Scriam acum un an aici pe blog despre șobolanii care au reapărut în Piața Unirii… așa cum îi știam în copilărie. Azi mi-a fost dat să accidentez unul. Mare, gras, a apărut așa repede, încât nu am mai reușit să-l evit. L-am atins cu pedala și l-am călcat cu roata din spate. Suficient de tare încât să-l văd zvârcolindu-se pe asfalt… Dacă apucam, îl ocoleam fără ezitare. Dar nu a fost să fie. Însă nu pot să nu mă gândesc ce s-ar fi întâmplat în cazul în care peste el nu treceam eu (1xxkg la aprox 30km/h) ci o persoană mai ușoară, eventual cu o viteză inferioară. S-ar fi lăsat mai mult ca sigur cu o căzătură. Ori, o căzătură peste un șobolan, mă gândesc că n-ar fi fost cea mai frumoasă metodă pentru oricine de a-și începe săptămâna.
Așa că, fără a face aici dezvoltări ale teoremei “drobului de sare” luați în calcul vă rog atunci când vă deplasați cu bicicleta prin București și șobolanii care vă pot apărea în roți atunci când vă doriți mai puțin. Și un sfat… nu încercați să vă opriți lângă ei dacă-i bușiți… sunt destul de violenți atunci când se simt atacați.
O săptămână minunată.
Leave a Reply