Archives

Parcursul Turului Franței 2014

Astăzi a fost făcut public traseul complet al Turului Franței 2014 (ediția 101).


Dacă știam până acum că plecarea va fi din Anglia, țara care găzduiește ultimele două tricouri galbene, mai precis din Yorkshire, azi am aflat că drumul spre Paris va trece pe pavatele atât de cunoscute din Paris-Roubaix (cel puțin 15,4 km), vor fi în total 9 orașe vizitate de rutieri.
Probabil pentru că nu mai există prea mulți rutieri americani în pluton (care să tragă tare… cum făcea Tyler acum câțiva ani), Turul Franței 2014 va începe după 4 Iulie 🙂 sic!

Pe scurt, vom avea parte de:
9 etape de plat,
5 etapte deluroase,
6 etape montane, dintre care 5 cu final în cățărare,
1 contratimp individual și
2 zile de odihnă.

Pe etape Turul Franței 2014 arată astfel:

1 – Sâmbătă 5 Iulie – 191km de la Leeds la Harrogate
2 – Duminică 6 Iulie – 198 km de la York la Sheffield
3 – Luni 7 Iulie – 159km de la Cambridge la Londra
Apoi Turul se mută în Franța
4 – Marți 8 Iulie – 164km de la Le Touquet-Paris-Plage la Lille
5 – Miercuri 9 Iulie – 156km de km Ypres la Arenberg Porte du Hainaut. “Tranșeul” Arenberg care face deliciul spectatorilor în Paris – Roubaix
6 – Joi 10 Iulie – 194km de la Arras la Reims
7 – Vineri 11 Iulie – 233km de la Épernay la Nancy
8 – Sâmbătă 12 Iulie – 161km de la Tomblaine la Gérardmer La Mauselaine
9 – Duminică 13 Iulie – 166km de la Gérardmer la Mulhouse
10 – Luni 14 Iulie (deși de obicei lunea era ziua de pauză, fiind ziua națională a Franței se va rula) – 161km Mulhouse la La Planche des Belles Filles
– Marți 15 Iulie – prima bine-meritată zi de odihnă în Besançon
11 – Miercuri 16 Iulie – 186km de la Besançon la Oyonnax
12 – Joi 17 Iulie – 183km de la Bourg-en-Bresse la Saint-Étienne
13 – Vineri 18 Iulie – 200km de la Saint-Étienne la Chamrousse
14 – Sâmbătă 19 Iulie – 177km de la Grenoble la Risoul
15 – Duminică 20 Iulie – 222km de la Tallard la Nîmes
– Luni 21 Iulie – zi de odihnă în Carcassonne
16 – Marți 22 Iulie – 237km de la Carcassonne la Bagnères-de-Luchon
17 – Miercuri 23 Iulie – 125km de la Saint-Gaudens la Saint-Lary-Soulan Pla d’Adet
18 – Joi 24 Iulie – 145km de la Pau la Hautacam
19 – Vineri 25 Iulie – 208km între Maubourguet Pays du Val d’Adour și Bergerac
20 – Sâmbătă 26 Iulie – 54km, contratimp individual între Bergerac și Périgueux
21 – Duminică 27 Iulie – 136km de la Évry până la Paris pe Champs-Élysées

Orașele prin care va trece Turul, cum ziceam mai sus, 9 la număr sunt: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul, Maubourguet Pays du Val d’Adour

Un total de 3656 kilometri de spectacol ciclistic.

Limitarea este doar o percepție

Încep prin a spune că titlul ăsta nu-mi aparține. El este numele unui filmuleț de vreo 5 minute care face parte din campania “Vezi dincolo de limite” a celor de la Dolce Sport.

Dar nici despre campanie nu vreau să vorbesc ci despre omul despre care e vorba în film.

Limitarea este doar perceptie from Smile Media on Vimeo.

Ei bine, Florin Georgescu este unul din cei mai mișto oameni pe care am avut ocazia să-i cunosc când am început să particip pe la evenimente dedicate bicicletei.

Atunci când Florin începe să-ți povestească despre locurile prin care l-au dus pedalele bicicletei, rămâi fără vorbe și tot ce mai poți face e să-ți închizi ochii și să încerci să-ți imaginezi minunătiile pe care le-a văzut. Când îți povestește de dealurile transilvănene, simți mirosul fânului și auzi talăngile animalelor, simți efortul urcărilor și plăcerea coborârilor sinuase.

Felul în care-ți explică traseele te face să-ți dorești doar să poți sări în șa și să pleci pe aceleași drumuri.

Iar felul în care-ți povestește experiența drumului de la Arad la Londra pe care l-a făcut anul trecut… te lasă cu berea-n mână visând la momentele în care după un deal, vezi castelul “Nuștiucaredeacumdouăsutedeani”.

Atunci când Geo mi l-a prezentat pe Florin, acesta din urmă m-a salutat ca și cum ne-am fi cunoscut de o mulțime de ani cu un “Mă bucur să te văd” care mi-a rămas lipit de suflet.

Am tot vorbit de lucrurile și locurile minunate pe care le-a văzut Florin Georgescu din șaua bicicletei. Dar cei care nu-l cunosc, ar trebui să știe că Florin suferă de o deficiență senzorială, adică, mai pe românește… Florin e nevăzător. Inima sa, urechile și mâinile sale văd într-un fel în care noi ceilalți (în marea majoritate) nu putem vedea. Bicicleta sa este un tandem, tandem pe care merge în sincron (că asta e pentru mine mersul pe tandem) cu Alex. Alex este cel care are grijă ca totul să decurgă bine. El este cel care-i povestește (în felul său unic) tot ceea ce vede pe traseu.

Mersul pe tandem între noi fie vorba nu e deloc ușor, sincronizarea și efortul distribuit în mod egal fiind baza de la care se pleacă într-o călătorie.

De fiecare dată, după ce am avut norocul să stau de vorbă cu el, am plecat încârcat cu o doză de optimism și o bucurie în suflet cum rar mi se întâmplă.

Și pentru că inima sa mare nu bate doar pentru el, Florin Georgescu a pus bazele unei asociații care-și propune să ajute și să aducă împreună persoanele cu dizabilități alături de cele fără dizabilități. Asociația se numește (cum altfel) “Tandem” iar modul principal în care Asociația Tandem își propune să ajungă la rezultatul de care vorbeam este prin încurajarea activităților sportive practicate în echipe mixte, formate din persoane cu dizabilități și persoane fără dizabilități.

Sunt convins că Florin va reuși să realizeze multe lucruri cu acest proiect și sunt convins că va aduce acea schimbare de mentalitate față de persoanele cu dizabilități, schimbare de care este nevoie în societatea noastră.

 

L.E.

Pentru a spori vizibilitatea acestui articol și în speranța că asta va ajuta Asociația Tandem am adăugat acest articol în campania Adevarata valoare sta in lucrurile simple! Această campanie este susținută de Cosmote.

COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesănd free.cosmote.ro/bursa.

Ci vediamo a Belfast in 2014

Turul Italiei – Il Giro d’Italia 2014 va avea startul în Belfast pe 9 mai 2014.

Giro promite să rămână o luptă frumoasă, grea și spectaculoasă. La Milano are acum loc prezentarea completă a Turului.

În această ediție vom vedea mai multe etape dedicate memoriei “Piratului” – Marco Pantani, de la a cărui trecere în neființă se vor împlini 10 ani.

De asemenea, vom vedea o etapă dedicată lui Bartali.

Mai jos filmul de prezentare a Giro 2014.

 

 

Ce vom vedea în 2014 – Zoncolan, Stelvio și contratimp în țara vinurilor.

Oricum, față de anii trecuți ni se repetă că Giro din 2014 va fi un tur “uman”.

Michael Matthews câștigă etapa a 5-a din Vuelta, Nibali rămâne în roșu

Michael Matthews de la Orica GeenEdge a câștigat etapa a 5-a din Vuelta.

Nibali dovedește încă odată că-i priește la Astana și păstrează tricoul roșu terminând la cutie în pluton.

În continuare, surpriza rămâne domnul BigMac – Chris Horner (RadioShack Leopard Trek) care se menține la doar 3 secunde în spatele lui Nibali. Deși la început nu promitea mare lucru, Turul Spaniei de anul acesta devine pe zi ce trece mai spectaculos.

Ultimii kilometri din etapa de azi, via CyclingHub

Turul Franței 2013 – Ediția 100

 TDF100Astăzi a fost prezentat oficial programul Turului Franței ediția 2013, ediție aniversară întrucât este cea de-a 100-a.

Această ediție aniversară va pune în mișcare caravana spectacolului ciclistic sâmbătă 29 Iunie 2013 și se va încheia triumfător pe Champs-Élysées, duminică pe 21 Iulie 2013, de data asta în nocturnă.

Pentru aceasta, organizatorii au pregătit un best-of, cuprinzând tot ce putea fi mai frumos (pentru spectatori) dar și “criminal” pentru cicliștii prezenți în această ediție. Ca să amintesc doar una dintre “bomboane” – Alpe-d’Huez va fi urcat de două ori 🙂

O altă noutate este startul din Corsica, insulă care a fost “vitregită” până acum de prezența Turului, Corse-du-Sud și Haute-Corse fiind singurele regiuni prin care Turul nu a trecut până acuma.

Tot la capitolul noutăți merită menționate și cele 10 orașe prin care Turul va trece de asemenea pentru prima dată în istoria sa:

– Porto-Vecchio (de unde va fi dat startul în prima etapă)
– Bastia (finalul primei etape și startul celei de-a 2-a)
– Ajaccio (sfârșitul celei de-a 2-a și startul celei de-a 3-a etape)
– Calvi (finalul etapei a 3-a)
– Cagnes-sur-Mer (startul pentru etapa a 5-a)
– Saint-Gildas-des-Bois (start pentru etapa cu numărul 10)
– Saint-Pourçain-sur-Sioule (start pentru etapa cu numărul 14)
– Givors (start pentru etapa cu numărul 15)
– Chorges (finalul etapei cu numărul 17)
– Annecy-Semnoz (finalul etapei cu numărul 20)

Ca un rezumat tehnic, Turul Franței 2013 se poate traduce în:

– 7 etape de plat
– 5 etape pe dealuri
– 6 etape montane, dintre ele 4 fiind cu final în cătărare
– 2 etape de contratimp individual
– 1 etapă de contratimp pe echipe
– 2 (binemeritate) zile de odihnă

Calendarul complet al Turului Franței 2013 arată astfel:

Iunie 29 – Etapa 1: Porto Vecchio-Bastia, 212 km

Iunie 30 – Etapa 2: Basta-Ajaccio, 154 km

Iulie 1 – Etapa 3: Ajaccio-Calvi, 145 km

Iulie 2 – Etapa 4: Nice-Nice, contratimp pe echipe, 25 km

Iulie 3 – Etapa 5: Cagnes sur Mer-Marseille, 219 km

Iulie 4 – Etapa 6: Aix en Provence-Montpellier, 176 km

Iulie 5 – Etapa 7: Montpellier-Albi, 205 km

Iulie 6 – Etapa 8: Castres-Ax 3 Domaines, 194 km

Iulie 7 – Etapa 9: St Girons-Bagneres de Bigorre, 165 km

Iulie 8 – Zi de odihnă în St Nazaire

Iulie 9 – Etapa 10: St Gildas des Bois-St Malo, 193 km

Iulie 10 – Etapa 11: Avranches-Mont St Michel, contratimp individual, 33 km

Iulie 11 – Etapa 12: Fougeres-Tours, 218 km

Iulie 12 – Etapa 13: Tours-St Amand Montrond, 173 km

Iulie 13 – Etapa 14: St Pourain sur Sioule-Lyon, 191 km

Iulie 14 – Etapa 15: Givors-Mont Ventoux, 242 km

Iulie 15 – Zi de odihnă în departamentul Vaucluse

Iulie 16 – Etapa 16: Vaison la Romaine-Gap, 168 km

Iulie 17 – Etapa 17: Embrun-Chorges, contratimp individual, 32 km

Iulie 18 – Etapa 18: Gap-Alpe d’Huez, 168 km

Iulie 19 – Etapa 19: Bourg d’Oisans-Le Grand Bornand, 204

Iulie 20 – Etapa 20: Annecy-Annecy Semnoz, 125 km

Iulie 21 – Etapa 21: Versailles-Paris Champs Elysees

Cam astea ar fi datele tehnice, reci ale competiției de anul viitor.
Ca o părere personală, dacă cei de la SKY reușesc să-și păstreze forma (și probabil perfuziile) de anul acesta, Froome va fi viitorul purtător de tricou galben (cel puțin așa par a da de înțeles membrii echipei sale). Vor pierde probabil pe mâna lui Boasson Hagen etapele pentru sprinteri (care sper că vor fi câștigate ca și anul acesta în mare parte de Cavendish și Sagan).

Oricum, cum sezonul transferurilor abia a început, rămâne să vedem ce echipe și cu ce rutieri se vor alinia la start sezonul viitor.

Foto & Video © – le Tour

Prima Evadare 2012 – Cu olifantu’ la pădure

A fost iarăşi Prima Evadare. Şi nu m-am putut abţine să nu particip, cu toate că nu-s în cea mai bună formă pentru curse off-road.

Cu traumelele psihice de la experienţa de anul trecut încă active, vineri seara înainte să plec de la birou mai arunc un ochi pe site-urile cu prognoze meteo, plec să împrumut o biclă, că poate… poate. Pe când pedalam pe podul cel nou de deasupra gării Basarab, m-am hotărât să trec pe MŢR, măcar să văd care mai e atmosfera şi de ce nu, dacă mai sunt locuri libere (pe site încă din jurul prânzului se anunţase ocuparea a 195x locuri).

Ajuns acolo, văzând oameni cunoscuţi şi simţind deja vibraţia concursului în aer, m-am înscris, mi-am luat pachetul de concurs şi, după ce am ras două beri am plecat cu gândul la ziua de duminică.

Duminică dimineaţa am plecat pe o ploaie minunată de acasă şi deja mă gândeam că poate la ora aia ar fi trebuit să fiu în pat, nu pedalând prin ploaie. Spre norocul meu, pe la Piaţa Muncii ploaia s-a oprit dar, după doar câţiva km, parcă pentru a-mi confirma ziua de 13, îmi cad pe rând bidonul de apă iar apoi braţul pedalier. Braţul l-am recuperat… bidonul nu.

Norocul meu că la Băneasa am dat peste Viorel iar apoi peste unul din băieţii de la Shimano care aveau exact acel inbus pe care-l lăsasem eu acasă (pe principiul “ce rost are să car inbusuri mai mari de 6”) şi care era necesar pentru a strânge braţul la locul lui.

Mi-am căutat apoi un loc în cea de-a doua jumătate a mulţimii şi după ce s-a dat startul, la doar câteva minute (oarecum la fel ca la semaforul de la APACA, atunci când vezi de două ori semaforul verde dar nu mişti maşina decât 2 metri şi atunci când e roşu) am început să ne deplasăm şi noi şi iaca a început acţiunea de plimbare a olifantului la pădure, sau prima rostogolire-a ursului prin ţarina patriei.

Până la intrarea în pădure, ritmul de pedalare a fost probabil mai degrabă potrivit unei plimbări în IOR decât unui concurs, iar după ce am intrat în pădure, de nenumărate ori m-am trezit în ambuteiaje în toată regula, marea majoritate fiind cauzate de câte o porţiune de noroi sau vreo creangă amărâtă căzută la pământ. Îmi venea să râd, cu un an în urmă o băltoacă era tot ce-şi dorea lumea, acuma.. pauză, “FRÂNĂ!”, coborât eventual de pe biclă şi ocolit încet să nu ne stropim… doar avem echipamentele de duminică nu?

După ieşirea din Băneasa lucrurile au început să fie mai faine şi pedalarea a fost foarte faină. Vântul care bătea din când în când mi-a adus aminte de tura de mare şi ţinând un ritm oarecum constant m-am trezit la Ghica. Acolo după o pauză de portocale, geluri şi apă…. multă apă, am luat-o uşurel din loc. Pe coborârea de la palat (singura coborâre faină a traseului) o tanti a reuşit să mă trezească din starea mea zen când, pe la jumătatea pantei s-a hotărât să se oprească şi să coboare pe lângă bicicletă, dar pe mijlocul aleii… Am reuşit să o evit oarecum la limită şi m-am pus pe pedalat.

Tot ca o comparaţie cu anul trecut, la un moment dat chiar m-am plictisit şi mi-a părut rău că nu mi-am luat şi căştile pentru a da drumul la muzică… pe aceeaşi porţiune de drum unde anul trecut mărşăluiam înjurând cu bicicleta-n spinare… şi asta în timp ce pedalam pe foaia mare şi cu un pinion mai spre cel mic…

Cursa superbă, peisajele super faine, vremea super… nimic care să-mi strice cursa… când, pe unul din dâmburile de la marginea unei păduri, un concurent forţează urcarea pentru ca apoi odată ajuns în vârf să se sperie şi să coboare de pe bicicletă, eu frânez în spatele lui şi o altă concurentă nu mai apucă să mai oprească… decât în mine. Nimic tragic doar că instant m-au apucat crampele musculare la ambele picioare si preţ de aproape 15 minute n-am fost în stare nici măcar să merg pe jos. Cu greu apoi am reuşit să mă urc iar pe biclă şi să revin scrâşnind din dinţi şi înjurând la ritmul menţinut anterior, iar după vreo 4-5 km au trecut şi crampele.

Apoi până la final am reuşit să-mi menţin ritmul constant, fără să exagerez, dar se pare că mersul pe cursieră îşi spune cumva cuvântul pentru că am depăşit mulţi concurenţi care abia trăgeau pentru a avea o viteză cât de cât ok pe când eu pedalam undeva la 75% din potenţial. Probabil dacă aş fi avut mai mult tupeu să mă bag în depăşiri pe potecile înguste, reuşeam să termin mult mai repede, aşa am stat după câte un concurent care nu putea de exemplu să-şi schimbe vitezele decât cu bicicleta oprită sau după câte unul care abia-şi găsea suflul să dea la pedale.

După singura porţiune (scurtă de altfel) de push-bike, în mijlocul pădurii, exact în zona cu concentraţia cea mai mare de urzici şi poteca cea mai îngustă am reuşit să am şi singurul incident tehnic, lanţul meu sărind cu spor după foaie blocându-mi total bicicleta. Aşa cum niciodată nu voi fi în stare să fac pe cablul de la căşti nodurile pe care le face buzunarul meu de la blugi, nu voi fi asemenea în stare să înfăşor la fel un lanţ aşa cum a făcut-o pedalierul meu. Cu patent, şurubelniţe şi un bolovan pe post de ciocan, după încă vreo 15 minute pierdute, asudat, nervos şi urzicat zdravăn, am reuşit să repun lanţul la loc pe foaie când deja calculam la ce oră voi trece linia de sosire cu bicicleta-n cârcă.

Nu ştiu dacă din cauza oboselii (pe care o simt parcă mai tare acum chiar şi după două zile decât am simţit-o atunci) ultimii patru kilometri mi s-au părut a fi cei mai grei din tot concursul. Pedalam pe arătura din pădure cu un ochi pe jos iar cu celălalt căutând indicatorul care mă mai izbăvea de încă un kilometru. Poate că doar psihicul a fost de vină, însă atunci când am dat de asfalt am simţit că am terminat cursa iar picioarele mele au explodat parcă pe pedale. Simţeam că din momentul ăla pot pedala încă 200 de kilometri fără oprire când după un viraj m-am trezit parcă dintr-un somn adând… la linia de sosire.

Nu-mi ştiu încă timpul petrecut pe traseu (am pornit la un moment dat înainte de start Endomondo dar mi-am adus aminte să-l opresc abia după ce am primit diploma şi tricoul) dar oricum sunt sigur că am terminat în timpul pe care mi l-am propus şi anume mai puţin de patru ore. E adevărat, aceast timp era propus în varianta cu pădure udă.

Despre concurs nu mai am probabil prea multe de spus. Despre organizare… da. Mi se pare că de la an la an Prima Evadare este  poate singurul eveniment care creşte constant din punct de vedere calitativ. Totul merge ceas din momentul adunării la MŢR pentru pachetul de concurs şi până la final. Ce ţine de bunul simţ al participanţilor şi uneori de orgolii şi frustrări… nu mai pot ei controla aşa că n-are rost să pomenesc p-aici. Alt plus faţă de ediţiile trecute este organizarea şi viteza voluntarilor. Marcajele… impecabile ca şi anul trecut, nu cred că poate cineva să rateze vreunul. Sponsorii şi-au făcut treaba, la fiecare punct de alimentare apa a fost suficientă (cel puţin până am trecut eu), fructele asemenea iar “stăpânii prafurilor” au avut grijă ca bidoanele noastre să nu rămână fără soluţii ajutătoare în cea mai mare viteză.

Acum, după 48 de ore stau încă şi mă minunez cum au reuşit 55 de km de pedalat pe câmpuri la nivel mediu să-mi facă muşchii mai zob decât 200 km de şosea… şi asta fără să fi băgat la un nivel similar… Nu ştiu dacă voi reuşi curând să-mi schimb bicicleta (pe de-o parte) şi să pot participa la un maraton MTB pe lună, însă Prima Evadare rămâne pentru mine mai mult decât un concurs, este locul unde te întâlneşti să te întreci cu prietenii, este locul în care se leagă prietenii, se ard calorii în grup (sună interesant nu?) şi la final (îmi place mie să cred) toată lumea pleacă mulţumită acasă.

Cred că Prima Evadare a devenit un etalon al curselor de ciclism pentru mase, iar cei implicaţi ridică de la an la an ştacheta tot mai sus. Pe de altă parte, dintre participanţi cred că în fiecare an se vor găsi oameni care după ce dau de gustul pământului la Prima Evadare se apucă serios de acest sport şi ajung în timp să participe cu rezultate bune la cursele de MTB.

Le mulţumesc lui Titel Leontin şi lui Teo Ciontu pentru fotografii.

Mai jos un film făcut duminică, în care se “simte” atmosfera de “Primă Evadare”.

AMR 2 zile până la “Infernul Nordului” Paris – Roubaix 2012

Mai sunt doar 2 zile până la ceea ce pentru mine este cea mai solicitantă, mai nebună, mai imprevizibilă şi frumoasă cursă a primăverii – Paris – Roubaix.

Ca în fiecare an vom putea vedea o bună parte (practic 4 ore) din cursă la Eurosport, duminică începând de la ora 14 în transmisie HD.

 

În lipsa lui Cancellara, cursa de anul acesta este una cu favoriţi de aceeaşi clasă, aşa că orice rezultat e posibil 🙂

 

Staţiile metroului londonez îşi vor schimba numele

Nu acum, ci pe perioada Jocurilor Olimpice care vor avea loc acolo în această vară.

Bun… vor spune poate unii, ce legătură are cu prefectura ?

Păi pe lângă faptul că mi se pare că va contribui masiv la bulversarea utilizatorilor zilnici, ideea în sine mi se pare cel puţin interesantă.

Acuma, de ce mi s-a arătat mie să vorbesc despre asta? Păi pentru că staţiile din partea de nord a Jubilee până la intersecţia cu Circle vor avea nume inspirate din ciclism.

Astfel, metrourile vor pleca din staţia Miguel Indurain, spre Victoria Pendleton via Paolo Bettini, Fabian Cancellara, Viatcheslav Ekimov, Leontien van Moorsel, Jeannie Longo, Connie Carpenter, Bradley Wiggins, Daniel Morelon, Felicia Ballanger şi Chris Boardman.

M-aş fi aşteptat sincer să-l văd şi pe Cavendish pe listă, însă acesta mai are încă multe de arătat în cadrul Jocurilor Olimpice.

Lăsând ciclismul în planul secund, nu pot să nu remarc faptul că una din cele mai importante staţii din centrul oraşului, King’s Cross va fi redenumită Nadia Comăneci.

Harta completă poate fi descărcată de pe site-ul Transport for London, de aici. Harta originală (versiunea mare) poate fi descărcată de pe acelaşi site, de aici.

Record mondial în ciclism stabilit la vârsta de 100 de ani

Până de curând erau puţini oameni din afara Franţei care cunoşteau numele de Robert Marchand.

Acest francez în vârstă de 100 de ani a stabilit un nou record mondial – 24.25km parcurşi pe velodrom în 60 de minute, stabilind astfel şi o nouă categorie de vârstă, cea de 100+.

Această performanţă a fost stabilită pe velodromul din Agile, Elveţia.

Este adevărat, acest record este departe de cel stabilit de Ondrej Sosenka în 2005 (49,7 km în 60 de minute), însă cehul avea 29 de ani, pe când Marchand are 100.

Robert Marchand rămâne un om modest, declarând la sfârşit că “Nu pretind că sunt un campion… Am vrut doar să fac ceva pentru aniversarea 100”.

Pentru stabilirea acestui record, dl. Marchand a avut nevoie de patru zile pentru a se familiariza cu velodromul.

“Nu am mai pedalat pe pistă de 80 de ani. Pentru asta trebuie să fii obişnuit cu pinionul fix. Personal prefer să rulez afară însă acest lucru este imposibil în acest moment” a declarat dl. Marchand, acest lucru datorânduse ninsorii de afară. “Nu am vrut să răcesc, aşa că nu am avut un antrenament prea lung”.

La recomandările medicilor, pe durata probei dl. Marchand a trebuit să-şi monitorizeze pulsul şi să şi-l pătreze sub 110, asta deşi la ultimele teste inima sa era într-o formă bună.

“În ultimii cinci ani am decis să nu particip la curse mai lungi de 100 km. Nu am nici un motiv să fac asta. Vreau să mai practic ciclismul o perioadă de timp.” a declarat de asemenea la final.

Ultima cursă la care a participat a fost Bordeux-Paris, pe când avea 89 de ani. Atunci a parcurs cei 600 de km în 36 de ore.

În ultimii 86 de ani a participat la atât de multe evenimente încât un pas în munţi îi poartă numele.

“Sfatul meu pentru toată lumea, tineri sau bătrâni este să se menţină în mişcare. Practic “educaţia fizică” în fiecare zi. Îmi lucrează întregul organism şi mă menţine suplu. Unele persoane, după ce ajung la 80 de ani se apucă de jucat cărţi şi renunţă la mişcare. Eu nu. Nu am putut să stau niciodată”.

Foto © UCI

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: