A trecut ceva vreme de când nu am mai povestit de biclele mele. În iarna care tocmai a trecut, s-au întâmplat câteva schimbări, unele au plecat la țară, altele au fost donate unor oameni mai puțin norocoși, iar locul lor a fost luat de alte biciclete.
Prima bicicletă despre care vreau să vorbesc azi este cea pe care o numesc “Decarul elvețian”.
Este vorba despre o Mondia Special, o bicicletă foarte comodă, făcută din oțel (tuburi Reynolds 531), 5 pinioane, 2 plăci și mai mulți ani ca mine. După seria ștanțată pe cadru, am reușit să localizez data fabricației undeva între lunile noiembrie 1972 și februarie 1973. Cu acestă ocazie am descoperit că există cluburi ale fanilor Mondia prin lume, în special în State unde aceste biciclete au fost vândute cu un succes enorm în anii 70-80.
Imediat după ce am luat-o a devenit bicicleta favorită pentru mers la muncă, dus fata la grădiniță etc. 🙂
Rar mi-a fost dat să văd biciclete așa bătrâne cu componentele originale în stare de funcționare 100%. Până și cauciucurile cu care am luat-o erau din anii ’70, șaua era cea originală, etc.
Că tot veni vorba de șa, pentru confortul propriului posterior, am înlocuit-o pe cea veche (după ce abia ne împrietenisem și reușisem să merg pe ea fără bazon) cu o șa Brooks B72, mai lată și mult mai confortabilă.
Dar, atât cu vorba și să vină niște poze….
Leave a Reply