Azi e o zi care a început destul de urât… Am uitat să trec pe unde aveam planificat, apoi am făcut (pentru a câta oară) dovada eficienței deplasării cu bicicleta (am plecat la aproape o oră după Iulia și am ajuns la ea la muncă în același timp cu ea), pe drum, am trecut peste o groapă… Nu una foarte adâncă, trec zilnic peste gropi mult mai urâte în traseul meu. Dar asta a fost așa de bine plasată încât în ea mi-am strâmbat roata, mi-am rupt o spiță și mi-am strâmbat alte 2 spițe.
Mulțumind din inimă primarilor, am pedalat semi-înfrânat spre birou și sper să reușesc să fac asta și înapoi spre service-ul lui nea Gelu… 🙁
Oricum, nu îmi dau seama totuși cum o groapă atât de mică a deteriorat așa tare roata… Dar, cum spuneam și cu altă ocazie… singurul care muncește non-stop e Murphy…Sau mi-o fi făcut ceva dedicații familia șobolanului accidentat zilele trecute? 🙂
Leave a Reply