În seara asta am pentru ce desface o bere! 🙂
Bicicleta mea dragă, (care mă însoțește în drumul meu spre birou, mă așteaptă cuminte lângă birou până ce binevoiesc a mă “rupe” dintre serverele mele și apoi tot ea duce greul până înapoi acasă iar în unele zile, mă mai și plimbă prin parcuri împreună cu minunea mea de fată și închid aici prea larga paranteză), a împlinit 900Km numai de când mă poartă pe mine în șa…
Poate că nu e mult, dar, e mult mai mult decât estimam chiar și eu în cele mai optimiste scenarii.
Ce ar mai fi de zis, din luna Aprilie, de când a poposit la mine, în timp ce ea mititica a avut grijă să îmi care mie fizivu prin București, eu am dat jos aproape 10Kg.
Tot datorită ei, mi-am îmbunătățit recordul personal de viteză ajungând la 43,3Km/h pe plat. A fost desigur ceea ce se poate numi “best effort” pentru că nu am putut susține această viteză pentru mai mult de câteva sute de metri poate.
Este o bicicletă foarte ascultătoare și fiabilă, în acești 900km făcuți de mine, nu am avut mari intervenții la service O singură dată, după ce un șofer mi-a verificat reflexele am fost nevoit să o las la service, pentru că se rupsese axul butucului spate.
Nu a venit nouă la mine, la dotările pe care le are, tind să estimez că are 4-5 ani cel puțin. Și de asemenea, tind să cred că are mulți, mulți kilometri făcuți și până să ajungă la mine. Pe urmele de abțibilde pe care le avea pe ea, se puteau citi Kärnten Radreisen și Happy Bike. Până acum, despre Kärnten Radreisen și Happy Bike am găsit ingformații doar aici și sincer mi-ar fi plăcut să fie și o variantă în engleză disponibilă. Este întradevăr o bicicletă fericită… nu am ce-i reproșa 🙂 Acum acele abțibilde au fost date jos, și pe ea au aparut autocolantele Ubuntu și în față, la loc de cinste un autocolant de la Bate Șaua.
Bicicleta mea încă nu are un nume, dar, promit că nu o apucă 1000km nebotezată :). Dacă cineva are o propunere de nume… comentariile la articol reprezintă o bună metodă de a face acest lucru cunoscut.
În rest, nu pot spune decât că îmi este foarte dragă, că m-a făcut să uit de MTB – dovadă că acesta a poposit la țară deși este o bicicleta formidabilă (știu suedezii ce fac…) și că îmi propun să o scot zilnic la plimbare, așa cum am făcut-o până acum, chiar și la iarnă… pentru că, dacă și iarna următoare respectă “tradiția” ultimilor ani, nu văd nici un inconvenient pentru a folosi bicicleta în continuare.
Pentru cei care cred că iarna nu e un sezon bun de mers cu bicicleta, vreau să împărtăsesc câteva poze făcute într-o lună februarie, la -15 -20 grade Celsius în Suedia.
După cum puteți vedea, multe biciclete pe stradă în februarie, nu am avut eu acumulatori la câte se perindau pe drum. Multe City bike-uri, trecking-uri, cu scăunele de copii mici și cu copii în ele, cât despre MTB-uri… Nu știu dacă am văzut 10 în toată perindarea mea. Și pe jos era o zăpadă vecină cu poleiul, exact cam cum se făcea și la noi atunci când ningea.
Și ca de final îmi fac o urare de “asfalt uscat” și mă duc să îi dau și ei o gură de bere pe roata din spate:)
Leave a Reply