Archives

Cum poţi avea parte de ajutor atunci când foloseşti Linux

Mi-a fost dat să aflu că în România secolului XXI există companii de IT care se laudă c-ar face service şi mentenanţă dar care refuză să ofere aceste servicii firmelor care nu folosesc sisteme de operare Microsoft.

Motivul (cel puţin oficial) refuzului a fost “În Linux nu ai parte deloc de suport, iar specialiştii noştri nu vă recomandă să folosiţi astfel de sisteme de operare nesigure.” O idioţenie dar… se întâmplă.

Cei care au făcut asta nu merită să le amintesc aici numele, însă sunt unii dintre cei care-şi zic lideri de piaţă… probabil că de Piaţa Amzei.

Oricum, pentru cei care oferă serviciile sau pentru cei care au nevoie de acestea (şi parcă mai ales pentru aceştia din urmă) iaca o listă de metode de a obţine ajutor şi informaţii atunci când ai decis să foloseşti o distribuţie Linux şi constaţi că nu te descurci.

1 – Apasă F1

În marea majoritate a cazurilor, atunci când ai un desktop care rulează o distribuţie Linux, apăsarea tastei F1 va deschide o fereastră de ajutor. La fel ca-n Windows.

2 – Citeşte documentaţia.

Marea majoritate a aplicaţiilor vin cu instrucţiuni. În cazul în care primul punct de mai sus nu poate fi aplicat, caută pagina de documentaţie a aplicaţiei. Cu siguranţă există una. Ori pe internet (în site-uri de tip wiki în funcţie de distribuţia folosită), ori cu magica comandă “man”.

3 – Listele de email

Există nenumărate liste de discuţii structurate după localizarea geografică sau după tipul distribuţiei utilizate. Formulaţi cât mai bine întrebarea, adăugaţi cât mai multe detalii despre ce şi cum se întâmplă şi aşteptaţi. Cu siguranţă cineva vă va răspunde.

4 – Forumurile online

Fiecare distribuţie are şi un forum în care utilizatorii pot primi ajutor. Până şi aplicaţiile mai mari beneficiază de astfel de forumuri, dar, de multe ori acestea nu sunt foarte active.

5 – IRC-ul

IRC-ul nu a murit odată cu apariţia Hi5 sau Facebook.

Pe freenode (irc.freenode.net) există canale de discuţii dedicate. De exemplu, utilizatorii Ubuntu au #ubuntu (respectiv #ubuntu-ro) dar şi multe alte canale pe care pot găsi informaţii.

6 – Serviciile de suport comercial

Pentru majoritatea distribuţiilor mari, există varianta achiziţionării unui pachet de servicii de suport. Preţul este unul decent, iar comparând cu costul serviciilor de suport oferite de Microsoft (prin parteneri) este în unele cazuri cu aproape 50% mai ieftin. De exemplu, pentru a avea parte de un contract de suport la Ubuntu trebuie să plătiţi 105 dolari americani, pe când pachetul de suport pentru Windows 7 Home Edition este în jurul valorii de 199 dolari americani (costurile acestuia din urma pot varia în funcţie de compania prestatoare şi ţara în care se întâmplă).

Ca o concluzie… Dacă o firmă prestatoare de servicii de suport nu are habar de cele de mai sus, atunci cel care a investit banii în acea firmă trebuie să-şi concedieze rapid toţi angajaţii (în cazul în care are angajaţi). De asemenea, cei care vor să folosească sisteme de operare GNU/Linux trebuie să ştie că pot găsi ajutor atât gratuit cât şi plătit, important e să-l caute şi să fie atenţi.

Probabil că undeva în lista de mai sus ar fi trebuit să pun şi ajutorul pe care-l pate oferi prietenul găgâl.

Serviciile de suport în 2010? La fel ca în 1995…

“Clentu-i idiot”…. Cam la asta se rezumă tot.

Povesteam anul trecut de experiența cu cei de la Romtelecom. Apoi m-am hotărât să nu mă mai “refulez” pe blog de câte ori mă lovesc de nesimțirea celor de la suport.

Am reușit să-mi păstrez zâmbetul pe buze cănd cei de la RDS mi-au spus că nu-mi pot înregistra reclamații de nefuncționare a serviciului de internet pentru că…. nu folosesc Windows (n-au știu să-mi spună dacă cumva în contract există o clauză care să mă oblige la folosirea Windows).

