Archives

Cum s-ar povesti despre Crimea la Radio Erevan

Ca să adaptez un banc vechi la situația actuală.

Întrebare: Credeți că populația din Crimea iubește armata rusă?
Răspuns: Sigur că da. Populația din Crimea iubește armata rusă pentru că i-a eliberat.

Întrebare: Dar oare iubește populația din Crimea și NATO?
Răspuns: Cu siguranță NU. Pentru că NATO nu i-a eliberat.

Mi se pare așa de cunoscut scenariul ăsta… Diplomații își urlă impotența… Rusia tace și face….

Cârmacii

Cârmacii

de Alexandru Vlahuţă

Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase,
Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase
Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiţii, sufletul şi cinstea lumei,
Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuţi,
Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuţi.
I-am văzut păpuşi gătite, tologiţi în jeţuri moi,
Trântori, fără nici o grijă, şi străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale ţării măruntaie
Şi cătând, nesocotiţii, ca din trupul ei să taie
Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai
rămas teafăr.

Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
Dar înnuntru sub medalii şi sub hainele bogate
Clocoteşte-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocoteşte crima . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . Stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!
Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini
O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni.

Deci, pârjol şi jaf! Opinca hoitul să rămână os

Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri şi-n dantele

Vă-nveliţi a voastră carne, voi, ce-n câteva inele
Purtaţi hrana ce lipseşte unei jumătăţi de ţară,
Spuneţi, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc şi vi s-arată
Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?

Vai, acele pietre scumpe ochi focoşi sub geana serii
Credeţi voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile ţării!

Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
Călăreţul, o maimuţă, care ţine-n a ei mână
Frâul tău a ta viaţă. Du-o unde vrea să meargă!
Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
Iar când frâul tău îl strânge, de-ţi trosnesc dinţii din gură,
Te opreşte: să răsufle vrea scârboasa pocitură.

Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală

De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!

Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei

Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!

Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!

Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,
Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:
Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!
Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!
Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!

Ş-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roşeşti,
Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ţi sabia în gâtul conştiinţei tale-ntăi!

Asta-i lecţia pe care o lăsaţi posterităţii!
Ah, cumplit v-aţi râs de lege şi de cumpăna dreptăţii,
Şi de oameni, şi de ţară, şi de tot ce-i sfânt pe lume!

Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Şi vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiţi,
Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiţi.

Tîrgovişte, iunie 1881

Care va sa zică… multă, multă, multă…

… muie celor care au permis aseară blocarea a mai bine de jumătate de oraș cu miting (sau ce morții mamelor lor a fost) ăla de a adunat cretini cu banere USL în centrul Bucureștiului. Multă muie și celor care plecând de acolo dădeau cu steagurile, banerele și picioarele în mașinile parcate. Nu pot decât să vă doresc să vă prăjiți în suc propriu cu bricheta… și să vă dedic să aveți parte de Napalm Death…

Contestatus est

După cum se ştie, nu există părerologi mai buni ca românii atunci când vine vorba de politică şi de fotbal.
Asta-mi va fi scuza pentru aberaţiile următoare… nu de alta, dar văzând circul din ultimele zile, în care s-au amestecat atât de bine politica şi fotbalul (reprezentat doar prin cei câţiva ultraşi, aceeaşi de fiecare dată şi buni eventual doar pentru a fi făcuţi săpun cu arome de etnobotanice), nu mă pot abţine să nu-mi dau şi eu cu părerea.

Foto © Dorin Constanda via Adevărul.ro

După ce o bună parte din sfârşitul săptâmânii trecute mi l-am petrecut la telefon cu rude şi prieteni din ţară sau din afara ei care erau cu toţii interesaţi să afle ce se întâmplă de fapt în Bucureşti, am dat şi eu drumul la televizor să văd de ce s-au impacientat atâţia oameni. Nu am rezistat niciodată mai mult de 1 minut la fiecare post românesc de ştiri care transmitea şi/sau comenta evenimentele dar… pentru cei care mai cred în ceea ce văd la TV (din păcate mulţi), imaginile într-adevăr nu erau prea liniştitoare.

