Mi-au furat Ubunțicla… draga mea bicicletă.
Încă mai cred că e un vis urât, o glumă proastă. La ora 14 era la locul ei, așa cum am lăsat-o vineri seara când am ajuns acasă de la muncă…. La 16 nu mai era…. Legată cu Kryptonite gros de-un deget, cu proiector pe ea, au încercat să-mi smulgă suportul din perete, nu au reusit să o ia cu tot cu suport, au luat în schimb și cablul…. Nu pot spune ce îi/le doresc celor care au făcut asta…. Oricum, bilanțul la fix 1 an de zile de când m-am mutat aici este destul de nasol. Am rămas fără hainele “plecate” de la uscător, fără capace la roți la mașină, fără bicicletă, după ce astă vară mi-au luat șuruburile de la pedale și au încercat să-mi demonteze furca….
Oricum, îi mulțumesc din toată inima Ubunțiclei pentru felul în care m-a dus peste tot pe unde am avut nevoie anul acesta, am făcut împreună mai bine de 1000 de km din aprilie încoace de când a venit la noi în familie. A făcut până azi, așa cum fac toate celelalte biciclete parte din familie… A avut bugetul ei, a primit atenție așa cum merita, și nu pot spune că m-a lăsat vreodată cu buza umflată.
Încerc să adopt și eu ideea lansată de cei de la portocalamecanica.ro – Ubunțicla de fapt nu a fost furată, ea a plecat de bună voie în Raiul Bicicletelor, acolo unde merg toate bicicletele după ce își termină misiunea aici pe pământ.
Gustul e unul foarte amar, dar, ținând cont că aici la noi în Germania România se fură așa cum se fură, că de… e sport național de mai bine de 50 de ani furatul pe la noi p-aci…
Și la final, nu pot să nu dau dreptate celui care a pus pe numaiambicicleta poza asta:
Așa e…. odată cu bicicleta moare o poveste…. Acum a fost rândul Ubunțiclei 🙁
Leave a Reply