Archives

De ce să alegi becuri cu LED pentru locuința ta?

Pe măsură ce becurile clasice încep să fie tot mai des înlocuite cu becuri cu LED în locuințe, birouri, spații comerciale și industriale, probabil că vă întrebați dacă această investiție este una care merită. Becurile cu LED au o durată de viață de cel puțin 20 de ani și, deși există variante mai accesibile, uneori prețul acestora reprezintă un impediment pentru multe persoane care nu consideră necesară înlocuirea becurilor clasice cu becuri cu LED. Cu toate acestea, aceste surse de iluminat beneficiază de nenumărate progrese tehnologice care au fost făcute de-a lungul anilor și oferă un flux de lumină puternic, cu un consum de energie redus.

bec_led_4w_e27_filament1-453x397Există atât de multe tipuri de becuri cu LED pe piață, încât alegerea variantei potrivite poate fi destul de dificilă, mai ales că trebuie să țineți cont de criterii diferite atunci când achiziționați astfel de produse.

Ce înseamnă de fapt consumul de wați?

Atunci când cumpărăm becuri clasice, suntem obișnuiți să ne uităm la numărul de wați, deoarece aceștia sunt un indicator pentru cât de puternică va fi lumina oferită de becul respectiv. Fluxul luminos al becurilor cu LED este determinat în mod diferit. În cazul acestora, numărul waților este un indictaor pentru consumul de energie. De exemplu, un bec cu LED care oferă un flux uminos comparabil cu cel al unui bec de 60W, este de doar 8-12 W.

Pentru a măsura puterea fuxului de lumină în cazul becurilor cu LED, se folosesc lumenii. Lumenul (lm), este unitatea de măsură la care trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm un bec cu LED. De exemplu, un bec cu LED care are o putere de 1100 lm consuma doar 9-13W, pe cand un bec obișnuit cu aceeași putere consumă 75W, adică până la de 8 ori mai multă energie electrică.

Gama de culori disponibilă

În general, becurile clasice oferă o lumină caldă, gălbuie. Becurile cu LED sunt disponibile într-o gama variată de culori. Pentru iluminatul locuințelor, însă, se aleg în general becuri cu LED care oferă lumină caldă sau lumină rece. Lumina rece este foarte asemănătoare cu lumina naturală și este genul de lumină pe care o întâlnim în spatiile comerciale, în birouri sau în spațiile industrial, fiind o lumină ”albă”. Lumina caldă are o nunață gălbuie, care oferă unui spațiu un aer primitor, călduros și este probabil cea mai des întâlnită alegere pentru locuințe.

Ce economie se face cu ajutorul becurilor cu LED?

Atunci când schimbați becurile clasice cu becuri cu LED, nu vă așteptați să economisiți o sumă mare de bani de la început. Aceste becuri sunt mai scumpe, însă investiția se amortiează în timp, prin faptul că scade consumul și implicit și factura la energia electrică. De asemenea, prin faptul că acestea nu trebuie înlocuite des, faceți economii consistente și în această privință.

Dacă vreți să aveți un iluminat eficient în locuință sau în alte spații, cu un consum redus de energie și costuri mici pe termen lung, LightSmart.ro comercializează o gamă variată de becuri și spoturi cu LED și corpuri de iluminat cu LED la prețuri accesibile.

Filmul serii – The World According to Monsanto

Cândva mi s-a spus prima dată că ignoranța ucide încet iar pericolul major la care ne expunem este că (de fapt) nu ne pasă de noi.

Eu în mod clar nu sunt bun pentru statisticile oficiale (nu beau apă plată cu lămâie și nu cumpăr ce mi se spune să cumpăr în reclame)…. însă probabil majoritatea funcționează pe alte coordonate, mai ales că ni se induce peste tot necesitatea consumului… “consumați, consumați, consumați” 🙂

Dar ce consumăm? Ce fac cei care vor de fapt să consumăm fără să ne pese ce consumăm.

Multe întrebări, puține răspunsuri.

Dacă anul trecut vorbeam de Seeds of Death, în seara asta e rândul altui film oarecum pe aceeași temă: The World According to Monsanto.

Da, poate că unele lucruri sunt expuse cu o marjă de exagerare, însă miezul, ideea…

Atelierul de acasă – hârtia făcută în casă

Zilele astea, am profitat de vacanță și am făcut încă un “atelier” acasă împreună cu fetele mele.

De data asta scopul acestui atelier a fost să producem hârtie în casă, din materie primă reciclată.

Procesul de obținere a hârtiei în casă nu este deloc dificil și nici costisitor, investiția în toată joaca aceasta fiind undeva sub 15 lei.

Am folosit o baghetă din lemn de brad de 18×18 mm din care am făcut două rame dreptunghiulare. Pentru că în tot magazinul de bricolaj nu am reușit să găsesc o bucată dreaptă, dimensiunea finală a fost dată de materialul disponibil.

Ramele le-am lipit cu aracet

Iar apoi le-am asigurat cu scobitori.

Pe una din ele am întins plasă deasă metalică (cam ca cea pentru țânțari)

Și apoi am asigurat-o cu cuișoare de 1×16 și adeziv.

După ce am avut ramele, am purces la făcut pulpa de hârtie. Am folosit un ziar din care am rupt bucăți cât mai mici, pe care apoi le-am pus în blender. Faptul că multe pagini erau pline cu reclame pe fond majoritar negru a făcut ca pulpa de hârtie să ăibă o culoare mai închisă decât ne doream.

Pulpa de hârtie tocată bine și spălată în câteva ape s-a mai decolorat și probabil dacă am mai fi avut răbdare o puteam albi și mai tare… însă, planul era ca până la sfârșitul zilei să obținem prima foaie așa că am “băgat mâna-n gaz” și nu am stat prea mult să ne “jucăm” cu pulpa.

În teorie există solvenți chimici care ne-ar fi ajutat, însă nu am dorit să folosim chimicale în acest proces.

Produsul finit, arată acum așa:

În total am făcut patru foi, de grosimi diferite, toate fiind acum la uscat.

În zilele următoare vom exersa legătoria, dar asta după ce fetele vor picta foile produse.

Deja se zăresc la orizont noi teme de joacă cu hârtie reciclată în cadrul “atelierelor de sfârșit de săptămână”.

Cu siguranță vom repeta și procesul de producere al hârtiei însă cu hârtie mai albă.

Car sharing la un alt nivel

Probabil că un astfel de sistem de car sharing m-ar convinge să folosesc din nou mașina pentru a merge prin oraș, mai ales pentru drumurile zilnice de biropat ce sunt (sau mai corect – care este eu”?).

Din păcate însă (sper să viu eu ăla pesimistu’), nu cred să văd o asfel de soluție funcțională în Bucureștiul nostru iubit.

Oricum, încercări (în lumea civilizată) sunt și probabil la un moment dat, după ce se va găsi un sistem funcțional cu adevărat la scară largă, vom fi și noi angrenați în el, cu sau fără voia noastră.

Invitație la “Târgul Verde” – ediția a doua

După succesul de anul trecut, Târgul Verde revine anul acesta, între 31 martie și 2 aprilie. Gazdă va fi ca și anul trecut Iulius Mall.

Târgul Verde este un târg, fără E-uri, fără conservanți și alte chimicale și este parte integrantă a proiectului verdeurban al celor de la Clipart Advertising.

Anul acesta participanții vor fi împărțiti în 14 secțiuni – magazine bio, alimentație, aparatură ecologică, colectare/reciclare, organizații verzi etc.

afis-online-2

Și dacă tot am vorbit despre anul trecut, poate ar fi bine să prezint câteva cifre de anul trecut. În 4 zile de târg, s-au adunat 46 de expozanți, numărul vizitatorilor fiind de 137720. Asta spune destul de mult despre interesul oamenilor pentru o manifestare aflată la prima ediție.

Mai jos sunt câteva poze de la ediția trecută

Intrarea în Iulius Mall

Asociația Bate ȘauaAsociația Bate Șaua a fost de asemena prezentă,

Multe bunătăți ecologiceMulte bunătăți gastro-ecologice

Lume multa

Și multă lume.

Asta a fost anul trecut… Anul ăsta organizatorii și participanții sunt sigur că vor pregăti multe surprize pentru cei care vor veni la târg.

Colectarea selectivă “Made in Romania”

M-am bucurat anul trecut când am văzut că au apărut pe stradă containere pentru colectarea selectivă.

M-am bucurat din nou când am văzut că lumea începe să le și folosească și am văzut oameni care puneau hârtia în containerul pentru hârtie, obiectele din plastic în cel pentru plastic etc. Am rămas impresionat când am văzut angajați ai Rosal pe scutere, cu stația de emisie-recepție la purtător care verificau starea pubelelor de gunoi și chemau ajutoare la golit.

Dar tot lanțul ăsta care începuse să funcționeze la un moment dat, se pare că s-a întrerupt… destul de brusc. Motivul, containerele nu se golesc singure. Am în drumul meu spre birou mai multe astfel de containere. De la începutul anului, nu le-am mai văzut golite. Văd zilnic în schimb cum vin oamenii, încearcă să mai îndese în container, apoi se lasă păgubași și lasă lângă container deșeurile aduse cine știe de unde. Apoi, din când în când, trec femeile cu mătura și pubela la purtător și adună la lopată “surplusul” de gunoaie strânse pe margine, la grămadă în aceeași pubelă… S-a dus de râpă colectarea selectivă.

colectare selectiva in sectorul 3

Poza de mai sus nu este făcută pe vreo străduță laturalică. Este pe unul din așa numitele bulevarde din sectorul 3. Pot să accept că nu au fost golite atunci când ningea sau când masinile lor ar fi trebuit să ardă motorina cu deszăpezirea… Dar cum de câteva zile nu cred că au astfel de ocupații… oare chiar așa de greu le vine să își golească containerele?

Astăzi, mi-am pus inclusiv întrebarea dacă nu cumva ăsta e doar un circ menit să mai mănânce ceva fonduri europene, iar containerele să fie golite în aceeași groapă de la Glina, împreună cu toate celelalte deșeuri.

D-ale reciclărilor (articol ce se vrea a fi eco)

Urmăresc destul de des acțiunile de colectare și reciclare, sunt unul din cei care cred că românul încă mai poate fi educat să nu-și arunce gunoiul aiurea, să recicleze selectiv și să-și respecte viața până la urmă.

De asemenea, citesc destul de des bloguri și comunicate de presă ale diverselor organizații mai mult sau mai puțin implicate în colectare/reciclare.

Nu pot să mă prind, de ce totuși toate organizațiile de care vorbesc par a da mult mai multă atenție firmelor decât persoanelor fizice.

Să detaliez:

Sunt abonat la ceva presă scrisă, unele publicații îmi vin zilnic, altele lunar, etc. În timp, toate, ușor, ușor se mută de la toaletă (locul de citit presa, mai ales articolele politice), la teancul de ziare și reviste care crește pe zi ce trece. Zielele trecute, am început să duc la parter o parte din ziare. Femeia de serviciu, sau alt vecin, a adunat și a pus peste ziarele mele alte ziare, cât și reclamele de pe la diversele magazine, care umplu zilnic cutiile poștale. S-a făcut astfel, un teanc destul de serios… M-am gândit atunci să chem pe cineva să ia toată hârtia aia și să o dau undeva, unde să fie trimisă spre recilclare… Ajuns la birou, am trimis vreo 3-4 emailuri pe la diverse adrese de pe blogurile și siteurile organizațiilor care se ocupă de colectare… Nici un răspuns nici până azi… E oare așa de greu să spui că nu te interesează de fapt colectarea hârtiei sau, pur și simplu dacă nu vin bani nu contează. Nu spun că nu înțeleg de ce încă nu se apucă nici unii să aducă ceva cutii, containere pe care să le recupereze când se umplu…. Nu știu dacă și-au făcut vreodată un calcul cam câtă hârtie ajunge la grămadă cu gunoiul menajer doar din reclamele magazinelor…. Dar, cred totuși că cer prea mult… Până la urmă cine-s eu să îmi răspundă la emailuri cineva?

Conducerea prin exemplul propriu

Încep, ușor, ușor să devin fan Obama… Astăzi, din blog în blog și din legătură-n legătură, ajug pe site la Casa Albă. Unde, în zona comunicatelor de presă găsesc un ordin executiv, adresat conducerii Federale. Asta e ca o ordonanță dată de gurvernu’ nostru. Ei bine, din acest ordin, citez aici:

“The Executive Order requires Federal agencies to set a 2020 greenhouse gas emissions reduction target within 90 days; increase energy efficiency; reduce fleet petroleum consumption; conserve water; reduce waste; support sustainable communities; and leverage Federal purchasing power to promote environmentally-responsible products and technologies.”

“As the largest consumer of energy in the U.S. economy, the Federal government can and should lead by example when it comes to creating innovative ways to reduce greenhouse gas emissions, increase energy efficiency, conserve water, reduce waste, and use environmentally-responsible products and technologies,” said President Obama. “This Executive Order builds on the momentum of the Recovery Act to help create a clean energy economy and demonstrates the Federal government’s commitment, over and above what is already being done, to reducing emissions and saving money.”

Asta, înseamnă că, nenea Obama, continuă să arate celor din jurul său, prin exemplul propriu cum se face treaba. Ca să zic așa ăsta este un “Yes! We can!” pe teme ecologice.

După ce am citit tot ordinul, nu am putut să nu simt iarăși acea silă care o simte orice român când își aduce aminte de cei care ne conduc pe noi, silă față de toți, de la ultima femeie de serviciu de la Casa Popo. până la băselu’.

De fapt, și în România funcționează puterea exemplului, așa am ajuns o țară manelizată, o țară plină de frustrați handicapați care-și zic șmecheri, unii chiar cu doi sau trei de “șm”. Dar, n-are rost să îmi stric seara, rămâne să sper că odată și odată se va termina cu șmecheria asta și în .ro.

Micile plăceri uitate.

Abia ieri am reușit sa îmi revin oarecum după ultimile două săptămâni, cea în care am fost plecat din oraș și săptămâna trecută, în care am tras să revin “în joc”.
Și ieri, săptămâna trecută,   pe minunăția de ploaie care m-a condus la serviciu, am avut “revelația”.
Asta pentru că în timp ce pedalam eu cuminte, undeva aproape de Piața Unirii, s-a întâmplat ceva foarte interesant: din cauza conserviștilor șoferi bucureșteni care scot mașinile pe post de umbrelă ori de câte ori plouă, de la Piața Unirii și până la Piața Alba Iulia era o coadă compactă de mașini. Ei bine, la un moment dat, în apropiere chiar de interesecția din Piață, parcă Dumnezeu a apăsat butonul “Pause” pentru toată lumea. Timp de aproape 3 minute, nu s-a auzit nici un motor turat, nici un claxon, cât despre muzica din mașini nu se punea problema oricum, mai toti mergeau cu geamurile ridicate, nu care cumva să îi topeasca apa. În acele trei minute, nu s-a auzit decât zgomotul făcut de stropii de ploaie care cădeau pe frunzele copacilor, păsările care își fac veacul prin zonă, vrăbii și pescăruși… A fost incredibil. Am oprit bicicleta, pentru a savura clipa de liniște, parcă pentru a nu o strica tocmai eu.
Apoi, s-a găsit bineînteles un handicapat care să claxoneze și s-a repornit circul binecunoscut.
Și mergând eu cuminte spre birou, cu gândurile între momentul proaspăt trăit și lucrurile care mă așteptau la birou, mintea mea în sinea ei, a început să gândească…
Și așa, am conștientizat cât de puțină atenție dau în ultima vreme, lucrurilor simple, acelea care însă dau coloare și sens vieții.
Așa am sesizat ca unul din lucrurile care mi-au lipsit în ultimile două săptămâni a fost mersul pe bicicletă. Nu am acordat niciodată suficient de multă atenție acestui lucru.
Dar cum a început aventura mea ciclistica…. Anul trecut când mi-am luat bicicleta, am luat-o prima dată cu “scuza” că o iau ca să mai dau jos burta… Apoi, după ce am început să merg cu ea la muncă, am sesizat că mai am un câștig – timpul… Am redus timpul consumat pe drumul spre birou de la 40-50 minute pe traseul Vitan – Sala Palatului + câte odată încă 30-40 de minute până găseam un loc de parcare, la 20-30 de minute, asta fără să forțez prea tare. Recunosc, având un MTB, cu roți groase și foarte cramponate… viteza nu era totuși atu’-l meu. Cu toate astea, după primele două săptămâni am început să mă obișnuiesc cu ea. A urmat apoi o căzătură zdravănă, cauzată de un moș dobitoc, care a ținut neapărat să vadă dacă dau peste el și s-a pus în fața mea pe minunata “pistă” de la Unirii. Din păcate, mâna mea nu a vrut să revină prea curând, și deja toamnă fiind, am agățat (la propriu) bicicleta de perete.
Anul ăsta, în primăvară, printr-un noroc, am făcut un upgrade, la o bicicleta mai puțin offroad, un trecking cu roți de oraș de 28″. Cu această bicicletă deja am făcut aproape 500 km numai pe drumul dintre casă – serviciu și uneori parcul IOR.
Pe lângă sentimentul de libertate (eu unul asta simt atunci când merg cu bicicleta – libertatea adevarată de mișcare… nu depind decât de picioarele mele pentru a ma deplasa din punctul A în punctul B), condiția mea fizică s-a îmbunătățit considerabil, acum obosesc mult mai greu și nu în ultimul rând, am redus greutatea sub 110kg, asta fără a mă chinui cu cine știe ce regim alimentar.
Și nu în ultimul rând, orice mașină în minus pe străzile noastre, înseamnă o gură de aer curat în plus. Nu vreau să fac pe ecologistul, însă, în ultima vreme parcă prea mulți oameni trag semnale de alarmă, cu referință la calitatea din ce în ce mai scăzută a aerului pe care îl respirăm în București și cer instituțiilor statale și administrațiilor locale să ia măsuri când primii care ar trebui să ia măsuri suntem noi, ca indivizi. Degeaba tipă unii împotriva tăierii copacilor, împotriva construcției de clădiri cu zeci de etaje în sau la marginea parcurilor, când țipetele se fac auzite de la volanul mașinii, eventual una mare, si 4×4, ca să vadă tot vecinu’ că e (încă) unu cu o mașină mai scumpă decât apartamentul. Sau mai urât, se prezintă la întâlniri ale celor care promovează circulația cu mijloace de transport alternative, nepoluante, gen bicicletă, dar vin cu bicicleta în portbagajul mașinii… Ăștia-s exact ca vegetarienii care mănâncă carne de pește si ouă…



© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: