Archives

Road Grand PINK – primul concurs de ciclism șosea dedicat femeilor.

După ani în care ne-am obișnuit să avem curse de ciclism dedicat MTB-iștilor, încep de la an la an să fie organizate evenimente dedicate și “șoseliștilor” amatori.

Așa am ajuns să avem și curse de MTB din ce în ce mai dese și mai interesante și apoi, mai recent curse de șosea.

De aici până la a avea parte de un concurs de șosea dedicat ciclistelor a mai fost doar un pas… pas făcut de o echipă de cicliste pasionate, care au deja experiența concursurilor și știu cum să atragă femeile în zona ciclismului de șosea.

Așadar, în premieră în România vom avea Road Grand PINK, primul concurs de ciclism feminin.

AfisRoadGrandPINK

Concursul se va desfășura în data de 26 aprilie, începând cu orele 10.30 în Otopeni.

Traseul va avea o lungime de aproximativ 3,2 kilometri, va fi asfaltat și fără o diferență semnificativă de nivel, oferind viraje largi și un asfalt excelent numai bun de alergat.

Vor exista patru categorii de concurs, vârsta minimă de participare fiind de 5 ani (la categoria “Echipă Adult + copil” -singura de altfel la care pot participa și tații:) )

Înscrierile încep într-o săptămână și o zi, de pe 15 februarie și se vor face pe site-ul competiției – roadpink.ro, site pe care veți găsi toate detaliile legate de concurs.

Hammerhead One, un gadget util pentru bicicliști

Ca mine-s probabil mulți pasionați de bicle care au căutat diverse metode de a folosi minunăția numită navigație la turele cu bicla. Fie cu suporturi care manuf(r)acturate pentru deșteptofoane, fie cu scule dedicate, fiecare a încercat probabil să-și fixeze “navigația” pe bicicletă.
Cât de reușite-s soluțiile fiecăruia… nu știu, însă un lucru-l știu cu siguranță: acea privire aruncată pe ecranul gps-ului, fie ea de foarte scurtă durată distrage atenția de la drum… și de la bucuriile (sau surprizele neplăcute) inerente.

Pentru a rezolva problema ecranelor, suporților și mai ales a atenției o gașcă faină a făcut un accesoriu foarte interesant, numit Hammerhead One. Hammerhead pentru că are forma unui ciocan… One pentru că e prima variantă 🙂 Simplu nu-i așa?
26955183_max
Ei bine această jucărie, având forma literei T, montată pe ghidonul biclei se conectează la telefonul/gps-ul/ce-o mai fi prin geanta biciclistului “citește” ruta stabilită acolo și cu un sistem ingenios de LED-uri indică schimbările de direcție pe care tre să le facă biciclistul pentru a ajunge la destinație.

Accesoriul are o baterie proprie despre care producătorii spun că ar trebui să ajungă pentru 20 de ore de folosire (în funcție de cine va produce bateria), iar LED-urile vor fi unele speciale care vor oferi o bună vizibilitate chiar și ziua.

Împreună cu aparatul fizic va fi livrată o aplicație software, care va ajuta la crearea rutelor și adaptarea acestora (după spusele producătorilor) pentru a oferi întotdeauna varianta cea mai sigură pentru ciclist. Dintre opțiunile pe care le va oferi aplicația se vor putea alege rute în funcție de mai mulți factori cum ar fi tipul de teren, vremea, cu mai multe (sau mai puține) cățărări, etc.

Road 5

Precomenzile pentru Hammerhead One pot fi deja lansate, prețul final (pe pagina oficială) fiind de 85 dolari americani.

Nu este specificat nimic legat de livrări în Europa însă probabil că în viitor producătorii vor lua în calcul și acest aspect.

De Sf. Patrick – dueluri irlandeze

Pentru că astăzi este ziua Sf. Patrick, voi încerca să povestesc despre unul dintre cele mai frumoase dueluri irlandeze, duel între Sean Kelly (cunoscut în România mai mult ca fiind una din vocile Eurosport UK în Turul Franței) și Stephen Roche (tatăl lui Nicolas Roche de la Team Tinkoff-Saxo).

În anul 1987 Stephen Roche era în maxim de formă (de altfel avea să câștige etape în Giro și TdF în acel an).
stephen roche Ei bine, în primăvara acelui 1987, în cursa către Soare – Paris-Nisa, Sean Kelly trăgea pentru a șasea victorie consecutivă dar Stephen Roche părea de neoprit îmbrăcase deja tricoul de lider și nu părea dispus să renunțe la el.

Ultima zi găzduia două etape, o primă etapă de 104 kilometri, scurtă dar foarte dură și tradiționalul contratimp individual de la Mandelieu spre Nisa, în acestă ultimă zi, provocarea majoră numindu-se Col de Vence. La sfârșitul zilei care trebuia să încoroneze liderul la general.

Strategia de echipă a lui Sean Kelly (KAS la acel moment) a fost ca din primul moment al cursei să impună un ritm alert și să nu lase nimănui momente de respiro, în încercarea de a recupera din avansul lui Roche.

Odată ajunși pe Col de Vence, Sean Kelly era “împins” de Jean-Luc Vandenbroucke și Inaki Gaston, acesta din urmă impunând o trenă alertă până la limitele fizice, înainte de a preda trena lui Vandenbroucke.

Cu un Roche în ceafa lui Kelly, tot ce mai puteau spera cei de la KAS era să-l rupă pe cățărare cu ritmul susținut, raportul de forțe fiind de trei la doi în favoarea lui Sean Kelly.

Cu puțin timp înainte de a ajunge în vârf, Roche a spart. Noroc pur irlandez pentru Kelly care în trena lui Vandenbroucke a păstrat ritmul alert și a câștigat cu un avans de aproape un minut și jumătate în fața lui Roche.
sean kelly
În contratimpul ce a urmat la amiază, Roche a recuperat mai bine de 10 secunde, însă nu au fost de ajuns pentru a câștiga.

Sean Kelly a fost acuzat atunci că a încălcat regula care spune să nu ataci liderul când acesta are probleme mecanice (Contador știe de ce:) ) însă Sean Kelly a susținut întotdeauna că acela nu a fost un atac, el menținând același ritm pe parcurul întregii curse.

Cu toate acestea, acea zi a rămas în istoria ciclismului ca ziua în care Sean Kelly a câștigat pentru a șasea oară consecutiv Paris-Nisa.

O veste bună de la Veloteca

Pentru a veni în ajutorul celor care au un program de muncă mai încărcat, magazinele Veloteca (cel din Iancului și cel deschis în weekendul care tocmai s-a încheiat, în Dorobanți) își prelungesc începând de azi programul de lucru.

Veloteca1

Foto: Veloteca

Așa că vom putea merge la cumpărături între orele 10 și 20, mai puțin între orele 14 și 15 când magazinele sunt închise pentru pauza de masă.

Project Rainbow – How British cycling reached the top of the world, de Rod Ellingworth

În traducere, titlul ar suna cam așa: “Proiectul Curcubeu – cum a ajuns ciclismul britanic în vârful lumii” și este o carte care ar trebui să devină lectură obligatorie pentru dinozaurii din ciclismul românesc, dinozauri mult mai interesați de metode de a deduce cheltuieli personale din bugetul federal decât de a ridica ciclismul românesc de la pământ.


În Project Rainbow, Rod Ellingworth povestește cum a reușit să aducă tricoul curcubeu la Mark Cavendish în 2011, despre munca depusă în ultimii 10 ani, muncă alături de Sky și echipa națională, încununată cu un tricou curcubeu și două galbene.

Introducerea este scrisă chiar de Cave, lucru care ar trebui să ofere pasionaților de ciclism o motivație în plus pentru lectură, mai ales că pauza competițională lasă timp pentru activități conexe 🙂

Modul său de gândire, metodele (catalogate uneori ca fiind dictatoriale) și viziunea sa pot fi citite în Project Rainbow.

Cartea poate fi comandată pe Amazon, pentru că e greu de crezut că o vom găsi în librăriile noastre.

Aici puteți citi pasaje din carte.


Spor la citit.

Cât de amabil biciclești?

Pomeneam acum ceva vreme despre inițiativa de conștientizare a administrației londoneze finalizată cu “Handle Like Eggs”.

Între timp, nu neapărat în legătură cu verificările la “coajă”, deși rata mortalității pe 2013 a scăzut cu 13% față de 2012 (statistică cu datele din prima jumătate a anului), numărul accidentelor soldate cu victime a ajuns la 1054 asta însemnând o creștere de 17%.

În altă emisferă, aceeași problemă, altă abordare. Dacă londonezii ne spun că n-avem coaja tare, australienii au o abordare cel puțin interesantă, întrebând bicicliștii cât de amabil pedalează.

Campania primăriei din Sydney încearcă să promoveze arta de a pedala amabil, mesajul fiind oarecum enunțat din prima frază: “Indiferent dacă mergi zilnic cu bicicleta, sau doar la sfârșitul săptămânii pentru condiția ta fizică, că folosești bicicleta ca mijloc de transport sau pentru distracție, întreabă-te, cât de amabil mergi.”

Pentru că ne vine foarte ușor să aruncăm întreaga vină pe șoferi însă de multe ori și noi, cei pe două roți provocăm accidentele și prin comportamentul imprevizibil nu permitem șoferilor să-și facă “o bază de date” cu situațiile potențiale în care se pot afla.

Filmul campaniei aici:

 


The art of gracious cycling – Sydney Cycleways

Clasamentul final UCI WorldTour 2013

S-a încheiat de ceva vreme sezonul competițional la nivelul cel mai înalt iar UCI a prezentat datele finale.

Dacă topul individual nu aduce mari schimbări, la nivel de echipe lucrurile s-au mai mișcat puțin. Dar să vedem ce zic cifrele:

Poziția În 2012 Echipa Puncte
1 2 MOVISTAR TEAM (MOV) 1610
2 1 SKY PROCYCLING (SKY) 1561
3 3 KATUSHA (KAT) 1340
4 6 RADIOSHACK LEOPARD (RLT) 1056
5 4 ASTANA PRO TEAM (AST) 1045
6 5 TEAM SAXO-TINKOFF (TST) 1030
7 7 OMEGA PHARMA – QUICK-STEP CYCLING TEAM (OPQ) 1013
8 8 GARMIN SHARP (GRS) 855
9 9 CANNONDALE PRO CYCLING (CAN) 750
10 10 BMC RACING TEAM (BMC) 731

Nu sunt intrări noi în top, însă nu pot să nu sesizez ascensiunea cu două poziții a (deja decedatei) echipe Radioshack. Pe de altă parte, deși au avut un parcurs bun în prima parte a sezonului, cei de la Sky au pierdut puncte importante în Turul Spaniei.

În clasamentul individual (primele 10 poziții) singura modificare este apariția lui Rui Costa, propulsat (probabil) de titlul său de campion mondial pe poziția a 9-a:

Loc Fost Nume Echipa Puncte
1 1 RODRIGUEZ OLIVER Joaquin KATUSHA (KAT) 607
2 2 FROOME Christopher SKY PROCYCLING (SKY) 587
3 3 VALVERDE B Alejandro MOVISTAR TEAM (MOV) 540
4 4 SAGAN Peter CANNONDALE PRO CYCLING (CAN) 491
5 5 NIBALI Vincenzo ASTANA PRO TEAM (AST) 474
6 8 MARTIN Daniel GARMIN SHARP (GRS) 432
7 6 CANCELLARA Fabian RADIOSHACK LEOPARD (RLT) 384
8 7 QUINTANA ROJAS Nairo A. MOVISTAR TEAM (MOV) 366
9 12 FARIA DA COSTA Rui Alberto MOVISTAR TEAM (MOV) 352
10 9 PORTE Richie SKY PROCYCLING (SKY) 327

Clasamentul pe națiuni este aproape identic cu cel de anul trecut singura schimbare fiind intrarea Irlandei pe poziția a 10-a

Loc Fost Țara Cod Puncte
1 1 SPAIN ESP 1890
2 2 ITALY ITA 1082
3 3 COLOMBIA COL 1011
4 4 GREAT BRITAIN GBR 975
5 5 NETHERLANDS NED 806
6 9 BELGIUM BEL 645
7 6 FRANCE FRA 640
8 7 AUSTRALIA AUS 628
9 8 UNITED STATES USA 617
10 12 IRELAND IRL 568

Aici mai că-mi vine să pariez pe o schimbare de poziție la finalul lui 2014, schimbare care să aducă Marea Britanie în fața Columbiei.

Nu te pune cu poștasul! :)

Acum câteva zile am postat un filmuleț în care Philippe Gilbert a pedalat împotriva unui poștaș belgian.

S-a văzut că antrenamentul kilogramelor a învins (adevărat, pe o distanță relativ scurtă).

Azi am găsit o altă înregistrare, de data asta din Olanda în care un poștaș “îi face” pe cei de la Rabobank (pe vremea când mai existau portocalii de la Rabo).

Mi s-a părut foarte tare comparația între fața zâmbitoare a poștașului și chinul care se putea vedea pe fața cicliștilor.

E adevărat, nu putem compara (sau putem) tipul de antrenament al unui poștaș cu cel al unui ciclist profesionist.

Cu toate astea mi-ar plăcea să văd cum ar evolua un poștaș în urma antrenamentului specific făcut cu o echipă de cicliști…

Pe cine pariezi dintre Philippe Gilbert și un poștaș?

Sună a glumă nu-i așa? Să pui un fost campion mondial de șosea să pedaleze împotriva unui poștaș.

Amândoi își câștigă existența pe 2 roți… amândoi au o foarte bună formă fizică, diferența fiind de vreo xjde kilograme de biclă.

Dar, mai interesant, cei doi schimbă bicicletele între ei, și așa începe distracția…

Gilbert pe o biclă de 30kg sau poștașul pe bicla de competiție?

Cine credeți că va câștiga?

Anton Duma ajunge în București

La doi ani și câteva luni de când a plecat în expediția Descoperă-te în necunoscut, Anton Duma a revenit în țară. Duminică (cel mai probabil) Anton va ajunge la Arcul de Triumf, locul din care a plecat în această expediție.

Mâine (sâmbătă), cel mai probabil vom avea o estimare cât mai corectă a orei la care va ajunge la Arc.

Detaliile vor fi postate pe contul său de Facebook și preluate  pe site-ul său.

 

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: