Archives

Noi “capcane” pentru bicicliști

Scriam acum un an aici pe blog despre șobolanii care au reapărut în Piața Unirii… așa cum îi știam în copilărie. Azi mi-a fost dat să accidentez unul. Mare, gras, a apărut așa repede, încât nu am mai reușit să-l evit. L-am atins cu pedala și l-am călcat cu roata din spate. Suficient de tare încât să-l văd zvârcolindu-se pe asfalt… Dacă apucam, îl ocoleam fără ezitare. Dar nu a fost să fie. Însă nu pot să nu mă gândesc ce s-ar fi întâmplat în cazul în care peste el nu treceam eu (1xxkg la aprox 30km/h) ci o persoană mai ușoară, eventual cu o viteză inferioară. S-ar fi lăsat mai mult ca sigur cu o căzătură. Ori, o căzătură peste un șobolan, mă gândesc că n-ar fi fost cea mai frumoasă metodă pentru oricine de a-și începe săptămâna.

Așa că, fără a face aici dezvoltări ale teoremei “drobului de sare” luați în calcul vă rog atunci când vă deplasați cu bicicleta prin București și șobolanii care vă pot apărea în roți atunci când vă doriți mai puțin. Și un sfat… nu încercați să vă opriți lângă ei dacă-i bușiți… sunt destul de violenți atunci când se simt atacați.

O săptămână minunată.

Haideți mâine să dăm burta jos

Alina Gorghiu ne invită mâine (19 iunie anul de grație 2010) de la ora 10 să participăm la cea de-a 3-a ediție a marșului biciliștilor “Burta jos!”, din Parcul Izvor până la Mogoșoaia și înapoi în Parcul Izvor.

De pe pagina evenimentului citez:

Vom pleca din parcul Izvor, vom parcurge un traseu prin oras, spre iesirea din Bucuresti, urmand sa ne oprim la Mogosoaia. Acolo ne tragem sufletul, schimbam impresii, admiram natura si ne felicitam reciproc ca suntem atat de activi :-) … si ne intoarcem.
Ce ziceti? Acceptati provocarea?

În total sunt vreo 30 de km, așa că este accesibil marii majorități a biciliștilor, nefiind necesară o condiție fizică ieșită din comun.

Să fie vreme bună și să ne vedem cât mai mulți acolo.

Discuție la semafor

Azi dimineață, în drum spre birou, la un semafor, șoferul din mașina din stânga mea, lasă geamul jos și încearcă să-mi capteze atenția… Am ignorat inițial gestul său, obișnuit cu diferiți babuini frustrați, dar, tipul fiind insistent m-am întors spre el. Își cere scuze destul de politicos și mă întreabă cum e cu bicicleta prin București.

I-am zis eu că din punctul meu de vedere e ok, nu pra aveam chef de vorbă la ora aia, dar tipul, mă întreabă cât fac de exemplu din Tineretului până la Cișmigiu. I-am răspuns și la întrebarea asta (15-20 de minute fără să transpir, timp obținut săptămâna trecută), dar când deja mai era puțin până să se schimbe semaforul, îmi aruncă ultima întrebare… care, trebuie să recunosc e prima întrebare cu rost pe care mi-a adresat-o cineva de când biciclesc prin oraș… “Tu cât crezi în pasiunea asta a ta pentru biciclete și cât faci treaba asta doar pentru că-i la modă?”

Am apucat deja din mers să-i răspund că în această pasiune cred atât cât să vând una din mașinile familiei în favoarea bicicletei.

Am mai apucat să aud dinspre el doar un “Bravo frate…” iar  el a rămas în coloana de mașini în care avea să-și consume poate următoarele minute iar eu mi-am continuat liniștit drumul. Lăsând la o parte întâmplarea, întrebarea rămâne una din cele care-mi ridică o minge la fileu…

Convingător?

Un amic m-a rugat acum ceva săptămâni să îi dau o mână de ajutor în găsirea unei persoane de marketing pentru firma sa. Ideea era să facem împreună un chestionar și un set de întrebări care să ajute în a identifica cât mai bine persoana potrivită pentru postul cu pricina.
După ce ne-am aberat noi o perioadă de timp am născocit următoarea întrebare:

“Firma noastră a câștigat un proiect care are ca scop convingerea a 1000 de femei din București să renunțe la mașină în favoarea bicicletei. Tu ești responsabil(ă) de acest proiect. Ce faci pentru a îndeplini cerința proiectului?”

Tema a fost dată tuturor celor care au aplicat la job, dar, până mai ieri nici unul din răspunsuri nu a fost convingător. Chiar ne gândeam că am cerut poate prea mult cu această temă… Până azi… când a primit următorul răspuns:

“În primul rând caut pe net toate reclamele la mașini. Acestea trebuie să-mi folosească drept reper. Pentru că industria auto a avut tot timpul și banii necesari pentru cercetare, încât au ajuns la cele mai ridicate cote profesionale.
Ce arată ei? Că mașina este sigură, este sexy, îti dă sentimentul de libertate, face bărbații să întoarcă capul, este distractivă, normală și necesară.
Toate aceste adjective trebuie folosite și pentru a convinge femeile să renunțe la mașină în favoarea bicicletei pentru că toate acestea de fapt descriu mult mai bine mersul cu bicicleta decât cu mașina, mai ales când vorbim despre mersul în oraș. În plus, trebuie scoasă în evidență eficiența pe care o au atunci când folosesc bicicleta, faptul că se deplasează mult mai rapid în oraș decât cu mașina și în mod sigur, reduc timpul pierdut pe drum.
Sloganul meu ar fi ceva de genul “Bicicleta îți dă acea libertate pe care reclamele la mașini doar ți-o promit”. Apoi, trebuiesc folosite foarte multe imagini, poze cu femei cât mai șic pe biciclete, în oraș. Ceva în genul celor de pe Copenhagen Cycle Chic. Pozele trebuie să arate publicului toate posibilitățile pe care o bicicletă ți le oferă. Foarte important este să arăți femeilor că pot merge pe bicicletă îmbrăcate în ținuta preferată, foarte multe nici nu-și imaginează că pot merge la fel de bine pe bicicletă în fustă și încălțate cu pantofi cu toc.
Foarte important este să prezinți ideea că mersul pe bicicletă nu trebuie neapărat să fie privit ca o activitate sportivă și că biciclistul nu trebuie neapărat să fie transpirat. Tebuie în altă ordine de idei promovată ideea că bicicletă e mai simplă ca mașina, nu ai revizii de făcut, filtre de schimbat, prea multe indicatoare la care să-ți distribui atenția în același timp.
Altă idee care ar trebui să fie expusă este că se poate merge pe bicicletă în București aproape tot anul. Este la fel de relaxant ca orice plimbare în aer liber chiar și iarna, când majoritatea oamenilor văd mersul pe bicicletă ca un fel de sport extrem.
Trebuie combătută ideea de bicicletă ca sport, trebuie înfiripată ideea de bicicletă ca fiind cel mai rapid, simplu și eficient mod de deplasare din punctul A în punctul B.
Și nu în ultimul rând, poate ar fi utile imagini de grup mixt, femei și bărbați îmbrăcați în ținute office, pe biciclete. Ceva în gen reclame englezești.
Ar trebui ca în acest proiect să fie împlicați și importatori sau distribuitori de biciclete de oraș, nu de multe, nu de curse… Oricâte gropi sunt în București, dacă mergi încet și traversezi ca pieton. poți folosi bicicleta de oraș indiferent de numărul de borduri pe care le ai de urcat. În plus, folosind o bicicletă de oraș, poți merge foarte bine și pe pistele special amenajate, chiar dacă am înțeles că nu sunt foarte bune din punct de vedere calitativ.
…”

Bună treabă nu? Am tăiat ultima parte unde erau mai mult cifre și o încercare de a estima decurgerea unui proiect în timp.
Eu unu am rămas impresionat. Mai ales că autorul, este o autoare, care are 23 de ani și…. nu știe să meargă pe bicicletă 😀
Partea frumoasă este că persoana cu pricina, a trimis prin email tot textul ăsta, după ce la interviul avut la sediul firmei nu prea convinsese. A plecat cam cu coada între picioare de la inteerviu, iar după vreo patru ore a trimis emailul cu toată povestea asta…

Acuma, frumos ar fi ca peste timp chiar să apară proiecte de acest gen în București… Proiecte care să reducă utilizarea mașinilor din oraș… ce vis frumos…

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: