Velorbis…. biciclete daneze făcute să reziste…să reziste…

Exact ca în reclama aceea la geamuri…
Uitasem un card în geanta aparatului foto… Printre pozele rămase acolo, stinghere şi nedescărcate 🙂 pozele făcute sâmbăta trecută în Parcul Floreasca, la întâlnirea cu biciclete importate de Velorbis România.

Pentru mine, pe harta producătorilor europeni de biciclete, există doar… Italia, Olanda şi Germania (celor care-mi vor pomeni de Anglia le amintesc faptul că în insulă nu prea se mai produce nimic…. nu numai biciclete 🙂 ). Însă, Velorbis, alături de încă două-trei companii (or fi şi altele dar nu le cunosc eu) propulsează şi Danemarca pe această hartă, a producătorilor de biciclete.
Vorbesc aici de biciclete clasice, de oraş… simple, făcute cu bun gust… făcute să dureze… genul de biciclete la care nu trebuie să ştii mai mult decât să le ştergi de praf… şi să le umfli roţile…din când în când. Făceam o glumă cu reprezentanţii Velorbis în ţara noastră, ei vorbeau de biciclete făcute să te ţină o viaţă… eu mi-am permis să-i contrazic… pentru că în România… bicicleta de ţine deobicei până ce ţi-e… furată.

De departe, bicicletele văzute (şi călărite puţin)…. au fost singurele până acum care mi-au clătinat puţin părerea despre Gazelle -“Bicicleta Supremă” – pentru mine… Singurele care mi-au dat o senzaţie asemănătoare cu accea pe care o aveam pe când îmi călăream Orăşanca prin Bucureşti.

Iar, pe de altă parte, cei de la Velorbis poate pentru a se ridica peste olandezi, pe lângă oţelul care-ţi dă senzaţia de durabilitate şi rezistenţă… dau o atenţie deosebită echipării… Şei, gripuri şi genţi Brooks, schimbătoare SRAM, butuci Sturmey Archer, etc.

Toate astea m-au convins că, dacă bicicletele olandeze sunt făcute pentru toată lumea, aceste daneze sunt pentru o altă categorie de utilizatori… E undeva aceeaşi comparaţie între maşinile coreene şi cele germane… Ai poate aceleaşi dotări şi dimensiuni, dar şi când eşti urcat legat la ochi în ele ştii după miros şi senzaţia la pipăit care-i aia nemţească :)…