Dar azi, deși nu aș fi vrut să mai scriu de suport… a venit rândul celor de la UPC… (da, se întâmplă să le fiu și ăstora client). După ce m-au exasperat cu reclamele în care Brenciu-și arată noua față, după ce m-au sunat ăia de la vânzări să-mi aducă aminte că pot beneficia de îmbunătățiri nemaivăzute și nemaiîntâlnite… conexiunea lor pică, în mod curent cel puțin două-trei zile pe lună… normal, doar atunci când chiar am nevoie de ea… Și, ca de fiece dată, sun la suport, de data asta am noroc și nu-mi taie roboțica lor elanul (și apelul) cu mesajul ăla “În zona dvs. este o problemă și lucrăm să o reparăm” (de parcă ar ști pe unde-i telefonul meu mobil în momentul ăla)… și reușesc să stau de vorbă cu un angajat de la suport…. După accent, îmi dau seama că am nimerit prin vestul țării… așa că, având lecția învățată, îi spun omului că sun din București, îi zic codul de client etc. și că-i conexiunea picată de dimineață… După vreo 15 secunde de pauză (timp în care cred că a căutat pe găgâl după manualul cu răspunsuri), mă întreabă cu o voce gravă: “Dar atunci când vă pică conexiunea, vi se sting și beculețele de pe modem?” Eu, gata-gata să-mi înghit cana cu cafea…. “DA, normal….”. “Atunci vă rog să așteptați puțin”… Și mai stau la telefon vreo 3 minute, în timp ce îl aud cum dă clici și dă în taste… “Mă scuzați”(zice el) “Cred că aveți o problemă cu conexiunea”…. De data asta chiar m-am enervat…”Nu… eu vă sunasem că n-aveam cu cine vorbi la cafea… conexiunea mea nu are nimic…. NORMAL că am o problemă…nu aveam probleme, nu sunam… e greu de înțeles lucrul ăsta? Am o problemă, vreau să faceți ceva și să mi-o rezolvați….”. Mai stă el mut încă vreo 2 minute, apoi, zice că în următoarele 8 ore o să se ocupe cineva de problema mea…. 8 ORE!!!

Nu cred că mai are rost să mai zic nimic…. Tare-s curios când oare vor înțelege unii că nu mai suntem în 1995… că acuma avem la dispoziție o varietate mare de opțiuni și că, în momentul în care semnăm un contract, pentru furnizarea unui serviciu, noi, clienții, ne obligăm să plătim doar dacă acel serviciu este FURNIZAT… iar asta este obligația furnizorului… Ce mă miră e că au reușit să înțeleagă lucrul ăsta monștrii de companii de stat, cei din furnizarea de energie electrică, de gaze, și nu reușesc să înțeleagă ăștia din comunicații…care se presupune și c-ar fi investiții private (adică dacă-și fericesc clienții văd bani, altfel pleacă acasă la mama lor)…

De azi o să fac un script care să contorizeze minutele de nefuncționare… abia aștept să se adune 48 de ore – în mod (a)-normal pentru UPC asta înseamnă maxim trei săptămâni – de nefuncționare și să cer recalcularea facturii 🙂 să văd dacă-i ține….

Oricum… mi-e deja scârbă…

Serviciile de suport la Romtelecom – prin definiție clientu’i idiot

Cam pe când mă gândeam eu în seara asta că e motiv bun să îmi urmez fetele în parc, că de… prima seară în care nu plouă… îmi pică una din conexiuni. Cea prin Romtelecom. Resetez eu echipamentu’ băjeților, că din experiență știm cu toții că mișcarea asta rezolvă mai mult de jumătate din probleme… nimic.

Pun eu cuminte mâna pe telefon, mă înarmez cu răbdare și sun la numărul de telefon al serviciului lor de suport, numărul afișat pe site. Culmea, după o singură reclamă, îmi răspunde un nenea… care în timp ce vorbea cu mine cred că și-a scăpat casca pe asfalt, pentru că deodată s-a auzit așa ca și cum ar fi fugit la budă. După ce mă ține în telefon vreo 3 minute, îmi zice politicos să sun la alt număr, pentru că doar sunt “client privilegiat”.

Sun la celălalt număr… răspunde repede cineva și acolo, o voce blondă, care-mi cere detaliile de contact și câteva informații despre tipul de conexiune, mă întreabă dacă-s sigur că am o problemă cu conexiunea (de parcă aș fi sunat din lipsă de activitate) apoi  îmi zice să aștept să fiu contactat.

Nu trec alte 15 minute și-mi sună telefonul. Măi zic eu… ăștia chiar au început să presteze… și până să îi deochi, răspund… să nu pierd ocazia. Un nenea, se prezintă frumos, apoi, mă întreabă dacă eu am raportat vreo problemă cu conexiunea. Îi răspund, apoi zice:

– Ok, într-adevar aveți  o problemă.Am simțit atunci că mi se urcă sângele-n cap tot…

– Păi, zic eu, normal că am o problemă, că altfel, nu mai sunam la voi… nu vi se pare corect?

– Da, zice tipul, însă nu va pot ajuta eu, pasez solicitarea dumneavoastră colegilor de la NOC.

– Păi atunci, dacă nu mă poți ajuta, de ce m-ai mai sunat?

– Aceasta este procedura.

– Și când se estimează că mă vor suna și colegii dumneavoastră?

– Cât mai curând.

Acu’, stau eu și mă gândesc… Că ăștia toți pleacă de la premiza că tot clentu-i ididot, pot întelege… până la un punct. Dar, după ce te prinzi că ai sfeclit-o, să mai pui pe altu să facă conversație în loc de a repara problema… nu mai înțeleg.

Ori poate că așa justifică numărul de angajați inutili… Unii fac conversație, alții muncesc și altții se bagă în seamă aiurea…

Sunt oricum curios când or să reușească să repare bălăriile de prin zonă… Acuma, sincer, prea mult n-ar trebui să dureze… că doar sunt la o aruncătură de bordură de mine…

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: