Pentru că astăzi este ziua Sf. Patrick, voi încerca să povestesc despre unul dintre cele mai frumoase dueluri irlandeze, duel între Sean Kelly (cunoscut în România mai mult ca fiind una din vocile Eurosport UK în Turul Franței) și Stephen Roche (tatăl lui Nicolas Roche de la Team Tinkoff-Saxo).

În anul 1987 Stephen Roche era în maxim de formă (de altfel avea să câștige etape în Giro și TdF în acel an).
Ei bine, în primăvara acelui 1987, în cursa către Soare – Paris-Nisa, Sean Kelly trăgea pentru a șasea victorie consecutivă dar Stephen Roche părea de neoprit îmbrăcase deja tricoul de lider și nu părea dispus să renunțe la el.

Ultima zi găzduia două etape, o primă etapă de 104 kilometri, scurtă dar foarte dură și tradiționalul contratimp individual de la Mandelieu spre Nisa, în acestă ultimă zi, provocarea majoră numindu-se Col de Vence. La sfârșitul zilei care trebuia să încoroneze liderul la general.

Strategia de echipă a lui Sean Kelly (KAS la acel moment) a fost ca din primul moment al cursei să impună un ritm alert și să nu lase nimănui momente de respiro, în încercarea de a recupera din avansul lui Roche.

Odată ajunși pe Col de Vence, Sean Kelly era “împins” de Jean-Luc Vandenbroucke și Inaki Gaston, acesta din urmă impunând o trenă alertă până la limitele fizice, înainte de a preda trena lui Vandenbroucke.

Cu un Roche în ceafa lui Kelly, tot ce mai puteau spera cei de la KAS era să-l rupă pe cățărare cu ritmul susținut, raportul de forțe fiind de trei la doi în favoarea lui Sean Kelly.

Cu puțin timp înainte de a ajunge în vârf, Roche a spart. Noroc pur irlandez pentru Kelly care în trena lui Vandenbroucke a păstrat ritmul alert și a câștigat cu un avans de aproape un minut și jumătate în fața lui Roche.

În contratimpul ce a urmat la amiază, Roche a recuperat mai bine de 10 secunde, însă nu au fost de ajuns pentru a câștiga.

Sean Kelly a fost acuzat atunci că a încălcat regula care spune să nu ataci liderul când acesta are probleme mecanice (Contador știe de ce:) ) însă Sean Kelly a susținut întotdeauna că acela nu a fost un atac, el menținând același ritm pe parcurul întregii curse.

Cu toate acestea, acea zi a rămas în istoria ciclismului ca ziua în care Sean Kelly a câștigat pentru a șasea oară consecutiv Paris-Nisa.