După mine, tot acest circ cu “suporterii” este doar (încă) o metodă de a “arăta pisica” celor mai slabi de înger care ar fi tentaţi să meargă în Piaţa Universităţii pe de-o parte şi o foarte bună justificare a abuzurilor şi violenţelor făcute de jandarmi.

În ’90, erau scoşi de vinovaţi studenţii, acum, nu mai ţine cu ei… au găsit “suporterii”.

Poate ar fi interesant să detaliez un pic discuţia despre găştile de cretini (“suporteri”) care şi-au făcut numărul prin Bucureşti zilele astea.

Foto © Mondonews

În primul rând, oricine a avut cât de cât tangenţe cu galeriile de fotbal ştie că în grupuri, nimeni nu mişcă fără comanda liderilor. Aici nu e vorba de şeful de galerie, ci de liderii diferitelor grupuri/fracţiuni ale galeriilor. Aceşti lideri, sunt cunoscuţi foarte bine de toată lumea, inclusiv de poliţie şi jandarmi, care îi cheamă la ordine (pulane, explicaţii etc.) înainte şi după meciurile de fotbal.
Dacă vrei să ţii în frâu o galerie, trebuie să vorbeşti cu aceştia (sau să-i pui la culcare în arest).

Alt lucru interesant despre cei care au început circul este că aceştia sunt membri în galeria echipei Dinamo şi că sâmbătă aceasta a fost prezentă la meciul caritabil pentru Kassandra Rotariu. Că unii dintre ei or fi fost acolo… o fi adevărat, dar am mari dubii. De ce? Pentru că acolo a fost o fracţiune din galeria echipei Steaua, mai precis din cei din “Peluza Sud”. Dacă aceştia miroseau umbră de suporter dinamovist în Sala Polivalentă, cu siguranţă mai aveau televiziunile de ştiri de prezentat nişte bătăi.

Alt amănunt despre aceeaşi oameni este că ei sunt dintre cei care au avut întotdeauna o relaţie “specială” cu jandarmii. Sunt printre cei care sar primii la bătaie, dar pe de altă parte, liderilor lor nu li s-au întocmit niciodată dosarele penale care s-ar fi impus şi au scăpat doar cu amenzi simbolice. Nu m-ar mira ca ei să fi fost chemaţi acolo tocmai de cineva dintre jandarmi, pentru a justifica apoi evacuarea Pieţei. A se lua în calcul faptul că au fost acolo mai puţin de 20 de “suporteri” şi de cel puţin cinci ori mai mulţi jandarmi şi poliţai. Dacă ar fi vrut, aceştia din urmă i-ar fi săltat pe huligani fără ca cineva să apuce să înţeleagă ce se întâmplă acolo.

Apoi, după ce oierul şef de la Steaua a început să-şi facă numărul la TV (când oare va înţelege cineva ca dacă nu-l dai p-ăsta la ştiri într-o săptămână, ăsta moare şi ne lasă-n pace) şi a spus că ştie el numele celor din galeria Stelei (mai precis din “Peluza Sud”) prezenţi în Piaţa Unirii, au început cei de la jandarmerie să vorbească despre faptul că şi cei de la Steaua au participat la violenţe. Asta e o altă aberaţie. Iarăşi, oricine ştie cât de cât ceva despre Steaua şi Dinamo, va şti că bătăuşii galeriilor nu vor colabora împotriva altora ci se vor bate ca chiorii între ei.

Nimic nu s-a zis despre suporterii echipei Rapid. Dacă aceştia s-ar fi organizat şi mers acolo, cu siguranţă nu le era bine jandarmilor. Ăştia-s dintre cei care nu au probleme în a se bate parte-n parte cu orice poliţai, şi o mai fac şi cu plăcere. Dar nu, ei nu s-au dus acolo. Sau dacă au fost, au făcut-o pe blat, fără să dea de bănuit nimic (deşi-mi vine greu să cred că pe ăştia nu iar remarca lumea acolo).

Apoi, dacă e vorba să iasă galeriile la bătaie, de ce nu s-a întâmplat acelaşi lucru în alte oraşe, cu alte galerii, nu de alta, dar sunt mulţi alţii mai “răi” decât cei din Bucureşti. Dacă era vorba de a scoate utraşii la bătaie, primii ar fi ieşit cei de la Timişoara. Nu cred că există utraşi mai violenţi şi mai răi ca cei de acolo (personalitatea şi influenţa sârbă-şi spune cuvântul, cei de acolo nu acceptă să fie “călcaţi pe coadă” fără să riposteze), iar cei de acolo au multe “poliţe” de plătit poliţiei şi jandarmilor.

De ce nu au mişcat în front cei de la Ploieşti, care iarăşi sunt printre cei care nu ezită să sară la bătaie?

Părerea mea? Pentru că n-au fost chemaţi s-o facă şi pentru că a fost suficient să facă puţin circ cei din Bucureşti pentru a da apă la moară televiziunilor şi jurnaliştilor de 2 lei din ţară, pentru a justifica intervenţia în forţă a jandarmilor şi pentru (am mai spus-o la început) a speria eventualii oameni care ar fi avut ceva de spus dar nu vor să o facă printre pulane.

Pe de altă parte, aceste violenţe le-au fost necesare politicienilor noştri şi pentru a putea transmite o imagine eronată despre motivele reale ale protestelor. Aşa, protestele au semănat cu cele din alte ţări şi pe cei de-afară nu i-a mirat apoi să afle pe canalele oficiale că românii protestează violent împotriva măsurilor economice impuse de UE şi FMI (aşa erau comentate imaginile la CNN şi ZDF) sau împotriva măsurilor de austeritate (varianta Euronews şi BBC).

Foto © badpolitics.ro

Oricum un lucru e sigur… românii încep să se trezească. Nu, nu cei care ieri au primit câte 150 de lei ca să vină-n Bucureşti la miting, nici cei care au provocat violenţele de zilele trecute (alt fenomen pe care nu-l înţeleg este de ce n-au fost reţinuţi pentur mai mai multe zile cei arestaţi duminică şi li s-a permis să plece acasă pentru a fi prezenţi acolo în fiecare zi), ci cei (din Cluj şi Braşov în special, pentru că tot Ardealu’i fruncea) care au strigat, fie ei unguri, saşi, secui sau români – “USL şi PDL – aceeaşi mizerie“. Politicienii noştri-s 99% de căcat. Probabil 1% îs mai cu capul pe umeri însă-s prea puţini ca să conteze. Important e ca şi populaţia să înţeleagă faptul că nu contează culoarea găleţii, nici numele celui propus de fiecare pentru un anumit post ci faptul că aproapte toţi, de la toate partidele sunt puşi doar pe furat. Pe aruncat cu căcat şi furat. Dacă mâine ar fi acele alegeri anticipate pe care le forţează unii care nu mai au răbdare să-şi aştepte rândul la ciolan, nu va candida cu siguranţă nici Făt-Frumos, nici Chuck Norris, nici Albă ca Zăpada. Partidele vor alege din mizeria lor un reprezentant care să placă prostimii şi care să poată fi apoi manevrat după nevoile de moment ale unui Patriciu, Vântu sau Voiculescu.

Între timp, proştii vor înghiţi, vor plăti taxe mărite, nu vor vedea cum se scumpesc combustibilii în fiecare săptămână, nu vor vedea cum intermediarii ridică preţul la mâncare după bunul lor plac şi vor continua să înjure un nume, oricare ar fi acela. Să înjure, poate să mai iasă-ntr-o piaţă să strige “JOS!” şi cam atât. Că doar cei 80 de ani de comuninsm au sfărâmat de tot coloana verticală a românilor şi le-au deformat creierele suficient încât să nu mai vadă realitatea.

Trebuie să sufere ca să-şi plătească onoarea de a trăi în România.

Cred c-am aberat destul… Acuma… liber la înjurături.

Politica procentelor mici

Deşi mă feresc pe cât pot de ştirile politice din ţara noastră (pentru că de cele mai multe ori nu am anti-vomitivele la mine), unele “ştiri” reuşesc să treacă de “filtrele” mele şi-mi ajung pe retină.

Aşa mi-a fost dat să aud de iniţiativa unei fiice de prezident care-şi face (sau şi-a făcut nu-ş ce partid nou), iar mai nou, indus în eroare de un titlu care suna interesant, m-am trezit pe site-ul a ceea ce se cheamă “Noua Republică”.

La prima vedere, citind articolul cu pricina, mai mai să zic… iaca o iniţiativă care mă va scoate din casă la alegerile viitoare… dar am revenit repejor, repejor la “cutie” după ce am citit ceea ce ei numesc “Manifestul…” bla, bla bla.

Amu’ zic şi eu ca unul care n-are prea multă treabă cu politica…. cât de proşti trebuie să fie unii oameni ca să nu se prindă că acest proiect este unul iniţiat (şi probabil susţinut) de PD-L?  Recunosc, sunt unul care se va îmbăta de bucurie în ziua în care moare Iliescu… şi va comanda artificii “de tot salariul” dacă mâine l-ar călca trenul pe Ponta… dar.. cu toate astea… nu pot să nu mă întreb… oare cât de proşti cred unii că-s românii ca să creadă într-o “resetare” a României… dată de cei care se chinuie de 20 de ani s-o scoată de tot din priză?

Ori, după mine, toate aceste mişcări, partide şi partiduleţe care apar fix cu un an înainte de alegeri nu-s decât “procente de rupere” cum scria într-un manual… menite doar să dividă opţiunile electoratului pentru a fi siguri că de fapt vor avea şanse de câştig doar “jucătorii” mari.

Cei care fac asta probabil că mizează şi pe faptul că astfel de mişcări, vor aduce mici procente şi din cealaltă tabără… pentru că toate aceste “mişcări” sunt clar făcute doar pentru a pregăti “cărţile” pentru primul tur de scrutin, apoi, sub umbrela alianţelor, micile grupuri revenind la “nava mamă”.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb… în situaţia financiară actuală, tu, partid de guvernământ, îţi permiţi să cheltui bani (eventual din buget) pentru a simula noi formaţiuni politice pentru câteva luni? Ştiu că nu există campanii electorale “curate” dar… cel puţin ar putea fi mai … ieftine?

Acuma, nu m-ar mira  ca tot partidul lor să-şi “reşapeze” imaginea… nu m-ar mira ca în câteva luni să-şi schimba culoarea din portocaliu în altceva mai greu de combinat (cromatic) … cum ar fi… verde (plus că găleţile verzi dau mai bine la sate). Apoi să-şi anunţe o reorientare spre centru-jos-stânga-dreapta-sus, pentru a fi siguri că “prind” şi ceva pensionari nostalgici… şi gata… iaca cum va candida un partid nou şi curat.

Şi că tot vorbeam mai sus de cromatica partidelor… mă gândeam acum câteva seri, ce fain s-au tot combinat culorile partidelor noastre… pe lângă roşul tradiţional, au apărut albastru, verde şi galben… apoi, roşu s-a scindat, dând naştere unui alt partid (ghici care)… care roşu (mai mic) s-a combinat la rândul său cu galben… şi a ieşit portocaliu… dar lui galben nu i-a plăcut… şi s-a dus să se combine cu roşu, ăl mai roşu… şi cu-n pic de albastru… dar cum culoarea dominantă era tot roşu…. a ieşit un maro mirositor… dar cu dâre mari de roşu deasupra.

Acuma, revenind la “reseturi”… Mi se pare că în toate partidele au apărut oameni tineri şi mult mai raţionali, unii dintre ei fiind chiar ok. Cu toate astea mă surprinde faptul că nu văd nici o acţiune iniţiată de aceştia care să facă puţin “deranj” printre “dinozaurii” din partidele lor. Oare ar fi utopic să mă aştept ca la un moment dat cei din generaţia tânără să lase la o parte diferenţele de culori (pe de altă parte această barieră a fost trecută de “bătrânii” care şi-au făcut firme între ei indiferent de culoarea politică) şi să pună umărul la o politică care să ne mai îndrepte puţin coloana vertebrală a acestei ţări?

© 2009-2020 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: