Nervii personali… sunt foarte aproape de a ceda.
Din păcate, azi a trebuit să plec cu mașina de acasă. Nu știu dacă așa funcționează lucrurile de obicei, sau doar datorită faptului că toți handicapații își scot mașinile la plimbare pe post de umbrelă ori de câte ori plouă, dar azi a fost ceva incredibil. Am sunat chiar la 021-9544 la Brigada Poliției Rutiere, i-am întrebat dacă cumva jobul de agent de circulație a devenit sezonier sau opțional. Pe tot traseul Calea Vitan, Bld. Unirii, Piața Unirii, Universitate etc. până la Sala Palatului (imensa distanță de 7Km) nu am văzut nici măcar o singură masină de miliție, nu zic de vreo șapcă.
Tot ziceam în articolul trecut că îmi lipsește bicicleta… Azi, îmi venea să las mașina în mijlocul străzii și să plec pe jos prin ploaie. Nu pot spune ce i-am mai invidiat pe bicicliștii întâlniți în traseu, pentru că, deși uzi… ei NU STĂTEAU PE LOC. N-are rost să mai spun că nu am reușit să îmi duc la bun sfârșit lista de locuri în care trebuia să ajung înainte de a ajunge la birou, din cauza cărora trebuie să folosesc mașina ca mijloc de deplasare. Oricum, cred că singurii care erau azi mai nervoși și mai chinuiți ca mine, erau cei care au ales autobuzul ca metoda de deplasare prin oraș.
Trebuie să mă calmez, teoretic, mai am 2 zile de umblat cu mașina… și apoi, pot reveni liniștit în șa.
Tare mi-aș mai fi dorit să îi văd moaca lu’ Oprescu astăzi… Pentru că în mod sigur îl umpleam de flegme. Pe el și pe toți mârlanii care în adâncul frustării lor, cred că pot trece pe orice culoare a semaforului doar pentru că au upgradat recent de la căruță la Logan.
Cât despre Poliție și primari (aici îi includ pe toți la grămadă, de sector și ăla generalu’) o dedicație de la Parazitii©:
youtube::q868jTOKCXQ::
Și din dedicație… a se reține refrenul:
V-aș coase la gură cu sfoară, vreau să vă doară!
Să ne mințiți doar din priviri pentru ultima oară
Iubiți-ne cum iubiți parfumurile tari
Când vă numim târfe politice, călăi și mercenarï!
Leave a Reply