMMENÇAL BICYCLES.

Filmările trupei au avut loc la noi în țară (Gambrinus Pub, Cluj Napoca) iar bicicleala în Andorra.
În videoclip apar bucăți de imagini de prin alte părți ale lumii, filmate de Samuel Decout, imagini în care pot fi văzuți băieții de la COMMENÇAL – Anthony Roci, Gaëtan Rufin, Jérôme Dericbourg, Lucas Picaudé, Myriam Nicole, Nicolas Quéré, Pierre-Edouard Ferry, Rémy Absalon, Rémi Thirion, Sébastien Picaudé and Thibaut Ruffin.

Versurile îi aparțin lui Leonard Ciocan

Dar toate acestea sunt amănunte… Contează doar (să): RIDE!

DIRTY SHIRT – RIDE

Collect your gear
Prepare for the ride
Check your weapons
We leave at first light.

We’ve always fantasized about a journey like this
To find the place of our hopes and dreams
We’ll ride until we reach the final destination
So many thousand miles away from here.

On we ride
From sunrise
To sunset
Far and wide
Come hell or
High water
Ride!

We ride on desert lands and over mountain passes
Defy the summer heat and winter cold
There is no turning back, we’re taking our chances
Why should we stray away from our goal?

On we ride
From sunrise
To sunset
Far and wide
Come hell or
High water
Ride!

Right from the very start
We followed our heart
To take us far!
To take us far!

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: