Archives

Marketingul învinge logica?

Citind diverse articole despre lansări de noi deșteptofoane, văd (din comentarii) că a devenit destul de natural să schimbi jucăria în fiecare an, sau chiar de două ori pe an, doar pentru a “beneficia” de un upgrade… upgrade care de multe ori este unul total nesemnificativ din punct de vedere al utilizării uneltei ca telefon.

Dacă mă obișnuisem oarecum cu fanboii Apple, acuma sesizez că nici droiduzării nu-s departe și se lasă prinși în jocul marketingului, devenind buni consumatori de lucruri de multe ori inutile.

Ori, m-am defectat eu și nu mă mai prind că pixeli sau inci în plus mă vor face mai împlinit și mai fericit…

Asta ca să nu mă mai întreb cum mama piratului se poate întâmpla fenomenul în condițiile în care prețurile (pentru modelele de top) s-au cam aliniat (chiar suspect) și în același timp au crescut încet, încet, proporțional cu incii și pixelii pomeniți mai sus.

iphone-vs-android

Iar dacă azi pică un extraterestru din cer și pune mâna pe o revistă de business află că în condițiile în care cererea de telefoane este oarecum constantă la nivel mondial și prețurile cresc cu un mic procent în fiecare an – profiturile producătorilor (și mă gândesc la Apple, Samsung și Huawei că tocmai și-au publicat rezultatele economice) sunt într-o creștere de-ai zice că s-a dat la latrina3 că nu poți prinde apocalipsa fără 6inci…

 

Foto: @brummms.wordpress.com

Minciuna, elementul de marketing al mărului

Despre părerea mea despre Apple, produsele și utilizatorii lor am mai vorbit.

Despre marketing agresiv și “targetat” cum se spune în romgleză am mai învățat eu pe la școlile care nu m-au exmatriculat pentru antisemitism 🙂

Zilele astea, dacă tot am tras bățul scurt și s-a lăsat cu ceva reinstalări pentru niște clienți… ce să fac și eu că utilizator de scurtă durată al IE (singurul motiv pentru a folosi IE îl găsiți frumos exprimat aici), mă uit la diverse site-uri de știri din lumea asta minunată și nebună a IT-ului… Ș-apoi, dacă tot iau și eu notă de știrile lunii trecute, nu pot să nu citesc despre minunea superbă și inimaginabilă – iPad 2.

No, bun, numai că m-a mâncat degetul și am apăsat și pe butonul de play de la o înregistrare cu lansarea objectului cu pricina. Iar pe măsură ce-l ascultam pe nenea Steve Jobs, parcă-mi răsunau niște virgule în urechi… nu știam ce, dar nu-mi sunau bine.

Și m-am apucat puțin de săpat…

Prima minciună: “First dual core tablet to ship in volume.”

Cu cel puțin două luni înainte, Dell a lansat Streak 7 având procesorul dual core Nvidia Tegra 2. Și tot dacă nu mă înșală pe mine memoria, cei de la T-Mobile îl tot vând de atunci. Ca să nu mai amintesc de Motorola XOOM (care are același procesor) sau de telefoanele cu Android care au deja de anul trecut procesoare dual core.

După o minciună, o interpretare părtinitoare parcă nu putea lipsi nu?

O simplă căutare cu ajutorul prietenului găgâl îmi face cunoscut faptul că respectiva traducere din coreeană a fost oficial corectată la scurt timp, iată înregistrarea completă:

Următoarea minciună… care sfidează puțin legile matematicii – “>90% market share”

 

Mi-am umezit ciorapii… Păi, din câte mai știu și eu despre vânzări (nu că-s eu ăla specialistu’), în astfel de cazuri se calculează vânzările pe canalele oficiale corect?

În cazul ăsta, trebuie calculate vânzările Apple pe canalele lor de distribuție cu vânzările Samsung (pe canalele lor de distribuție) și fiecare dintre jucătorii din piață (că-s vorba aia destul de mulți, doar nu e vals în doi între Apple și Samsung). Conform cifrelor raportate, Apple a vândut 14,8 milioane de unități în trei trimestre iar Samsung a vândut într-un singur trimestru 2 milioane de unități. Ca aibă pe anul 2010 o cotă de piață de peste 90% (doar în fața celor de la Samsung) ar fi trebuit teoretic să vândă cel puțin încă vreo 3,2 milioane de unități. Nota bene – nu includ aici toate celelalte tablete care rulează Android, Nook, Archos și câte or mai fi. Iar dacă considerăm și Kindle tot în categoria asta… cred că Apple ar trebui să fie fericiți să raporteze 50% din piață. Cum am citit într-un comentariu, poate s-o fi referit la mai mult de 90% din tabletele ale căror nume încep cu litera “i”.

Ultima minciună care m-a și convins să nu mă mai uit mai departe la filmulețul cu lansarea…  prețul

Aici ce mi-am dat eu seama… comparăm mere cu prune. Cel mai scump XOOM vs iPad. Ținând cont de această comparație, nu cred că are rost să vorbim de diferențele dintre caracteristicile tehnice dintre cele două tablete comparate. Dar, pentru plăcerea de a scrie – XOOM luat în calcul oferă 32Gb spațiu de stocare (cu posibilitate de extensie) modul de 3G inclus (despre care am citit că se poate actualiza cu ajutorul unui patch la 4G) ar trebui să-l comparăm cu iPadul de 729USD. Dacă mai comparăm rezoluțiile între XOOM (1280×800) cu iPad (1024×768), performanțele camerei (XOOM are inclusiv blitz), difuzoarele stereo față de difuzorul (care se pare că se aude acceptabil) al iPad… deja cred că nu-și mai are rost comparația, XOOM fiind de departe mai bun.

Ce am mai sesizat, atunci când le convine, bombardează cu caracteristici tehnice – “Procesor de 1Ghz”, “Spațiu de stocare de 64Gb”, “Ecran Retina de 326PPI”… dar nu am reușit până acuma să aflu câtă memorie RAM are minunea asta… mister total.

Oricum, la un preț de pornire de 499 USD sunt multe, multe alte tablete mult mai bine “dotate” decât iPad.

După cum ziceam… grețos. Îl respect pe Steve Jobs pentru ce a făcut din Apple și poate asupra îndoctrinaților nu au mare efect toate astea, dar mie unu’, minciunile astea nu au făcut decât să mă convingă și mai tare să nu investesc vreodată într-un produs (de orice natură) de la Apple. Mai bine-mi mai cumpăr un mouse nou de la Microsoft… cel puțin ăla știu că-i bun.

Cred că mai toți cei interesați au văzut lansarea despre care am vorbit până acuma. Pentru ceilalți, iaca înregistrarea aici:

 

Fotografiile sunt de la CNN.

Un nou gadget de la Apple – încă o tonă de emailuri șterse

Nu știu de ce, dar, știrea care umple toate site-urile și forumurile azi mi-a adus aminte de Toma Caragiu. Dacă vă mai aduceți aminte – Bradul – “Dacă nu apucaţi nici molift, cumpăraţi un brad de plastic… care poate fi folosit atât ca gladiolă, cât şi ca pom de iarnă, într-un cât nu seamănă nici cu una, nici cu alta.

E… iaca exact asta îmi pare mie că este acest deja prea trâmbițat iPad. Care, dacă ne uităm cu atenție, e o struțo-cămilă în stilul Apple – nu e nici smartphone, nu e nici e-reader și nici computer nu se recomandă a fi. De altfel, cine ascultă cu atenție discursul lui Steve Jobs și analizați… se convinge.

Sunt de acord că piața încă cere gadgeturi mai mult sau mai puțin inutile… însă totuși parcă prea multe taste se apasă ca să ridice în slăvi un produs care încă nu a fost testat suficient. Nu sunt cârcotaș, dar, deja seamănă prea tare stilul de prezentare și preluare în media a știrii cu lansarea iPad cu lansările Microsoft. Și, pe de altă parte, să nu uităm că ultimul produs trâmbițat așa, iPhone, a avut nevoie de patch-uri în primele 2 săptămâni de utilizare…

Cât despre campaniile de publicitate premergătoare lansării… nu mai zic multe. Am fost bombardat cu link-uri spre diverse site-uri cu poze mai mult sau mai puțin reale… Mesajele de genul “Ai văzut ce or să scoată ăștia…” m-au făcut să trec ceva oameni pe lista de “ignore” și să șterg “o tonă” de emailuri.

Acuma rămâne să așteptăm reacțiile celor care vor investi în jucăria asta… Și după ce va trece entuziasmul, bănui că vor apărea și informații reale…

Convingător?

Un amic m-a rugat acum ceva săptămâni să îi dau o mână de ajutor în găsirea unei persoane de marketing pentru firma sa. Ideea era să facem împreună un chestionar și un set de întrebări care să ajute în a identifica cât mai bine persoana potrivită pentru postul cu pricina.
După ce ne-am aberat noi o perioadă de timp am născocit următoarea întrebare:

“Firma noastră a câștigat un proiect care are ca scop convingerea a 1000 de femei din București să renunțe la mașină în favoarea bicicletei. Tu ești responsabil(ă) de acest proiect. Ce faci pentru a îndeplini cerința proiectului?”

Tema a fost dată tuturor celor care au aplicat la job, dar, până mai ieri nici unul din răspunsuri nu a fost convingător. Chiar ne gândeam că am cerut poate prea mult cu această temă… Până azi… când a primit următorul răspuns:

“În primul rând caut pe net toate reclamele la mașini. Acestea trebuie să-mi folosească drept reper. Pentru că industria auto a avut tot timpul și banii necesari pentru cercetare, încât au ajuns la cele mai ridicate cote profesionale.
Ce arată ei? Că mașina este sigură, este sexy, îti dă sentimentul de libertate, face bărbații să întoarcă capul, este distractivă, normală și necesară.
Toate aceste adjective trebuie folosite și pentru a convinge femeile să renunțe la mașină în favoarea bicicletei pentru că toate acestea de fapt descriu mult mai bine mersul cu bicicleta decât cu mașina, mai ales când vorbim despre mersul în oraș. În plus, trebuie scoasă în evidență eficiența pe care o au atunci când folosesc bicicleta, faptul că se deplasează mult mai rapid în oraș decât cu mașina și în mod sigur, reduc timpul pierdut pe drum.
Sloganul meu ar fi ceva de genul “Bicicleta îți dă acea libertate pe care reclamele la mașini doar ți-o promit”. Apoi, trebuiesc folosite foarte multe imagini, poze cu femei cât mai șic pe biciclete, în oraș. Ceva în genul celor de pe Copenhagen Cycle Chic. Pozele trebuie să arate publicului toate posibilitățile pe care o bicicletă ți le oferă. Foarte important este să arăți femeilor că pot merge pe bicicletă îmbrăcate în ținuta preferată, foarte multe nici nu-și imaginează că pot merge la fel de bine pe bicicletă în fustă și încălțate cu pantofi cu toc.
Foarte important este să prezinți ideea că mersul pe bicicletă nu trebuie neapărat să fie privit ca o activitate sportivă și că biciclistul nu trebuie neapărat să fie transpirat. Tebuie în altă ordine de idei promovată ideea că bicicletă e mai simplă ca mașina, nu ai revizii de făcut, filtre de schimbat, prea multe indicatoare la care să-ți distribui atenția în același timp.
Altă idee care ar trebui să fie expusă este că se poate merge pe bicicletă în București aproape tot anul. Este la fel de relaxant ca orice plimbare în aer liber chiar și iarna, când majoritatea oamenilor văd mersul pe bicicletă ca un fel de sport extrem.
Trebuie combătută ideea de bicicletă ca sport, trebuie înfiripată ideea de bicicletă ca fiind cel mai rapid, simplu și eficient mod de deplasare din punctul A în punctul B.
Și nu în ultimul rând, poate ar fi utile imagini de grup mixt, femei și bărbați îmbrăcați în ținute office, pe biciclete. Ceva în gen reclame englezești.
Ar trebui ca în acest proiect să fie împlicați și importatori sau distribuitori de biciclete de oraș, nu de multe, nu de curse… Oricâte gropi sunt în București, dacă mergi încet și traversezi ca pieton. poți folosi bicicleta de oraș indiferent de numărul de borduri pe care le ai de urcat. În plus, folosind o bicicletă de oraș, poți merge foarte bine și pe pistele special amenajate, chiar dacă am înțeles că nu sunt foarte bune din punct de vedere calitativ.
…”

Bună treabă nu? Am tăiat ultima parte unde erau mai mult cifre și o încercare de a estima decurgerea unui proiect în timp.
Eu unu am rămas impresionat. Mai ales că autorul, este o autoare, care are 23 de ani și…. nu știe să meargă pe bicicletă 😀
Partea frumoasă este că persoana cu pricina, a trimis prin email tot textul ăsta, după ce la interviul avut la sediul firmei nu prea convinsese. A plecat cam cu coada între picioare de la inteerviu, iar după vreo patru ore a trimis emailul cu toată povestea asta…

Acuma, frumos ar fi ca peste timp chiar să apară proiecte de acest gen în București… Proiecte care să reducă utilizarea mașinilor din oraș… ce vis frumos…

Brănduirea angajaților… Până unde poate duce asta?

Am avut întotdeauna o părere să zic așa, neutră despre ideea de a pune sigla companiei pe mașini… Da, e publicitate în mișcare, prezentată la semafoare unui număr mare de persoane, dar ce  poți să zici când auzi “Dă-l în p** mea p-ăla de la XXX (nu facem publicitate)! Era să mă calce pe verde”. Credeți că ăsta mai e un avantaj pentru firma cu pricina?

Azi ieșind să îmi iau de mâncare, am văzut un … “băștinaș” mai colorat care căuta în coșurile de gunoi și se certa cu un câine care-l urma sperând să primească poate ceva de mâncare. Bineînțeles că individul avea un tricou pe care scria numele unei firme altfel destul de serioase…. Am stat să mă gândesc dacă merită o poză…. Acuma să fim serioși… când vezi în fața Sălii Palatului un țigan împuțit (la propriu) pe care scrie mare XXX SRL… îți mai vine să colaborezi cu firma aia? Hai, noi suntem destul de cuminți și oarecum învățați cu asta. Dar pentru un străin, să vadă așa ceva, nu cred că ar fi cel mai plăcut lucru… Oare marketingul ăsta super propulsat nu face mai mult rău decât bine? Și acuma, pentru că nu e domeniul meu ca să dau prea multe păreri… dar oare nu mai ține vorba de când eram copii? “Numele proștilor pe toate gardurile” Unde “gardurile” poate fi înlocuit cu “tricourile”, “brichetele” etc?

Nu sunt împotriva promovării…. Dar zic eu că trebuie să existe o limită, sau atunci când îți îmbraci angajații să le spui că nu e recomandat să-și arunce oriunde hainele… Nu pot să nu-mi aduc aminte că jumate din hoții de benzină de pe drumul spre Constanța aveau la un moment dat haine de la firma de pază care proteja conducta… Și s-a dovedit că n-aveau măcar rude de gradul 2 în acea firmă….

E oare cea mai bună soluție brănduirea angajaților? Am văzut că la noi mai tare ca în alte părți a prins treaba asta… la angajare primește omu’ telefon, mașină și 5 cămăși cu sigla firmei… mă rog… am estimat eu… Revin, oare nu se cheltuie prea mult pentru o reclamă care nu numai că nu-l face să se simtă mai confortabil pe purtător, dar poate aduce și prejudicii de imagine firmei? Chiar așa, la noi a auzit cineva să existe interes în promovarea negativă a firmei? Ați auzit să-și pună cineva această problemă?

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: