Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Iar campanie electorală?

Mă miram (și nu înțelegeam) acum câteva zile de ce îmi tot servește găgâl tone de bannere cu “nuștiucine alături de puie monta”.

În seara asta mergând cătinel spre casă am început să înțeleg, văzând corturile cu mecla lui Tăriceanu: puie monta nu se simte împlinit până nu fură ceva, orice, să fie acolo simbolic… acum, pentru supraviețuire, a furat startul… campaniei, sau pre-campaniei, cum s-o mai numi faza de minciuni (doar) din poze.

Bine, faptul că pe străzi e doar mecla celuilalt specimen mă face să înțeleg de ce sunt ei așa buni prieteni 🙂

Sper ca la final să rămână cu ce merită: puie.

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Schimbarea trebuie să fie în noi

Comportamentul general al poporului român cred că ar putea fi un bun material de studiu pentru psihologia maselor, românii fiind probabil nația cel mai ușor de “deraiat” de la țel, din drumul lor spre țintă.

Nu vreau să iau poziția judecătorului, sunt suficienți “judecători avizați” în online, iar rădăcina acestui comportament este una adânc înfiptă în istorie și timp, așa că e departe de mine orice intenție de a critica.

Am spus-o de multe ori, suntem o generație privilegiată. Suntem cei care au fost martori (mai mult sau mai puțin implicați) ai celor mai rapide evenimente politice, sociale și tehnologice.

Iar acum am avut ocazia să fim martorii unei a doua revoluții românești, pentru că am avut parte de o revoluție săptămâna trecută… una care a durat trei zile, dar… revoluție îi rămâne numele.

La fel ca în 1989 la Timișoara, a fost nevoie de un eveniment cu puternic impact emoțional ca să scoată românii din dezmorțeală, să-i scoată din casele și confortul personal și să-i facă să realizeze cât sunt de puternici atunci când se raliază unui scop comun (ăsta e cred coșmarul oricărui stat – puterea colectivă a propriului popor).

De data asta, ironic sau nu, a fost nevoie de nenorocirea din Colectiv pentru ca românii să acționeze în colectiv.

Așadar am “supraviețuit” și celei de-a doua revoluții române, am fost și ne-am strigat păsurile, apoi viața a intrat în normal…

Ce s-a schimbat? În afară de guvern? Mi-ar plăcea să cred că mai mult decât guvernul, această revoluție a schimbat mentalitatea… colectivă.

Tot ce-mi doresc este ca aceste schimbări de mentalitate să fie de lungă durată, pentru că doar așa vom putea, în sfârșit evolua. Și odată cu evoluția noastră, putem deveni părinți mai buni și mai responsabili pentru copiii noștri.

O altă ironie-mi pare că acum sloganul folosit de Iohannis la alegerile de anul trecut (cu România lucrului bine făcut) pare să fi fost asumat de oameni, fiecare dintre noi simțind că trebuie să ne “curățăm” de mentalitățile și obiceiurile care au dus până la urmă la moartea unor suflete nevinovate.

Foto de Paul Cozighian, în imagine Cristina A. Dan
Foto de Paul Cozighian, în imagine Cristina A. Dan

Mulți dintre cei cu care am interacționat în ultima săptămână sunt hotărâți să schimbe ceva în ei în primul rând și abia apoi să aștepte schimbări din partea societății sau a statului. Și ăsta e indiscutabil, un lucru bun.

Cât despre stat și politicieni… din partea asta nu trebuie să ne așteptăm la schimbări.

Dacă mi-ar cere cineva să aleg o singură frază care să reprezinte unul din subiectele principale ale celor care vor să ne țină pe loc, prin care vor să ne facă să renunțăm la evoluția personală (din motive evidente) ar fi întrebarea (oarecum stupidă): “Bine, dați-i pe ăștia jos, dar pe cine vreți să puneți în locul lor?”.

Ei bine, asta e de departe întrebare de manual (manual de manipulare bineînțeles – rostul repetitivității ei fiind doar dezbinarea și deturnarea atenției de la subiectul adevărat al propoziției).

Răspunul corect după mine la această întrebare este “Tot pe ei”.

Da, România nu are politicieni. Nici nu ar avea cum să aibă, pentru că în 25 de ani (ani în care nimeni nu și-a dorit să își asume asta) nu poți crește, nu poți forma un politician.

Ultimii politicieni adevărați au fost regretații Copos și Rațiu. Singurul om în viață cu stofă de politician este (din păcate pentru noi toți) Iliescu.

Actualii politicieni (din toate partidele) trebuie (conform bancului) schimbați des, ca pamperșii, fix din aceleași motive.

Asta până când dintre ei se vor elimina japițele și vor rămâne doar cei făcuți pentru meseria asta.

Așa că da, nu avem alternative. Trebuie să rămânem cu acești politicieni dar acum, treziți fiind din somnul ăsta indus, trebuie să renunțăm să fim spectatorii de tribuna a doua, ăia care pleacă acasă dacă văd că echipa nu joacă. Acum trebuie (și am demonstrat săptămâna trecută că putem) să fim ăia din galerie (nu neapărat ăia de căutau motiv de bătaie la Universitate), trebuie să fim vigilenți și vocali.

Bine ar fi (deși cred că va rămâne la nivel de utopie pentru încă ceva timp) să se aplice rezultatul acelui referendum în care i-am trimis la plimbare și să rămânem cu un parlament redus, cu o singură cameră… visul meu personal e un parlament clonat după cel suedez, cu parlamentari care să aibă aceleași drepturi și care să muncească într-un mod total transparent, sub atenta supraveghere a societății civile.

Trebuie să învățăm să ne implicăm și să amendăm imediat orice tentativă de derapaj.

Avem pentru asta și o armă pe care părinții noștri nu au avut-o în 89′, rețelele sociale (cu rol principal de anti-socializare în viață reală), rețele care ne ajută să ne organizăm, să identificăm problemele mai ușor și să acționăm. Pentru că a trecut timpul statului și înjuratului în fața televizorului, este momentul acțiunii.

Și nu, soluția nu este (sau cel puțin pentru mine) neapărat să ne implicăm în politică, să devenim politicieni (deși probabil există tineri capabili și dornici să-și facă o carieră în acest domeniu), ci să îi filtrăm, dresăm și să-i șlefuim pe cei care se încumetă să intre în această meserie.

Pentru că până la urmă, și politicienii sunt niște “prestatori de servicii”. Dacă dăm peste un doctor slab pregătit sau șpăgar suntem în stare foarte ușor să găsim resursele pentru a-l “ucide” online.

Și de multe ori prin “share și re-share” se întâmplă ca informația să ajungă la urechile cui trebuie, iar el (vinovatul) să primească ce merită.

Pentru că dacă nu începem să fim treji și atenți vom continua să fim acei zombie biropați care se mulțumesc doar să-și mormăie în barbă, care preferă să nu meargă să voteze, sau care se declară sătui, dar care, la final pică în jocul făcut de actualele așa-zise partide, joc prin care noi oamenii de rând suntem doar o masă de manevră întru îndeplinirea scopurilor unor grupuri organizate, grupuri care servesc doar unor interese meschine și mafioate.

Dar cu noi, mâna asta de oameni care ne-am trezit, politica poate ajunge acolo unde îi e locul iar noi putem ajunge în sfârșit să fim scopul ei.

E timpul să participăm la viața cetății pentru că doar așa vom ajunge să câștigăm experiența socială necesară îndreptării lucrurilor spre normalitate.

Am pierdut deja 25 de ani. Nu trebuie să mai riscăm să lăsăm pe umerii copiilor noștri greșelile inerente ale “curbei cunoașterii”. Asta putem face pentru ei acum.

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Șah și mat.

Imaginați-vă că participați la o cursă de ciclism. Conform tuturor indicatorilor aveți cel mai bun timp, cel mai puternic psihic, ultima căzătură în grup a avut loc fix în spatele vostru și i-a implicat pe principalii favoriți, ați surprins deja pe toată lumea când ați prins evadarea, iar acum cu 4 km înainte de final conduceți detașat cursa și cel mai apropiat adversar este la un minut în spate. Cadența e susținută, tot corpul răspunde bine, mai este o curbă și apoi gata, finalul la câteva pedale. Este o cursă câștigată. Sună bine nu-i așa? Ei bine și când intrați în ultima curbă cu fermoarul deja încheiat frumos, cu transpirația ștearsă de pe frunte și cu zâmbetul pe față… se întâmplă. Roata spate fuge, a alunecat pe ceva… pe ce? nu știți dar pierdeți controlul și în mai puțin de o secundă simțiți cum asfaltul își ia tributul de piele. Simțiți cum vă arde piciorul, vă uitați și vedeți că pe fesă, picior și cot aveți ceva roșu care nu e echipamentul. Dar aveți un avans. Vreți să vă ridicați și să continuați cursa. Bicicleta pare a fi ok. Trebuie câștigată cursa asta. Însă corpul nu mai ascultă…. și înainte să vă pierdeți cunoștința mai apucați să vedeți cum plutonul trece linia aia de finish care e la doar câțiva metri în față…

Sună tragic? Da.

Însă tragedia este că într-o situație asemănătoare ne aflăm noi românii acum.

Cine ne-a tras preșul de sub picioare? Președintele Iohannis, într-un gest de mare “meseriaș”… Or dormi consilierii săi, dar și când se trezește câte unul ne dă șah și mat pe mutarea noastră.

Nu, NU sunt pesimist.

Dar dacă credeți că decizia asta de a implica societatea civilă și “vocea străzii” în consultările pentru noul premier a fost luată pentru binele nostru… vă înșelați. De fapt, nici nu ar trebui să existe o grabă, o presiune pentru alegerea unui nou guvern, însă vom vedea mai mult ca sigur în scurt timp o mulțime de motive “întemeiate” pentru a grăbi lucrurile (nu cred că trec 48 de ore până vom auzi primii “analiști” plângând pe la latrine că riscăm să rămânem fără fianțări, fără bani europeni (că ex-prim-sinistru Ponta s-a dovedit vreun magnet pentru fondurile europene)… sau mai știu eu ce năzbâtii de-ale lor.

Dacă ceva a funcționat conform planului pe termen scurt și mediu din 1990 încoace a fost procesul de adormire a societății civile. Ducerea în derizoriu a oricărei încercări de a trezi națiunea și damnarea celor care ar fi încercat acest lucru.

De ce credeți că în toți acești ani, românii de afară au fost cei care încercau să ne trezească din pumni și au fost atât de huliți (și încă se mai încearcă aruncarea unei imagini nasoale asupra lor chiar și acum)?

Nu pentru că au descoperit acolo vinurile scumpe și au uitat gustul mămăligii (cum se reproșa acum aproape un an).

Ci pentru că ei odată rupți de aici, aveau imaginea panoramică. Aici, cu vălul pe față, cu o presă manipulatoare și manelizato/telenovelizată, ce imagine am avut non-stop în jurul nostru?

Ce forme de exercițiu social cunoașteți? Cei care ați terminat școlile după 1990, ce forme de exercițiu social vă amințiți să vă fi fost predate și mai ales ce forme de exercițiu social ați pus în practică?

Și mai important decât asta, mai este o întrebare pe care nimeni nu și-o adresează încă… Credeți că București înseamnă România? Credeți că problemele voastre punctuale de azi se regăsesc în Fierbinți Târg (că tot e la modă numele ăsta)?

Ei bine ați fi surprinși să aflați că multe din lucrurile care aici par a fi… clare și transparente, în afara orașelor mari capătă o altă nuanță… nuanță mai mult sau mai puțin diferită de cea din marile orașe, în funcție de multe, multe alte lucruri… lucruri la care probabil nu vă gândiți.

Urcați în mașina proprie, ieșiți din oraș și în primul sat aflat la 35km distanță opriți și întrebați prima femeie în vârstă (și cu drept de vot) dacă știe cine sunt Varujan Pambuccian, Tudor Chirilă, Gheorghe Piperea sau Nicolae Victor Zamfir.

Dacă vă surprind răspunsurile spuneți-mi și mie vă rog frumos.

Dar să revenim la subiectul discuției – societatea civilă și mesajul președintelui.

Această voce a societății civile trebuie dusă la Cotroceni într-o formă organizată. Ori singurele instrumente care pot face asta sunt ONG-urile. Încrederea românilor în ONG-uri (și de multe ori pe bună dreptate) “tinde asimptotic către zero” ca să citez un fost ministru de interne.

Datorită mediului de hazna în care ne-am complăcut în ultimii 25 de ani, să găsești o formă de reprezentare, o asociere de ONG-uri care să răspundă așteptărilor majorității e la fel de probabil cu a găsi porumb pe lună.

Iar consilierii lui Iohannis știu bine asta, pentru că altfel nu lansau ideea.

De asta spun că ne-am luat șah și mat. Pentru că ceea ce pare a fi o disponibilitate la a asculta vocea străzii este de fapt o palmă peste gura societății, peste gura străzii.

Opțiunile sunt două și simple… ori se vor duce acolo niște oameni care au cu totul altă agendă (nu de a reprezenta de fapt vocea străzii), ori vor ajunge unii din stradă, însă suficient de incoerenți pentru a fi luați în seamă și care la final nu vor ști ce i-a lovit.

Chiar ieri comentam cu doi cunoscuți pe marginea articolului “Cu ce mandat iesim in seara asta” scris de Mîndruță comentarii care au ajuns și la subiectul societate civilă și reprezentanți ai ei…. și nu pot să nu-mi amintesc o frază enunțată de Laurențiu: “Coerenţa depinde şi de experienţă, iar în România nu există suficientă experienţă în ceea ce priveşte implicarea societăţii în viaţa cetăţii, de aici cercul vicios.

Asta este ceea ce ne lipsește… experiența. În față așa numiților politicieni actuali noi avem un handicap de 25 de ani de experiență lipsă. Care momentan e înlocuită de dorință de schimbare și puterea/presiunea străzii, a celor mulți.

Foto: @HotNews Facebook
Foto: @HotNews Facebook page

Dacă se reușește menținerea acestei presiuni a celor mulți la o cotă ridicată și se resping încercările de dezbinare și/sau minimalizare a presiunii (chiar și prin asfel de îndemnuri prietenești de a participa la discuțiile pentru alegerea guvernului), avem mari șanse să pierdem și lupta asta. Și vom avea din păcate nevoie de alt șoc pentru a ne trezi sau chiar de o altă generație, și nu cred că vrem să lăsăm lupta asta pe umerii copiilor noștri atâta timp cât avem o șansă de a schimba noi ceva, în primul rând la noi, în noi…

via Facebook.
via Facebook.

Așadar, păstrați presiunea, fiți în continuare vocali, pentru că (așa cum bine scrie pe pancardele din Piața Universității) #tăcereaucide iar #coruptiaucide și mai dihai.

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Despre dizolvarea parlamentului în pragul Sărbătorilor

Toată lumea vorbește în perioada asta de două lucruri…. despre cum putem ajuta, cum putem fi mai buni și mai înțelegători… și dizolvarea parlamentului plin de putori și hoți…

Foto: paginiromanesti.com

Așa că, în spiritul Sărbătorilor, donez 5 litri de H2SO4 pentru a ajuta la dizolvarea parlamentului…

Sper să ajungă… deși sunt parlamentari pentru care cred că ar fi nevoie de minim 200 litri pentru a-i dizolva…

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Linie verde anticorupție avem, de ce n-am avea și una antiincompetență?

Alaltăieri a fost ziua internațională anticorupție și, în afara votului din comisia de specialitate dat la ceas de noapte prin care-și grațiază corupții, mândrii noștri conducători au mai ridicat din loc în loc în oraș banere pe străzi cu numărul de telefon la care cetățeanul nostru ar putea reclama actele de corupție…

zianticoruptie

Văzând banerele mă gândeam că mult mai utilă ar fi o linie verde antiincompetență… unde să fie sesizate dovezile crunte de incompetență ale angajaților din instituțiile statului… numa’ să-i văd dați afară pe toți cretinii care ajung pe 90% din pozițiile plătite de la buget.

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Care va sa zică… multă, multă, multă…

… muie celor care au permis aseară blocarea a mai bine de jumătate de oraș cu miting (sau ce morții mamelor lor a fost) ăla de a adunat cretini cu banere USL în centrul Bucureștiului. Multă muie și celor care plecând de acolo dădeau cu steagurile, banerele și picioarele în mașinile parcate. Nu pot decât să vă doresc să vă prăjiți în suc propriu cu bricheta… și să vă dedic să aveți parte de Napalm Death…

youtube::SIRUzqHTNh8::

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Prim-Sinistrul României dl. Victor Ponta suferă de Alzheimer?

Sau fumează mai mult decât poate duce?… Oricum, are clar o problemă mare, mare de tot cu memoria personală.
Și dacă până aseară mai aveam dubii, acum m-am convins… ultima declarație care m-a făcut să mă întreb ce mama naibilea mai caută ăsta ca șef al Guvernului este cea legată de buget: “Trebuie să spunem adevărul. Dacă rămâneam cu bugetul aprobat de Guvernul Boc, România se închidea la 1 noiembrie”, a declarat Victor Ponta la Iaşi. (Citat de la tembeliziunea de casă a USL – RTV)
Și tot ieri, la Pro TV ce aud – “Prioritatea numarul 1 in acest moment a Guvernului este finalizarea anului 2012, pentru ca incepand cu 15 noiembrie, asa s-a prevazut anul trecut in buget, nu exista nicio resursa pentru functionarea spitalelor, pentru ministerul Administratiei si Internelor, pentru o parte din pensii

De ce spun că are memoria scurtă? Pentru că tocmai guvernul condus de el a făcut ultima rectificare bugetară la sfârșitul lunii August când își dădea cu bordura-n piept că (citez) – Guvernul a asigurat bani în buget pentru a reîntregi salariile şi pensiile tăiate în 2010 “de către Traian Băsescu şi Guvernul Boc” (am ales iRealitatea pentru acest citat).

Nu cred că mai e ceva de zis, doar (poate) că joaca de-a guvernarea nu face deloc bine în pragul iernii… Poate că au jucat ca la loz în plic… N-au nimerit-o cu prima sumă… mai trag o dată.. dar tare-s curios până la sfârșitul anului de câte ori se vor prinde că nu au prevăzut bani pentru (cel mai probabil) păcura necesară CET-urilor, pentru motorina și sarea care va menține drumurile deschise (deși e probabil să fie luați prin surprindere de calendar) etc.

Foto © Mondo News

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Contestatus est

După cum se ştie, nu există părerologi mai buni ca românii atunci când vine vorba de politică şi de fotbal.
Asta-mi va fi scuza pentru aberaţiile următoare… nu de alta, dar văzând circul din ultimele zile, în care s-au amestecat atât de bine politica şi fotbalul (reprezentat doar prin cei câţiva ultraşi, aceeaşi de fiecare dată şi buni eventual doar pentru a fi făcuţi săpun cu arome de etnobotanice), nu mă pot abţine să nu-mi dau şi eu cu părerea.

Foto © Dorin Constanda via Adevărul.ro

După ce o bună parte din sfârşitul săptâmânii trecute mi l-am petrecut la telefon cu rude şi prieteni din ţară sau din afara ei care erau cu toţii interesaţi să afle ce se întâmplă de fapt în Bucureşti, am dat şi eu drumul la televizor să văd de ce s-au impacientat atâţia oameni. Nu am rezistat niciodată mai mult de 1 minut la fiecare post românesc de ştiri care transmitea şi/sau comenta evenimentele dar… pentru cei care mai cred în ceea ce văd la TV (din păcate mulţi), imaginile într-adevăr nu erau prea liniştitoare.

După mine, tot acest circ cu “suporterii” este doar (încă) o metodă de a “arăta pisica” celor mai slabi de înger care ar fi tentaţi să meargă în Piaţa Universităţii pe de-o parte şi o foarte bună justificare a abuzurilor şi violenţelor făcute de jandarmi.

În ’90, erau scoşi de vinovaţi studenţii, acum, nu mai ţine cu ei… au găsit “suporterii”.

Poate ar fi interesant să detaliez un pic discuţia despre găştile de cretini (“suporteri”) care şi-au făcut numărul prin Bucureşti zilele astea.

Foto © Mondonews

În primul rând, oricine a avut cât de cât tangenţe cu galeriile de fotbal ştie că în grupuri, nimeni nu mişcă fără comanda liderilor. Aici nu e vorba de şeful de galerie, ci de liderii diferitelor grupuri/fracţiuni ale galeriilor. Aceşti lideri, sunt cunoscuţi foarte bine de toată lumea, inclusiv de poliţie şi jandarmi, care îi cheamă la ordine (pulane, explicaţii etc.) înainte şi după meciurile de fotbal.
Dacă vrei să ţii în frâu o galerie, trebuie să vorbeşti cu aceştia (sau să-i pui la culcare în arest).

Alt lucru interesant despre cei care au început circul este că aceştia sunt membri în galeria echipei Dinamo şi că sâmbătă aceasta a fost prezentă la meciul caritabil pentru Kassandra Rotariu. Că unii dintre ei or fi fost acolo… o fi adevărat, dar am mari dubii. De ce? Pentru că acolo a fost o fracţiune din galeria echipei Steaua, mai precis din cei din “Peluza Sud”. Dacă aceştia miroseau umbră de suporter dinamovist în Sala Polivalentă, cu siguranţă mai aveau televiziunile de ştiri de prezentat nişte bătăi.

Alt amănunt despre aceeaşi oameni este că ei sunt dintre cei care au avut întotdeauna o relaţie “specială” cu jandarmii. Sunt printre cei care sar primii la bătaie, dar pe de altă parte, liderilor lor nu li s-au întocmit niciodată dosarele penale care s-ar fi impus şi au scăpat doar cu amenzi simbolice. Nu m-ar mira ca ei să fi fost chemaţi acolo tocmai de cineva dintre jandarmi, pentru a justifica apoi evacuarea Pieţei. A se lua în calcul faptul că au fost acolo mai puţin de 20 de “suporteri” şi de cel puţin cinci ori mai mulţi jandarmi şi poliţai. Dacă ar fi vrut, aceştia din urmă i-ar fi săltat pe huligani fără ca cineva să apuce să înţeleagă ce se întâmplă acolo.

Apoi, după ce oierul şef de la Steaua a început să-şi facă numărul la TV (când oare va înţelege cineva ca dacă nu-l dai p-ăsta la ştiri într-o săptămână, ăsta moare şi ne lasă-n pace) şi a spus că ştie el numele celor din galeria Stelei (mai precis din “Peluza Sud”) prezenţi în Piaţa Unirii, au început cei de la jandarmerie să vorbească despre faptul că şi cei de la Steaua au participat la violenţe. Asta e o altă aberaţie. Iarăşi, oricine ştie cât de cât ceva despre Steaua şi Dinamo, va şti că bătăuşii galeriilor nu vor colabora împotriva altora ci se vor bate ca chiorii între ei.

Nimic nu s-a zis despre suporterii echipei Rapid. Dacă aceştia s-ar fi organizat şi mers acolo, cu siguranţă nu le era bine jandarmilor. Ăştia-s dintre cei care nu au probleme în a se bate parte-n parte cu orice poliţai, şi o mai fac şi cu plăcere. Dar nu, ei nu s-au dus acolo. Sau dacă au fost, au făcut-o pe blat, fără să dea de bănuit nimic (deşi-mi vine greu să cred că pe ăştia nu iar remarca lumea acolo).

Apoi, dacă e vorba să iasă galeriile la bătaie, de ce nu s-a întâmplat acelaşi lucru în alte oraşe, cu alte galerii, nu de alta, dar sunt mulţi alţii mai “răi” decât cei din Bucureşti. Dacă era vorba de a scoate utraşii la bătaie, primii ar fi ieşit cei de la Timişoara. Nu cred că există utraşi mai violenţi şi mai răi ca cei de acolo (personalitatea şi influenţa sârbă-şi spune cuvântul, cei de acolo nu acceptă să fie “călcaţi pe coadă” fără să riposteze), iar cei de acolo au multe “poliţe” de plătit poliţiei şi jandarmilor.

De ce nu au mişcat în front cei de la Ploieşti, care iarăşi sunt printre cei care nu ezită să sară la bătaie?

Părerea mea? Pentru că n-au fost chemaţi s-o facă şi pentru că a fost suficient să facă puţin circ cei din Bucureşti pentru a da apă la moară televiziunilor şi jurnaliştilor de 2 lei din ţară, pentru a justifica intervenţia în forţă a jandarmilor şi pentru (am mai spus-o la început) a speria eventualii oameni care ar fi avut ceva de spus dar nu vor să o facă printre pulane.

Pe de altă parte, aceste violenţe le-au fost necesare politicienilor noştri şi pentru a putea transmite o imagine eronată despre motivele reale ale protestelor. Aşa, protestele au semănat cu cele din alte ţări şi pe cei de-afară nu i-a mirat apoi să afle pe canalele oficiale că românii protestează violent împotriva măsurilor economice impuse de UE şi FMI (aşa erau comentate imaginile la CNN şi ZDF) sau împotriva măsurilor de austeritate (varianta Euronews şi BBC).

Foto © badpolitics.ro

Oricum un lucru e sigur… românii încep să se trezească. Nu, nu cei care ieri au primit câte 150 de lei ca să vină-n Bucureşti la miting, nici cei care au provocat violenţele de zilele trecute (alt fenomen pe care nu-l înţeleg este de ce n-au fost reţinuţi pentur mai mai multe zile cei arestaţi duminică şi li s-a permis să plece acasă pentru a fi prezenţi acolo în fiecare zi), ci cei (din Cluj şi Braşov în special, pentru că tot Ardealu’i fruncea) care au strigat, fie ei unguri, saşi, secui sau români – “USL şi PDL – aceeaşi mizerie“. Politicienii noştri-s 99% de căcat. Probabil 1% îs mai cu capul pe umeri însă-s prea puţini ca să conteze. Important e ca şi populaţia să înţeleagă faptul că nu contează culoarea găleţii, nici numele celui propus de fiecare pentru un anumit post ci faptul că aproapte toţi, de la toate partidele sunt puşi doar pe furat. Pe aruncat cu căcat şi furat. Dacă mâine ar fi acele alegeri anticipate pe care le forţează unii care nu mai au răbdare să-şi aştepte rândul la ciolan, nu va candida cu siguranţă nici Făt-Frumos, nici Chuck Norris, nici Albă ca Zăpada. Partidele vor alege din mizeria lor un reprezentant care să placă prostimii şi care să poată fi apoi manevrat după nevoile de moment ale unui Patriciu, Vântu sau Voiculescu.

Între timp, proştii vor înghiţi, vor plăti taxe mărite, nu vor vedea cum se scumpesc combustibilii în fiecare săptămână, nu vor vedea cum intermediarii ridică preţul la mâncare după bunul lor plac şi vor continua să înjure un nume, oricare ar fi acela. Să înjure, poate să mai iasă-ntr-o piaţă să strige “JOS!” şi cam atât. Că doar cei 80 de ani de comuninsm au sfărâmat de tot coloana verticală a românilor şi le-au deformat creierele suficient încât să nu mai vadă realitatea.

Trebuie să sufere ca să-şi plătească onoarea de a trăi în România.

Cred c-am aberat destul… Acuma… liber la înjurături.

Categories
Animalicus politicus De-ale mele

Politica procentelor mici

Deşi mă feresc pe cât pot de ştirile politice din ţara noastră (pentru că de cele mai multe ori nu am anti-vomitivele la mine), unele “ştiri” reuşesc să treacă de “filtrele” mele şi-mi ajung pe retină.

Aşa mi-a fost dat să aud de iniţiativa unei fiice de prezident care-şi face (sau şi-a făcut nu-ş ce partid nou), iar mai nou, indus în eroare de un titlu care suna interesant, m-am trezit pe site-ul a ceea ce se cheamă “Noua Republică”.

La prima vedere, citind articolul cu pricina, mai mai să zic… iaca o iniţiativă care mă va scoate din casă la alegerile viitoare… dar am revenit repejor, repejor la “cutie” după ce am citit ceea ce ei numesc “Manifestul…” bla, bla bla.

Amu’ zic şi eu ca unul care n-are prea multă treabă cu politica…. cât de proşti trebuie să fie unii oameni ca să nu se prindă că acest proiect este unul iniţiat (şi probabil susţinut) de PD-L?  Recunosc, sunt unul care se va îmbăta de bucurie în ziua în care moare Iliescu… şi va comanda artificii “de tot salariul” dacă mâine l-ar călca trenul pe Ponta… dar.. cu toate astea… nu pot să nu mă întreb… oare cât de proşti cred unii că-s românii ca să creadă într-o “resetare” a României… dată de cei care se chinuie de 20 de ani s-o scoată de tot din priză?

Ori, după mine, toate aceste mişcări, partide şi partiduleţe care apar fix cu un an înainte de alegeri nu-s decât “procente de rupere” cum scria într-un manual… menite doar să dividă opţiunile electoratului pentru a fi siguri că de fapt vor avea şanse de câştig doar “jucătorii” mari.

Cei care fac asta probabil că mizează şi pe faptul că astfel de mişcări, vor aduce mici procente şi din cealaltă tabără… pentru că toate aceste “mişcări” sunt clar făcute doar pentru a pregăti “cărţile” pentru primul tur de scrutin, apoi, sub umbrela alianţelor, micile grupuri revenind la “nava mamă”.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb… în situaţia financiară actuală, tu, partid de guvernământ, îţi permiţi să cheltui bani (eventual din buget) pentru a simula noi formaţiuni politice pentru câteva luni? Ştiu că nu există campanii electorale “curate” dar… cel puţin ar putea fi mai … ieftine?

Acuma, nu m-ar mira  ca tot partidul lor să-şi “reşapeze” imaginea… nu m-ar mira ca în câteva luni să-şi schimba culoarea din portocaliu în altceva mai greu de combinat (cromatic) … cum ar fi… verde (plus că găleţile verzi dau mai bine la sate). Apoi să-şi anunţe o reorientare spre centru-jos-stânga-dreapta-sus, pentru a fi siguri că “prind” şi ceva pensionari nostalgici… şi gata… iaca cum va candida un partid nou şi curat.

Şi că tot vorbeam mai sus de cromatica partidelor… mă gândeam acum câteva seri, ce fain s-au tot combinat culorile partidelor noastre… pe lângă roşul tradiţional, au apărut albastru, verde şi galben… apoi, roşu s-a scindat, dând naştere unui alt partid (ghici care)… care roşu (mai mic) s-a combinat la rândul său cu galben… şi a ieşit portocaliu… dar lui galben nu i-a plăcut… şi s-a dus să se combine cu roşu, ăl mai roşu… şi cu-n pic de albastru… dar cum culoarea dominantă era tot roşu…. a ieşit un maro mirositor… dar cu dâre mari de roşu deasupra.

Acuma, revenind la “reseturi”… Mi se pare că în toate partidele au apărut oameni tineri şi mult mai raţionali, unii dintre ei fiind chiar ok. Cu toate astea mă surprinde faptul că nu văd nici o acţiune iniţiată de aceştia care să facă puţin “deranj” printre “dinozaurii” din partidele lor. Oare ar fi utopic să mă aştept ca la un moment dat cei din generaţia tânără să lase la o parte diferenţele de culori (pe de altă parte această barieră a fost trecută de “bătrânii” care şi-au făcut firme între ei indiferent de culoarea politică) şi să pună umărul la o politică care să ne mai îndrepte puţin coloana vertebrală a acestei ţări?

Categories
Animalicus politicus De-ale mele Ecologie

Nu vrem garduri pe munte!

Despre conducerea acestei țări am spus întotdeauna că se întrece în stupizenii și furt. Nici integrarea în UE și cred că nici cu bombe atomice nu vor putea fi opriți. Din ciclul “Ce-au mai făcut tembelii noștri de parlamentari?” am ajuns la episodul numărul XXX, având ca subiect principal modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007). Mai jos un text preluat de la Alternative Timisoara, până acum primii care văd că fac ceva mai mult decât să comenteze în scris pe marginea subiectului. Am apelat la copierea integrală a textului pentru a nu-mi expune întreg bagajul de înjurături la adresa “statului” român (ghilimele pentru că e o copie insipidă a ceea ce ar trebui să fie).

 

 

APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning. In schimb se vor inlesni alte activitati de genul exploatari forestiere, vanatoare, constructii pe teritoriul ariilor protejate, cu consecinte mult mai grave asupra echilibrului natural din aceste zone.

E vorba, printre altele, de:
– exploatari forestiere in ariile protejate, fara posibilitatea de control a acestora de catre administratori – prin excluderea articolului care prevede obligatia adaptarii amenajamentelor silvice la prevederile planurilor de management ale ariilor protejate
– constructii si investitii in parcurile nationale – prin introducerea art. 22, alineatul 11, litera i
– vanatoarea in parcurile nationale
– permiterea investitiilor in siturile Natura 2000, pe considerente economice – prin modificarea art. 28
– scoaterea din circuitul agricol sau silvic a terenurilor din ariile protejate – prin modificarea art. 27
– oprirea procesului de desemnare a ariilor naturale protejate – prin introducerea art. 11 (1), litera b2
– interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal – prin prevederile art. 53
– interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan) – prin prevederile art. 53

Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici: http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf
O sinteza foarte bine elaborata si redactata de Radu Mititean de la Clubul de Cicloturism Napoca cu prevederile negative ale acestui proiect de lege gasiti aici: http://ccncluj.blogspot.com/2011/02/protest-contra-proiectului-legii.html

Daca sunteti de acord cu protestul impotriva adoptarii acestui proiect de lege va puteti manifesta adeziunea adaugandu-va in tabelul de mai jos. Acest protest va fi transmis prin email Comisiei pentru Administratie Publica din cadrul Parlamentului.

Nu știu ce altceva ar mai fi de spus. O petiție inițiată de cei de la Alternative Timișoara o găsiți aici.
Oare toate inițiativele bune trebuie să înceapă din Timișoara?

Foto: Alternative Timisoara