Categories
Advertorial

Din nou despre “sectoare”

După ce am povestit astă vară despre serviciile de curățenie am fost întrebat de ce am ales să abordez subiectul și de ce mi se pare atât de important.

Ei bine, poate a venit timpul să detaliez de ce mi se pare atât de important serviciul de curățenie birouri.

Să-ncep cu începutul – curățenia este esențială în cadrul unei firme, din criterii de igienă cel puțin, iar dacă în sediul firmei, prin natura obiectului de activitate ajung să interacțineze oamenii, fie ei furnizori sau clienți, curățenia poate fi o carte de vizită, fiind (mai ales în lipsa ei) prima impresie pe care o are de obicei persoana care trece pragul unei firme. Așadar pentru a bifa la capitolul “primă impresie” trebuie să fie curățenie.

aspirator

Apoi, un motiv suplimentar pentru a aplela la serviciile unei firme de curățenie este că astfel, procesul de curățenie devine cuantificabil pe de-o parte și în același timp, se descarcă din grijile administrative persoana care ar trebui să știe stocurile și aprovizionarea de produse de curățenie. Ca să nu mai menționez că se poate reduce și spațiul de depozitare pentru produsele de curățenie.

Pentru că veni vorba de oameni, unul din întrebări după articolele din vară a fost dacă m-am gândit că unele firme păstrează posturile de personal de curățenie pentru a-și ajuta semenii mai puțin norocoși. Știu și susțin oamenii care ajută, dar am văzut și firme de curățenie care odată ce preiau serviciile de curățenie preiau și angajații existenți responsabili de curățenie și îi lasă la locurile lor de muncă, pentru a eficientiza la maxim procesul.

Apoi, un alt motiv pentru care recomand apelarea la firme specializate de curățenie birouri este pentru echipamentele profesionale de curățenie utilizate de acestea, multe dintre firmele specializate au investi și dispun de: sisteme de filtrare eficiente, saci de filtrare din material special, sisteme de reducere a zgomotului (nu vreau să-mi amintesc cum face aspiratorul meu de acasă), soluții și detergenți care au emisii reduse de CO2, consum de apă redus, care au capacitate de reciclare și de ce nu, eficiență energetică inteligentă.

Totodată sunt companii care au echipe specializate pentru fiecare tip de activitate în parte, care pot împărți procesul pe etape și grupe de lucru în etape și cu proceduri de lucru clar definite, împărțind curățenia și întreținerea ei în servicii care pot să acopere în perioade bine definite de timp servicii ca aspirarea și/sau spălarea pardoselilor, ștergerea suprafețelor aparatelor electronice cu substanțe antistatice, dezinfectarea și curățarea grupurilor sanitare cu aburi și substanțe dedicate, aprovizionarea cu săpunuri, hârtie igienică și mai știu eu ce folosesc oamenii ăștia.

Oricum, ideea este simplă, fiecare e bine să-și vadă de ceea ce-i place să facă și ce știe să facă. Asta se aplică peste tot, inclusiv în domeniul curățeniei, și acesta fiind un domeniu în care sunt unii oameni mai bine pregătiți ca alții și care își dau interesul să mențină și să presteze un business curat, transparent și cuantificabil.

Categories
Advertorial

Cască ochii de n-ai CASCO

A trecut aproape o săptămână de la începutul adevărat al iernii în București, săptămână începută cu ninsori și viscol puterninc iar urmele viscolului sunt încă vii în mintea multor șoferi.

Am văzut duminica trecută cel puțin trei copaci căzuți prin parcări pe o rază de maxim 200m în jurul blocului meu.

Din fericire au căzut între mașini și nu peste ele… și probabil că acei oameni și-au consumat doza de noroc pe toată luna ianuarie…

Însă în București și în țară nu toți oamenii au fost la fel de norocoși ca vecinii mei, iar imaginile “iadului alb” au fost îndelung reluate de majoritatea televiziunilor și site-urilo de știri.

Eu am personal o limită psihologică a sumei maxime pe care o pot și o voi da vreodată pe o mașină. Cum citam mai deunăzi, “mașina este un cec fără acoperire”, mașina fiind un maldăr de fiare care-și pierde din valoare zilnic din momentul cumpărării.

Însă chiar și în cazul meu pragul maxim de investiție într-un autoturism este destul de jos, nu pot să nu mă gândesc la amicii mei care au incestit sume mari în mijloacele lor de locomoție.

De departe, dacă vrei să mai ai păr în cap (și nu neapărat alb) atunci când îți iei o mașină nouă și ceva mai scumpă, trebuie să-ți faci o asigurare CASCO. Asta dacă e singura mașină și eventual în primii ani când valoarea ei se păstrează destul de ridicată.

Altfel, lucrurile sunt simple… ai o grijă în plus (în afară de plata primelor de asigurare), trebuie să fii foarte atent pe unde-ți lași mașina, mai ales când sunt șanse ca vremea să se strice, pentru a nu-ți găsi mașina sub vreun copac sau, mai rău, împachetată de vreun utilaj de deszăpezire.

casco

Asigurările CASCO fiind (de obicei) făcute în funcție de valoarea reală a mașinii acoperă o gamă destul de largă de incidente care ar putea strica sau chiar distruge părți ale mașinii sau chiar a echipamentelor din interior, avarii provocate de furtuni puternice, incendii, explozii, cutremure sau alunecări de teren.

Un alt beneficiu al acestor asigurări este că acoperă de asemenea despăgubiri în cazul furtului mașinii sau chiar a tentativelor de furt dacă acestea “au lăsat urme” pe mașină.
Piața asigurărilor este un câmp de lupă pentru multe companii iar acest lucru are o latură bună pentru client, deoarece în lupta pentru clienți noi, companiile de asigurări și brokerii lansează inclusiv pachete personalizate de asigurări, unele chiar cu beneficii extinse și asupra altor bunuri.

Eu unul aștept în 2016 să văd și o abordare mai lejeră a asigurărilor CASCO și pentru motociclete și de ce nu… biciclete, pentru că, momentan aceste tipuri de vehicule sunt ghimpi în degetele asiguratorilor.

Și așa poate s-ar mai “dresa” piața, s-ar mai reduce numărul furăciunilor (în condițiile în care seriile și caracteristicile ar fi mult mai importante pentru utilizator) și nu în ultimul rând, doar simpla prezență a “respirației” asiguratorilor în ceafa poliției ar putea trezi într-o oarecare măsură interesul acestora din urmă pentru propria lor slujbă.

Categories
Advertorial De-ale mele

Mașina ei, mașina ta, mașina familiei…

OK, o spun de la început… nu sunt într-o relație sentimentală cu vreo mașină… nu mai sunt de mult timp.

Mașina este un rău de cele mai multe ori dispensabil dar dintr-o educație tâmpită pe care am primit-o nu ne încumetăm să o vindem ba mai mult mai și investim în ea… “mașina este un cec fără acoperire” cum bine spune cineva.

Mai ales dacă ajungi să “locuiești” în mașină (iar aici am destule amintiri cu zile în care am stat mai mult la volan decât la birou) ordinea și curățenia din mașină rămând undeva… la capitolul “o să fie”. Îți dai seama cât ai mers după cantitatea de ambalaje de sandwitchuri, sticle goale, pahare de cafea și doze de RB adunate în spațiul de la picioarele pasagerului. Și ce poate fi mai frumos atunci când de exemplu mergi pe o monotonă autostradă de la noi (unde doar gropile și proștii de scot din starea de zen pentru acei maxim 50km pe care-i poți merge “legat”) – decât să încerci (fără succes) să desfaci o sticlă de cico…

La fel, atunci când mașina nu este cea a firmei, ci cea personală, de familie (și mai fain), iară familie înseamă “+1” copil/copii… gata din nou cu conceputul de a merge în ordine și curățenie.

Aici, din nou, am o listă lungă de amintiri (și pun pariu că și de acum încolo, pentru câțiva ani situația nu se va schimba), și o listă lungă de straturi de mâncare, sucuri, vărsături și mai știu eu ce pe bancheta din spate, pe jos… peste tot.

Ei bine, cu toate astea, vine o zi… vine o zi (în care nu-ți cântă Bitman), în care ajungi la concluzia că mașina ta are nevoie de igienizare… iar cel mai frustrant lucru în acele momente este să mergi într-o spălătorie auto, să plătești igienizarea iar la plecare să constați că odată cu sticlele goale ți-a plecat și agenda/telefonul, nu și urmele de cola de pe tapițerie, sau cele de ciocolată de pe bancheta din spate.

Iar mizeria de pe tapițerie e acolo nu neapărat din cauza humanoizilor din spălătorie ci (din păcate) din cauza faptului că ei știu și folosesc soluții și metode eficiente doar pentru exterior, fiind puține spălătoriile care știu cam cu ce se mânâncă un serviciu de curățare tapițerie auto. E cumva la fel ca la covoare, canapele sau alte obiecte de prin casă… nu poți folosi același detergent și pentru vase și pentru piele și pentru stofă sau catifea.

Pentru aceste momente, sau mai bine zis, pentru evitarea lor, au apărut firmele specializate, firme care oferă servicii dedicate de curățare tapițerie auto, firme care au know-how, soluții pentru fiecare tip de tapițerie și oameni pregătiți, care știu să aplice conform indicațiilor soluțiile astfel încât tapițeria să recapete pe cât posibil imaginea inițială.

How To Love Your Car

Și până la urmă un prestat serviciu corect ajută nu numai la imaginea tapițeriei și implicit a mașinii, dar e foarte important și pentru sănătatea ta ca șofer și a pasagerilor, mai ales dacă aceștia sunt copii, pentru că printr-o curățare corectă se elimină microbi și bacterii dezvoltate din mizerie.

Așa că, indiferent dacă e vorba de mașina ei, mașina ta sau mașina familiei, merită să încerci din când în când să alegi un serviciu de igienizare profesională.

Credit foto: Max Cleaning, BCCIC

Categories
Advertorial Bicicleta

Veloteca. Din dragoste pentru biciclete… de prin 2008

Ce mi-a plăcut întotdeauna la magazinul de biciclete şi accesorii din Bucureşti, Şos. Iancului 100, a fost un cumul de impresii plăcute pe care a lăsat-o în mintea mea experienţa avută cu această echipă! Înşir tot ce îmi vine în minte: numele Veloteca, sloganul şi sigla, atmosfera din magazin, curajul lor de a face mereu un pas înainte, dorinţa de a te lumina şi îndruma, încăpăţânarea de a servi omul şi nu banul, Veloteca1selecţia de bicle şi accesorii de bun gust. Am trecut în revistă de curând noile lor puncte forte, aşa că îmi doresc să le împărtăşesc cu voi, aşa cum le-am promis să le dau mai departe.

Un serviciu VIP de la Veloteca: VeloGaraj

Magazinul Veloteca a lansat în premieră în România serviciul de găzduire profesională pentru biciclete pe toată durata iernii. VeloGaraj este serviciul pe care Veloteca se oferă să îl propună celor care acuză probleme de spaţiu şi confort în locuinţe, oferind nu numai găzduire ci şi revizie la finalul perioadei! Sunt aproape 5 luni în care mulţi dintre voi nu mai folosiţi bicicletele şi trebuie să improvizaţi soluţii de depozitare, perioadă în care eu vă recomand să le duceţi la Veloteca!

Siguranţă şi Confort pentru tine şi bicicleta ta!
1. VeloGaraj Standard: 45 lei/luna, minim 4 luni = 180 lei, include: depozitare și revizie simplă;

2. VeloGaraj Premium: 60 lei/luna, minim 4 luni = 240 lei, include: depozitare și revizie completa a bicicletei.
Am aflat că opţional, contra cost, echipajul Veloteca asigură preluare si returnare acasă!

Data de incepere a preluarilor de biciclete in VeloGaraj: 15 Octombrie. Data de incepere a returnarilor: 15 Februarie. Data limita pentru returnari: 15 Martie. Vă urez o iarnă pe schiuri!

Veloteca service rocks!

Atelierul de reparatii si întreținere biciclete Veloteca te așteaptă în sectorul 2, Sos. Iancului 100.
Echipa te roagă să suni pentru o programare, ceea ce înseamnă o abordare serioasă! La urgenţe niciodată nu m-au dezamăgit, dar la operaţiuni planificate de mine din timp am acceptat că e mai bine să îmi rezolve treaba în ritmul lor. Deoarece îşi iau munca (si pasiunea) in serios, de cele mai multe ori bicicletele trebuie lasate de pe o zi pe alta pentru a se bucura de toata atentia lor. La ora actuală ştiu deja că Alex şi echipa lui stăpânesc foarte bine orice tip de bicicletă, de la vechile biciclete ruginite ale taţilor noştri, până la cursiere şi full-uri. Ba chiar de multe ori i-am găsit pe Alex cu Paul meşterind de zor şi la motociclete!

Băieţii ne invită la ei la sediu sa ne facem GRATUIT presiunea la roti, la compresor. S-aveţi presiune!

Vrei accesorii? Aruncă întotdeauna un ochi la Veloteca! Ori pe site, ori direct în magazin.

Este domeniul în care ei stau foarte bine, şi întotdeauna am găsit multe opţiuni pentru acelaşi produs. Pentru mine, sau pentru cadourile pe care le fac amicilor de ture. Bicicletele mele pleacă mereu la shopping la Veloteca, imediat ce se anunţă o toamnă ploioasă sau o primăvară timpurie. Gentuţele cu prindere de ghidon, de cadru, de şa, de portbagaj, cu arici, cu catarame, cu clips-uri, cu şnururi sau cu capse au aplicabilitate la orice. Rafturile pline de la Veloteca te conving că nu există dificultăţi în a pedala, doar lipsă de inspiraţie 🙂 Sunt mulţi cunoscuţi de-ai mei care se laudă cu bicicleta lor “pe care nu au mai pus nimic de 10 ani”, nu tu anvelope noi, nu tu manşoane noi, nu tu pedale noi şi tot aşa… Eu personal îmi îmbunătăţesc stilul adaptând şi accesorizând. Biciclistul Singuratic sau Biciclista Misterioasă nu au personalitate fără un set de accesorii care să le reprezinte atitudinea. Pedalatul nu are farmec sau confort, fără accesoriile care ne fac performanţele mai facile.

Vreţi mai multe recomandări?

Mai am şi altele … dar vă las să le descoperiţi singuri!

Categories
Advertorial De-ale mele

Din nou despre asigurări… și asiguratori

Am spus-o și o repet, îmi fac și-mi voi face asigurările online, pentru că am mai multă încredere în brokerii cunoscuți decât în copilele de stau prin galeriile hypermarketurilor și care întrebate de trei ori despre aceeași mașină, oferă trei lucruri diferite.

rcaonline

Citind chiar azi articolul de pe Hotnews legat de solvabilitatea Astra, Carpatica și Forte Asigurări încep să îmi pun din ce în ce mai multe întrebări legate de credibilitatea asiguratorilor.

Dacă despre Forte nu am auzit până azi, despre Carpatica știam (ceea ce probabil știe toată lumea), anume că “nu plătește” și că mai repede obții bani de la Merkel decât de la ei. Despre Astra.. sunt multe lucruri neclare încât nu-mi pot da cu părerea (dar urmăresc cu interes ce se întâmplă acolo, având asigurări active la ei).

Revenind la alegerea de a face o asigurare RCA online de la un broker (online) cunoscut, aceasta aduce și un avantaj în zona credibilității, unele dintre site-uri refuzând să propună practic clienților asigurări de la firmele dubioase (nu vorbim aici neapărat de Astra, a cărei decădere este încă o mare necunoscută cel puțin pentru mine, mirosind puternic a implicare policopesedistă), probabil și de asta nu auzisem eu de Forte Asigurări.

Pe de altă parte, acum vorbind de jucătorii rămași pe piața asigurărilor… sunt oarecum convins că în următoarele luni vom vedea o creștere a costurilor, din păcate, la fel ca în anii trecuți, creștere pe criterii total aiurea, însă cumva vor trebui cu toții să își asigure “stratul de grăsime” care să-i țină în viață în caz de necaz (din nou, Astra va fi probabil sperietoarea).

Spun despre criteriile luate în calculul asigurărilor că sunt aiurea și dau un singur exemplu, Iulia deși are mai multă vechime ca șofer, fără evenimente de când are permisul, etc. plătește pentru o motocicletă (cu motor de capacitate mai mică decât a mea), cu aproape 20% mai mult ca mine, doar pentru că este femeie.

Dacă ar exista în țara asta și instituții care să aplice corect legislația existentă, o eventuală mărire a cotelor de asigurare ar trebui să aducă și o reducere a numărului de tineri cu experiență puțină (sau deloc) și cu mașini mari, cei care sunt statistic implicați în majoritatea incidentelor auto.

Eu unu’ încă visez la o aliniere a modului de asigurare la cel de afară, după modelul britanic de exemplu, în așa fel încât asigurarea să fie obținută pentru individ și nu pentru mașină, astfel încât fiecare șofer să-și aibă asigurarea sa personală atunci când se urcă la volan.

Dar probabil acest lucru nu se va întâmpla prea curând, în condițiile în care asta ar filtra și mulți dintre așa numiții “profesioniști” și ar deranja procentul acela de votanți ai știm noi cui.

Categories
Advertorial De-ale mele

Și dacă-mi trebuie o mașină pentru o perioadă mai lungă?

Prin luna mai a acestui an, întrebam (oarecum retoric) dacă a avea în anul 2015 mașină este cu adevărat necesar sau este doar un moft.
Nu, nu mi-am schimbat părerea de atunci, însă unele dintre replici când am apucat să discut despre asta a fost “bine, bine… închiriezi pentru o zi, două, o săptămână. Dar ce faci dacă-ți trebuie o mașină pentru o perioadă mai lungă? Ce faci dacă ai nevoie să zicem de o mașină pentru șase luni?”
Recunosc, întrebare încuietoare… însă am aflat că există și opțiuni pentru închirieri auto termen lung, asemănătoare serviciilor de leasing operațional, existând companii care au dezvoltat în timp pachete de servicii dedicate atât clienților persoane fizice, cât și firmelor mici și mijlocii.
kooldriveDe obicei astfel de pachete sunt construite în așa fel încât să includă servicii care să reducă sau chiar să degreveze clientul de cheltuielile de mentenanță, oferă asistență, mașină la schimb în caz de necaz, iar grija asigurărilor (RCA și/sau CASCO) și a vignetei rămâne în “curtea” companiei care furnizează mașina.
Iar plata, la fel ca în cazul leasingului, este una lunară, în condiții agreate de părțile implicate și ce mi se pare cel mai important, toată gama de servicii dă dovadă de flexibilitate.
Așadar avem soluții care pot ajuta omul să cheluie mai puțin (având o sumă fixă de plată pe lună, doar pe perioada în care se folosește vehiculul), iar faptul că se poate opta pentru mai multe variante de pachete, putând fi modificate oricând limitele de kilometri sau chiar modelul mașinii dau o mai mare libertate de mișcare omului de rând sau firmelor mici (mai ales firmelor noi înființate, care trec cu greu de birocrația și verificările companiilor de leasing).
Aflându-ne în săptămâna europeană a mobilității nu pot să mă abțin să nu promovez ideea de a folosi mașini închiriate în locul ocupării mai multor locuri de parcare pentru fiecare mașină în parte, mai ales când aceasta nu este folosită eficient.
Vorbind de folosire eficientă, am urmărit o perioadă gradul de încărcare a mașinilor din trafic în drumul spre școala Biancăi și am constatat că anul ăsta numărul mașinilor în care sunt mai multe persoane a scăzut față de perioada oarecum similară a anului trecut. Și alt lucru aiurea, văd tot mai des mașini cu mai mult de 5 locuri (vanuri și dubițe) în care e doar șoferul, iar acest lucru este departe de a fi ok.
Visez încă la momentul în care țara asta va considera oamenii ca fiind prioritari și va oferi așa cum se întâmplă afară avantaje companiilor care-și vor convinge oamenii să nu mai vină singuri în mașină la muncă, să încurajeze utilizarea metodelor de transport alternative iar în loc de a umple piața cu mașini de vânzare să promoveze utilizarea mașinilor închiriate, atunci când omul are nevoie de mașină.

Categories
Advertorial De-ale mele

Pot să ud și canapeaua…

“… mama nu se supără”. Așa suna pe la jumătatea anilor ’90 unul din sloganurile din reclamele pentru scutecele de la Libero Baby, dar care în timp s-a identificat cu… Pampers, slogan care se numără printre puținele care au rămas în memoria colectivă a românilor în perioada post-decembristă.

Dar, cu scutece sau fără (fie ele Pampers sau Libero), combinația dintre copii și canapele e una de succes :).

Sunt convins că toți cei care au sau au avut copii știu la ce mă refer. Canapeaua este mai devreme sau mai târziu loc de joacă, loc de pictură, loc de șters degete de ciocolată, preferata câinilor pentru somn și a mâțelor pentru ascuțit ghearele… acuma dacă norocul (sau nenorocul, după caz) face ca acea canapea să fie una din material textil, fiecare acțiune de mai sus rămâne “marcată pentru eternitate”, pentru că nu toate petele ies.

Metode de protecție împotriva atacurilor asupra canapelelor sunt multe, noi însă am ales să lăsăm accesul liber (atât copiilor cât și pisicilor), și să nu ne supărăm de câte ori se întâmplă câte ceva… Astfel că pot povesti (din petele de pe canapea) unde și-a băut Bianca prima dată cacaoa cu lapte, unde a pictat cu carioca jungla din “Cartea Junglei”, 20150922050949unde a scăpat Alexia ciocolata și apoi a frecat cu piciorul ca să se șteargă și e loc suficient pentru Ștefanuț, care probabil își va lăsa de asemenea amprenta pe canapea.

Multe dintre petele accidentale apărute pe canapea le-am curățat mai mult sau mai puțin folosind diverse soluții de prin comerț, bineînțeles, soluții pentru uz casnic care își fac cât de cât treaba, îndepărtând petele făcute din cauza “accidentelor comune”, cu cafea, sucuri, lapte etc… La urme de marker, carioci colorate etc. nu am avut prea mari așteptări.

După ce va trece perioada critică (în care aștept și de la Ștefănuț opere de artă pe canapea) vom căuta probabil ceva firmă care presteze servicii de curățare canapea, de la care mă aștept să aibă know-how și soluții profesionale care să elimine petele de pe a noastră canapea din sufragerie.

Am observat că în ultima vreme, probabil datorită faptului că există cerere în sensul acesta, mai multe firme care oferă servicii de curățenie au introdus și servicii specializate pentru mochete, covoare, canapele sau fotolii și… cu siguranță sunt mai experiementați ca mine.

Deși e la fel de probabil să păstrăm amintirile vii și să nu ștergem urmele, nu până nu vor crește suficient de mari încât să se distreze atunci când le vom aminti (dacă nu vine neamțul ăla de ascunde medicamentele pre la noi) momentele de creație și care operă de artă aparține cui 🙂

Categories
Advertorial De-ale mele

Optimism sau prostie?

