Convingător?

Un amic m-a rugat acum ceva săptămâni să îi dau o mână de ajutor în găsirea unei persoane de marketing pentru firma sa. Ideea era să facem împreună un chestionar și un set de întrebări care să ajute în a identifica cât mai bine persoana potrivită pentru postul cu pricina.
După ce ne-am aberat noi o perioadă de timp am născocit următoarea întrebare:

“Firma noastră a câștigat un proiect care are ca scop convingerea a 1000 de femei din București să renunțe la mașină în favoarea bicicletei. Tu ești responsabil(ă) de acest proiect. Ce faci pentru a îndeplini cerința proiectului?”

Tema a fost dată tuturor celor care au aplicat la job, dar, până mai ieri nici unul din răspunsuri nu a fost convingător. Chiar ne gândeam că am cerut poate prea mult cu această temă… Până azi… când a primit următorul răspuns:

“În primul rând caut pe net toate reclamele la mașini. Acestea trebuie să-mi folosească drept reper. Pentru că industria auto a avut tot timpul și banii necesari pentru cercetare, încât au ajuns la cele mai ridicate cote profesionale.
Ce arată ei? Că mașina este sigură, este sexy, îti dă sentimentul de libertate, face bărbații să întoarcă capul, este distractivă, normală și necesară.
Toate aceste adjective trebuie folosite și pentru a convinge femeile să renunțe la mașină în favoarea bicicletei pentru că toate acestea de fapt descriu mult mai bine mersul cu bicicleta decât cu mașina, mai ales când vorbim despre mersul în oraș. În plus, trebuie scoasă în evidență eficiența pe care o au atunci când folosesc bicicleta, faptul că se deplasează mult mai rapid în oraș decât cu mașina și în mod sigur, reduc timpul pierdut pe drum.
Sloganul meu ar fi ceva de genul “Bicicleta îți dă acea libertate pe care reclamele la mașini doar ți-o promit”. Apoi, trebuiesc folosite foarte multe imagini, poze cu femei cât mai șic pe biciclete, în oraș. Ceva în genul celor de pe Copenhagen Cycle Chic. Pozele trebuie să arate publicului toate posibilitățile pe care o bicicletă ți le oferă. Foarte important este să arăți femeilor că pot merge pe bicicletă îmbrăcate în ținuta preferată, foarte multe nici nu-și imaginează că pot merge la fel de bine pe bicicletă în fustă și încălțate cu pantofi cu toc.
Foarte important este să prezinți ideea că mersul pe bicicletă nu trebuie neapărat să fie privit ca o activitate sportivă și că biciclistul nu trebuie neapărat să fie transpirat. Tebuie în altă ordine de idei promovată ideea că bicicletă e mai simplă ca mașina, nu ai revizii de făcut, filtre de schimbat, prea multe indicatoare la care să-ți distribui atenția în același timp.
Altă idee care ar trebui să fie expusă este că se poate merge pe bicicletă în București aproape tot anul. Este la fel de relaxant ca orice plimbare în aer liber chiar și iarna, când majoritatea oamenilor văd mersul pe bicicletă ca un fel de sport extrem.
Trebuie combătută ideea de bicicletă ca sport, trebuie înfiripată ideea de bicicletă ca fiind cel mai rapid, simplu și eficient mod de deplasare din punctul A în punctul B.
Și nu în ultimul rând, poate ar fi utile imagini de grup mixt, femei și bărbați îmbrăcați în ținute office, pe biciclete. Ceva în gen reclame englezești.
Ar trebui ca în acest proiect să fie împlicați și importatori sau distribuitori de biciclete de oraș, nu de multe, nu de curse… Oricâte gropi sunt în București, dacă mergi încet și traversezi ca pieton. poți folosi bicicleta de oraș indiferent de numărul de borduri pe care le ai de urcat. În plus, folosind o bicicletă de oraș, poți merge foarte bine și pe pistele special amenajate, chiar dacă am înțeles că nu sunt foarte bune din punct de vedere calitativ.
…”

Bună treabă nu? Am tăiat ultima parte unde erau mai mult cifre și o încercare de a estima decurgerea unui proiect în timp.
Eu unu am rămas impresionat. Mai ales că autorul, este o autoare, care are 23 de ani și…. nu știe să meargă pe bicicletă 😀
Partea frumoasă este că persoana cu pricina, a trimis prin email tot textul ăsta, după ce la interviul avut la sediul firmei nu prea convinsese. A plecat cam cu coada între picioare de la inteerviu, iar după vreo patru ore a trimis emailul cu toată povestea asta…

Acuma, frumos ar fi ca peste timp chiar să apară proiecte de acest gen în București… Proiecte care să reducă utilizarea mașinilor din oraș… ce vis frumos…

Comments

4 responses to “Convingător?”

  1. SkizZ Avatar

    frumos scris 😉
    dar nah, a gandit din punctul ei de vedere ca e femeie, un barbat nu ar fi in stare sa scrie asa.. pentru ca nu are emotia necesara
    .-= SkizZ – De la mine poti citi blog ..rromii si capra =-.

    1. Alex. Avatar
      Alex.

      Să știi… Eu am stat cu emailul ăsta în fața ochilor vreo 30 de minute și m-am întrebat, dacă cumva, toată propaganda pro-bicicletă, pro-orice vrei tu, are vreun rost fără implicarea asta emoțională… pentru că, ea chiar a vrut jobul ăla. Știi cum se zice, să fii dat afară pe ușă și să intri pe fereastră… Ea a spart peretele și și-a făcut poartă nu ușă. Sper totuși ca ăsta să fie felul ei de a fi, ar fi păcat să fie doar o răbufnire singuratică de orgoliu.

  2. SkizZ Avatar

    multa bafta cu ea 🙂
    .-= SkizZ – De la mine poti citi blog ..rromii si capra =-.

  3. Cristi Avatar
    Cristi

    Nu e convingător pentru mine. Imaginea de ansamblu nu mă determină să fac schimbarea.

    Aproape tot anul înseamnă cam 8 luni pe an, dacă eşti realist, în care poţi merge cu bicicleta “chic” sau “îmbrăcat office”.

    Reviziile maşinilor în general se fac la zeci de mii de kilometri. Or fi bicicletele mai simple, dar tot necesită o verificare periodică.

    Dacă la maşină sunt prea multe indicatoare de urmărit, la bicicletă va trebui să ai grijă nu numai pe unde mergi din cauza gropilor, dar şi din cauza oamenilor sau a traficului.

    Folosesc bicicleta în Bucureşti de trei ani aproape zilnic. Sloganul “Bicicleta îți dă acea libertate pe care reclamele la mașini doar ți-o promit” n-ar trebui să forţeze nota, trebuie să fim realişti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© Alex. Burlacu