Acum câțiva ani, fiind în proces de renovare a apartamentului am fost nevoit să iau la pas magazine de instalații sanitare, electrice și alte asemenea… unde am observat prima dată oameni care păreau ori super optimiști, ori (mult prea) zgârciți (probabil) sau doar incapabili să înțleagă noțiunea de volum.

Altfel nu pot să-mi explic cum pot unii să creadă că pot înghesui într-un Matiz X saci de ciment, soacră, nevastă și copii… sau că într-o amărâtă de Dacie să care faianța și gresia pentru (din nou, probabil) o întragă vilă.

Foto @LOLhome.com
Foto @LOLhome.com

Mă uitam prin parcări cum încercau permutări de scaune, neveste și saci, sfârșind aproape întotdeauna cu seturi de înjurături din adâncu’ sufletului și “expulzarea” persoanelor în plus spre transportul în comun.

Dar mai tare de atât mi s-au părut “optimiștii” de duminică de la Ikea. Nu zic, mulți merg acolo doar așa, ca ieșire la faleză spre chifteluțe… însă dacă duminica viitoare aterizează un extraterestru în parcarea de la Ikea (și se hotărăște să fumeze o țigară lângă ieșire (pen’că nu o avut voie să fumeze-n OZN de la momentul plecării de pe planeta lui) și se uită la cei care încearcă să-și încarce cumpărăturile-n propriile mașini), va fi cel puțin șocat.

Este acolo un super spectacol… oameni care descoperă doar acolo, în parcare că portbagajul este fix cu 2 cm mai scurt, mai îngust sau mai într-o parte decât se așteptau, oameni care abia atunci, acolo, în parcare cer o ruletă să măsoare salteaua sau portbagajul sau cutia cu plăci sau ce-or fi cumpărat acolo. Atâția oameni care nu se gândesc înainte de a cumpăra ceva dacă au cu ce, sau pot căra, instala etc. piesele achiziționate… oameni despre care nu pot să spun dacă-s doar foarte optimiști sau proști de-a dreptul.

N-are rost să aduc aminte că Ikea (la fel ca aproape fiecare magazin care se respectă) are serviciu propriu de livrări, sau că în București există nenumărate firme de transport mobilier. Nu, omul nostru trebuie să-și care singur mobila, că doar n-o să “dea bani la alții ca să facă ce pot și eu”. Ba, că unele magazine au ori pot recomanda și personal calificat pentru instalarea mobilierului, asta e deja altă discuție… românul nostru-i specialist la montat mobilier, în aceeași măsură-n care e as la fotbal și politică.

Ca idee despre diferența când vine vorba de mutat diverse… acum câteva luni când ne-am mutat sediul, am mutat rack-ul cu o zi înaintea mobilierului (pentru care am apelat la o firmă de transport). Asta pentru că trebuia să fie instalat totul pe poziții înainte de a aduce restul birourilor. Rezumatul operațiunii – cărat trei inși mastodontu’ dându-ne peste dește și picioare și pierzând aproape o oră pentru asta.

A doua zi, pentru restul mobilierului firmei a venit o firmă specializată. Au venit la 11 dimineața iar la 13 deja erau plecați. Noi nu a trebuit decât să ștergem de praf mesele puse deja de ei pe poziții…

Nu cred că merită mai ales pentru mutări de mobilă în București să te chinui de unul singur, când (adevărat, cu niște costuri) există firme care pot ajuta.

Categories
Advertorial De-ale mele

București Capitală Europeană a Culturii în 2021

Sunt nenumărate poveștile acestui oraș, fiecare stradă din centrul său putând spune povești timp de ore…

 

Ateneu

A photo posted by Alex. Burlacu (@alex_burlacu2) on



 

Da, ați auzit bine. Bucureștiul, orașul pe care cu toții iubim să-l urâm și care a intrat ca un drog în inimile și mințile noastre, orașul pe care nu-l părăsim nici atunci când ne face să pierdem ore-n trafic, orașul în care se betonează rădăcinile copacilor, dar în același timp orașul lăudat de un Mircea Eliade, cântat de-a lungul timpului prin voci de neuitat, orașul Cantacuzinilor și al Brâncovenilor, acest București candidează la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021.

 

În sprijinul acestei inițiative au început deja să se întâmple multe evenimente și, nu pot decât să sper că acel (acum îndepărtat) 2021 va oferi Bucureștiului titulatura meritată. Dară pentru mai multe șanse în această înițiativă e nevoie de implicarea voluntară a cât mai multor persoane.

 

Unul din modurile în care se poate susține această inițiativă este postarea de fotografii și mesaje cu ashtagul #bucuresti2021 pe rețelele de socializare, fie vorba de Twitter, Facebook sau Instagram.

În acest mod, pe lângă sprijinirea inițiativei se vor aduna și mai multe imagini și povești despre locuri poate necunoscute Micului Paris.

Categories
Advertorial De-ale mele

Trust me! I’m an engineer!

“Trust me! I’m an engineer!” Cam așa ar putea începe aproape toate discuțiile despre reparații, fixuri și upgrade-uri în casă, atunci când sunt povestite de un bărbat.

Nu că n-am avea femei inteligente și pricepute, însă aceste de multe ori preferă să apeleze la firme/persoane cu mai multă experiență (era o reclamă la Depanero parcă legat de “pe cine chemi în caz că…”).

O vorbă din gașca (bi/moto)cicliștilor spune că în viață ai nevoie de doar două lucruri, anume de WD40 și bandă izolatoare. Dacă ceva trebuie să se miște și nu se mișcă – folosești WD40. Dacă se mișcă și n-ar trebui – pui banda izolatoare.

Până la un punct… perfect adevărat. Adevărata provocare vine când ai nevoie să fixezi/așezi/instalezi obiecte în poziții și locuri în care banda nu intră sau… nu se aplică.

Moment-Super_Glue-Ultra-GelAm încercat cu bandă dublu-adezivă să fixez odată un ceas pe perete și era să-mi omor (de inimă probabil) câinele… care n-a fost deloc fericit să-și ia un ceas în cap când dormea liniștit cu picioarele (toate patru) pe perete. Mi-am exersat de asemenea mușchiu’ pe propriul ghidon de la mobră… și-n afară de niște înjurături de la prietenul meu Jumba care s-a chinuit zdravăn să înțeleagă cine mama piratului a strâns piulița aia cu mult mai mult decât era nevoie…. n-am obținut decât un vals al furcii de ziceai că al meu Domi s-a dat pe vodcă proastă.

În astfel de momente, apelezi la Moment 🙂 Nu că n-ar exista și adezivi care în afară de degete (și eventual buze, dacă ai nenorocul să ții capacu-n gură), dar sunt adezivi pe care-i testezi o dată, poate de două ori… și apoi doar dacă te împinge rău nevoia și n-ai altceva la îndemână-i mai cumperi.

Nu zic, fiecare adeziv în parte trebuie folosit pentru ce-a fost el creat. Că degeaba dai (și înjuri apoi) cu un adeziv de lemn pe sticlă…. că ai toate șansele să rămâi cu ochii-n soare, pardon… sticlă.

banner-momentCu puțină documentare înainte de a cumpăra un adeziv, pot fi eliminate multe neajunsuri și frustrări ulterioare…

Oricum revenind la Moment, am sesizat că pe piața noastră au apărut mai multe produse, pentru utilizări diferite, acum probabil fiind acoperite mai toate necesitățile să zicem casnice.
Iar ca o noutate, cei care cumpără produse Moment de minim 50 de lei până pe 15 septembrie 2015 și înscriu bonul pe www.lipesteorice.ro pot câștiga unul dintre cele 6.300 prânzuri la McDonald’s, 500 lei săptămânal sau marele premiu de 1.000 euro.

Un motiv în plus pentru a avea în casă un Moment, în orice moment.